Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Judecatori

Judecatori, 18


18:1 In vremea aceea, nu era imparat in Israel; si semintia Danitilor isi cauta o mosie ca sa se aseze in ea, caci pana in ziua aceea nu-i cazuse la sorti nici o mostenire in mijlocul semintiilor lui Israel.

o mostenire in mijlocul semintiilor lui Israel.

Nu era imparat in Israel. Probabil ca autorul doreste sa explice ca actiunea ilegala a danitilor a putut sa aiba loc numai pentru ca nu exista imparat suveran pentru a pastra legalitatea si ordinea.

Pana in ziua aceea. Teritoriul atribuit al lui Dan era tara de jos dintre mare si munti, dar danitii n-au fost in stare sa-l ia de la locuitorii bastinasi. Ei au fost obligati de canaaniti sa se intoarca in tinutul muntos (cap. 1,34).



18:2 Fiii lui Dan au luat dintre ei toti, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Torea si din Estaol, sa iscodeasca tara si s-o cerceteze. Ei le-au zis: Duceti-va si cercetati tara. Ei au ajuns in muntele lui Efraim, la casa lui Mica, si au ramas peste noapte acolo.

Din familiile lor. Adica, din tribul sau semintia lor.

Dintre ei toti (in engl. ,,from theie coasts”). Mai bine ,,din frontirele lor”, adica din toate partile teritoriului sau asezarii lor. Se pare ca a fost o delegatie care reprezenta toate partile semintiei lor.

Din Torea. Vezi cap. 13,2; 25.

Sa iscodeasca. Ei n-au vazut nici o perspectiva de a putea cuceri teritoriul atribuit lor; de aceea ei au trimis pe unii din semintia lor sa caute un loc unde s-ar putea stabili cu usurinta. Facand asa, ei au mers impotriva planului de la inceput al lui Dumnezeu, care le daduse mostenirea lor in mijlocul mostenirii lui Iuda. Increderea in Dumnezeu avea sa-i faca in stare sa izgoneasca pe locuitorii tarii. Migrarea spre nord era o recunoastere publica a lipsei lor de bunavointa de a urma planul lui Dumnezeu.

Au ramas... acolo. Au obtinut o gazduire peste noapte acolo.



18:3 Cand erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tanarului Levit, s-au apropiat si i-au zis: Cine te-a adus aici? Ce faci tu in locul acesta? Si ce ai aici?

Au cunoscut glasul. Aceasta poate sa insemne fie ca ei il cunoscusera pe levit mai inainte de a veni in casa lui Mica si au recunoscut glasul lui, fie ca l-au recunoscut pe levit dupa felul cum vorbea, in timp ce facea slujba in capela particulara. Daca era nepotul lui Moise (vezi cele despre v. 30), levitul poate sa fi fost bine cunoscut.



18:4 El le-a raspuns: Mica face cutare si cutare lucru pentru mine, imi da o simbrie, si eu ii sunt preot.

Verset ce nu a fost comentat.

18:5 Ei i-au zis: Intreaba pe Dumnezeu, ca sa stim daca vom avea noroc in calatoria noastra.

Intreaba. Afland ca Levitul avea obiecte pentru consultarea zeitatii, un efod si terafimi, iscoadele danite au cerut ca el sa-L intrebe pe Domnul daca calatoria lor de cercetare se va dovedi plina de succes.



18:6 Si preotul le-a raspuns: Duceti-va in pace; calatoria pe care o faceti este sub privirea Domnului.

Sub privirea Domnului. Cu alte cuvinte, calatoria voastra este sub privegherea si bunavointa lui Dumnezeu. Cuvantul pentru ,,Domnul” folosit aici este Yahweh (Iehova). Levitul practica inchinarea la Dumnezeul evreilor in forme de inchinare oprite de legea mozaica.



18:7 Cei cinci oameni au plecat, si au ajuns in Lais. Au vazut poporul de acolo traind la adapost, in felul Sidonitilor, linistit si fara grija; in tara nu era nimeni care sa le faca cel mai mic neajuns stapanind peste ei; erau departe de Sidoniti, si n-aveau nici o legatura cu alti oameni.

Lais. Numit Lesem in Iosua 19,47. Dupa ce danitii l-au luat, numele lui a fost schimbat in Dan (Judecatori 18,29). Sub acest nume, el a fost adesea amintit in Vechiul Testament in expresia ,,de la Dan pana la Beer-Seba”. El era cea mai nordica asezare a lui Israel (Judecatori 20,1; 1 Samuel 3,20; 2 Samuel 3,10 etc.). El era aproape de poalele muntelui Hermon in vecinatatea izvoarelor raului Iordan. Era cam la 30 de mile de Tir la apus si la peste 40 de mile de Damasc inspre nord-est.

Fara grija. Ebraicul betach ,,in siguranta” sau ,,siguri”. Locuitorii Laisului erau atat de izolati de neamurile turbulente, incat este vadit ca nu si-au cladit ziduri mari pentru ocrotire, nici nu-si aparasera cetea punand strajeri.

In felul sidonitilor. Sidonienii nu erau un popor caruia sa-i placa razboiul, ci s-au devotat comertului.

Departe de. In mile reale nu erau prea departe, dar intre ei se afla un lant de munti.

Nici o legatura. Erau multumiti sa locuiasca departe, izolati, sa traiasca o viata independenta.



18:8 S-au intors la fratii lor in Torea si Estaol, si fratii lor le-au zis: Ce veste ne aduceti?

Verset ce nu a fost comentat.

18:9 Haidem, au raspuns ei, sa ne suim impotriva lor; caci am vazut tara, si iata ca era foarte buna. Ce! Stati si nu ziceti nimic? Nu fiti lenesi si porniti sa puneti stapanire pe tara aceasta.

Foarte buna. Compara cu Numeri 14,7; Iosua 2,23.24. Iscoadele au adus un raport unanim cu privire la posibilitatea de migrare spre Lais si au indemnat la actiune imediata.



18:10 Cand veti intra in ea, veti da peste un popor care sta fara frica. Tara este mare, si Dumnezeu a dat-o in mainile voastre; este un loc unde nu lipseste nimic din tot ce este pe pamant.

Verset ce nu a fost comentat.

18:11 Sase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Torea si Estaol, incinsi cu armele lor de razboi.

Sase sute de oameni. N-a migrat intreaga semintie, ci poate ca numai membri cei mai intreprinzatori si cei care nu aveau pamant convenabil. Avand in vedere ca cei 600 de oameni si-au luat cu ei familiile (v. 21), probabil ca grupa toata numara intre 1500-2000 de oameni.



18:12 S-au suit, si au tabarat la Chiriat-Iearim in Iuda; de aceea locul acesta, care este inapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pana in ziua de azi Mahane-Dan (Tabara lui Dan).

Chiriat-Iearim. Care inseamna ,,cetatea padurilor”. De pe vremea lui Eusebiu (sec. al V-lea d.Hr.) a fost identificata cu Tell el-Azhar, aproape de modernul Karyat el-Inab, la 8 mile (12,8 km) de Ierusalim pe drumul spre Iafa. Chiriat-Iearim a fost la inceput una dintre cetatile gabaonitilor (Iosua 9,17). Pe vremea lui Samuel el a fost locuit mai ales de oameni din semintia lui Iuda.

Mahane-Dan. Adica ,,tabara lui Dan” (vezi cap. 13,25).



18:13 Au trecut de acolo in muntele lui Efraim si au ajuns pana la casa lui Mica.

Casa lui Mica. Probabil Bet-Mica, ca nume propriu. Poate ca in jurul casei si sanctuarului lui Mica s-a dezvoltat o asezare si satul a ajuns sa fie cunoscut ca Bet-Mica. Danitii migratori au tabarat, in drumul lor spre nord, prin apropiere.



18:14 Atunci cei cinci oameni care se dusesera sa iscodeasca tara Lais, au luat cuvantul si au zis fratilor lor: Stiti ca in casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit si un chip turnat? Vedeti acum ce aveti de facut.

Casele acestea. Termenul ar putea fi echivalent cu ,,satul acesta”.

Vedeti. Adica, vedeti ce aveti de facut pentru a obtine efodul, terafimii si chipul cioplit in posesia Danitilor. Din cele ce urmeaza era vadit ca au hotarat ca o grupa sa se angajeze in conversatii cu levitul, in timp ce altii aveau sa se strecoare in altar si sa-si insuseasca in folosul lor obiectele religioase.



18:15 Ei s-au abatut pe acolo, au intrat in casa tanarului Levit, in casa lui Mica, si l-au intrebat de sanatate!

L-au intrebat de sanatate. In mod literal, ,,l-au intrebat de sanatate” (engl. ,,saluted”). O constructie asemanatoare se intalneste in 2 Samuel 11,7, unde David a intrebat cum mergea razboiul.



18:16 Cei sase sute de oameni din fiii lui Dan, incinsi cu armele lor de razboi, stateau la intrarea portii.

Intrarea portii. Evident ca exista un zid protector in jurul micului sat, cel putin in jurul casei si altarului lui Mica. Grosul grupei danitilor s-au angajat cu levitul in discutie la poarta (v. 17).



18:17 Si cei cinci oameni care se dusesera sa iscodeasca tara, s-au suit si au intrat in casa; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, si chipul turnat, in timp ce preotul era la intrarea portii cu cei sase sute de oameni, incinsi cu armele lor de razboi.

Cei cinci oameni. Intre timp, cele cinci iscoade care fusesera in casa mai inainte si cunosteau locul de jur-imprejur s-au strecurat neobservate si au furat obiectele religioase din altarul lui Mica.



18:18 Cand au intrat in casa lui Mica, si au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, si chipul turnat, preotul le-a zis: Ce faceti?

Ce faceti? Cand cei cinci oameni s-au intors la poarta cu obiectele de cult, preotul a strigat uimit: ,,Ce faceti?”



18:19 Ei au raspuns: Taci, pune-ti mana la gura, si vino cu noi; sa ne fii parinte si preot. Mai bine este sa fii preot la casa unui singur om, sau sa fii preotul unei semintii si unei familii din Israel?

La gura. Punerea degetului pe buze este unul dintre gesturile cele mai universale (vezi Iov 21,5; 29,9; Proverbe 30,32).



18:20 Preotul s-a bucurat in inima lui; a luat efodul, terafimii, si chipul cioplit, si s-a unit cu ceata poporului.

S-a bucurat. Perfidia acestui levit este vrednica de notat. In primul rand, el a tradat inchinarea curata specificata in Legea lui Moise ca sa slujeasca inaintea idolului lui Mica de dragul banilor ce i s-au oferit. Acum el il paraseste pe binefacatorul lui, care-l tratase ca pe un fiu (cap. 17,11), si-i insoteste cu bucurie pe cei care luasera ceea ce nu le apartinea. Trebuie sa retinem ca nici unul dintre personajele naratiunii n-au fost deloc exemple. Mica insusi era un hot. Levitul era un mercenar. Danitii erau pirati ilegali.

Unit cu (in engl. ,,in the midst”). Dupa cat s-ar parea pentru ascundere si ocrotire.



18:21 Au pornit iarasi la drum si au plecat, punand inaintea lor copiii, vitele si calabalacurile.

Copiii. Ca aceasta a fost o migrare regulata cuprinzand femei si copii este scos la iveala numai pe aceasta cale incidentala. Calabalacurile. Adica, bagaje, unelte de gospodarie, efecte etc.

Inaintea lor. De asemenea, este clar ca femeile si copiii au fost pusi in fata oamenilor inarmati, deoarece danitii se pare ca s-au asteptat la urmarire. Femeile nu sunt amintite, desi este foarte sigur ca erau prezente (vezi Geneza 34,29; 2 Cronici 20,13).



18:22 Dupa ce se departasera bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau in casele vecine cu a lui Mica s-au strans si au urmarit pe fiii lui Dan.

In casele. Furtul chipurilor era privit ca o pierdere a satului intreg, nu numai a lui Mica.

S-au strans. In mod literal, ,,chemati afara”, adica au fost chemati la arme.



18:23 Au strigat dupa fiii lui Dan, care s-au intors si au zis lui Mica: Ce ai, si ce inseamna gloata aceasta de oameni?

S-au intors. Probabil ca fara sa opreasca marsul lor.



18:24 El a raspuns: Dumnezeii mei, pe care mi-i facusem, mi i-ati luat impreuna cu preotul si ati plecat: ce-mi mai ramane? Cum puteti dar sa-mi spuneti: Ce ai?

Dumnezeii mei. Mica nu sovaie sa numeasca chipurile si terafimii ca dumnezei ai lui. Desi marturisea a fi un inchinator al lui Iehova (vezi cap. 17,2.3), el pastra mult din conceptia pagana despre zeitati.

Pe care mi-i facusem. Expresia este infioratoare venind de pe buzele unui israelit.

Sa-mi spuneti. Mica era suparat pentru pretentia nevinovatiei lor si incercarea lor de a inlatura chestiunea ca si cand ar fi fost o gluma. Evident ca forta danitilor a fost mai mare cu mult decat aceea a lui Mica, altfel danitii n-ar fi actionat cu astfel de obraznicie (vezi v. 26).



18:25 Fiii lui Dan i-au zis: Sa nu-ti auzim glasul; caci altfel niste oameni amarati se vor arunca asupra voastra, si te vei pierde si pe tine si pe cei din casa ta.

Oameni amarati. In mod literal, ,,oameni cu amaraciunea sufletului”, adica oameni cu inclinatii crude si temperament iute. De fapt, danitii au spus: ,,Lasati-ne in pace cu plangerile voastre ca sa nu-i provocati pe oamenii cu temperament iute dintre noi sa va atace”. Vezi 2 Samuel 17,8, unde temperamentul lui David si al insotitorilor lui a fost comparat cu o ursoaica careia i s-au luat puii.



18:26 Si fiii lui Dan si-au vazut mai departe de drum. Mica, vazand ca sunt mai tari decat el, s-a intors si a venit acasa.

Verset ce nu a fost comentat.

18:27 Au ridicat dar ce facuse Mica, si au luat pe preotul care era in slujba lui, si s-au napustit asupra Laisului, asupra unui popor linistit si in pace; l-au trecut prin ascutisul sabiei, si au ars cetatea.

Linistit si in pace. Raportul dat de iscoade a fost (adevarat) corect. Danitii nemilosi i-au surprins pe oamenii din Lais, care au fost nepregatiti pentru rezistenta. Cetatea a fost luata si arsa pana in temelii.



18:28 Nimeni n-a izbavit-o, caci era departe de Sidon, si locuitorii ei n-aveau nici o legatura cu alti oameni: ea era in valea care se intinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, si au locuit in ea;

Departe de Sidon. Nefericita colonie era prea departe de Sidon, care probabil ca era cetatea-mama, spre a obtine vreun ajutor, si, avand in vedere ca locuitorii Laisului dupa cat se pare nu facusera nici o liga cu nici una din semintiile sau cetatile arameice, nu au existat forte prietene spre a le veni in ajutor.

Valea. Probabil depresiunea prin care curg apele Iordanului superior pe la poalele celor mai de jos sesuri ale Libanului, la nord de lacul Hule.

Bet-Rahob. Care inseamna ,,casa ulitii”. Un mic sat cu oameni de limba arameica, conform cu cele din 2 Samuel 10,6.8.

Au zidit cetatea. Pe ruinele innegrite ale Laisului, danitii au cladit din nou cetatea. Acesta era obiceiul in vremurile din vechime. Cetatile erau cladite langa izvoare de apa si pe cele mai inalte puncte care corespund scopurilor de ocrotire. Prin urmare, au fost alese aceleasi locuri pentru cetati succesive.



18:29 au numit-o Dan, dupa numele lui Dan, tatal lor, care se nascuse lui Israel; dar cetatea se chema mai inainte Lais.

Dan. Ei au numit noua lor cetate de capetenie dupa numele semintiei lor, care, la randul ei, a fost numita dupa Dan, pe care l-a nascut lui Iacob, Bilha, roaba Rahelei.

Cetatea lui Dan din nord este amintita in cantarea Deborei (cap. 5,17). Aceasta arata clar ca migratiunea descrisa in cap. 17 si 18 a avut loc in cele mai timpurii vremuri ale Judecatorilor. Probabil ca ea a avut loc pe vremea batranilor care au urmat dupa Iosua, inainte de slujba de judecator a lui Otniel. Migrarea aceasta si idolatria descrisa in legatura cu ea au fost zugravite de autorul judecatorilor ca o ilustrare a apostaziei si ilegalitatii epocii care a dat nastere la invazii si asupriri succesive.



18:30 Au inaltat pentru ei chipul cioplit; si Ionatan, fiul lui Ghersom, fiul lui Moise, el si fiii lui au fost preotii semintiei Danitilor, pana pe vremea robirii tarii.

Ionatan. Aceasta este prima data cand i se da numele Levitului care l-a slujit mai intai pe Mica apoi pe semintia lui Dan.

Moise (in engl. ,,Manase”). Unele dintre manuscrisele LXX si Vulgata redau ,,Moise”, in loc de ,,Manase”. Este adevarat ca Gherson era fiul lui Moise, afara de cazul ca se refera la altul, iar nu al lui Manase (Exod 2,22; 18,3). In ebraica, (netinand seama de punctele vocalelor) singura deosebire dintre cuvintele Moise si Manase este ca cuvantul pentru Moise nu are litera n. Este interesant de observat ca in manuscrisele si Bibliile ebraice, editate de catre masoreti, litera n este inserata in nume intr-un fel foarte curios, fiind ,,suspendata” deasupra randului, aratand cu putere ca a fost, probabil, adaugata mai tarziu.

Biblia ebraica prezinta si alte cazuri de litere ,,suspendate” (Psalm 80,14; Iov 38,13.15). Rabini si invatati evrei din vechime, precum si invatati moderni, atat iudei, cat si ne-iudei afirma ca aceasta litera a fost introdusa in numele lui Moise de catre rabini sau scribi spre a-l schimba in Manase si astfel sa crute reputatia lui Moise, descoperind faptul ca nepotul lui a fost un preot renegat al renumitului idol din sanctuarul de la Dan. Talmudul spune ca Ionatan a fost nepotul lui Moise, dar pentru ca el a facut faptele lui Manase, imparatul de mai tarziu al lui Iuda, Scriptura il repartizeaza la familia lui Manase.

Din intamplare, daca asa cum evident se pare, Ionatan a fost nepotul lui Moise, marea antichitate a evenimentului din cap. 18 este sustinuta de faptul ca levitul care l-a slujit pe Mica a fost despartit de Moise numai de o singura generatie.

Robirii. Probabil ca aceasta se refera la o transportare neraportata a semintiilor nordice de catre vreo putere straina, cum ar fi statele arameice invecinate cu Siria. Aceasta s-ar putea referi cu greu la ducerea in captivitate a semintiilor nordice de catre Asiria pe vremea lui Tiglat-Pileser, pentru ca versetul urmator in descrierea aceleiasi perioade spune ca perioada a fost ,,in tot timpul cat a fost casa lui Dumnezeu la Silo” (vezi 1 Samuel 1,24).



18:31 Au asezat pentru ei chipul cioplit pe care-l facuse Mica, in tot timpul cat a fost casa lui Dumnezeu la Silo.

Verset ce nu a fost comentat.