13:1 Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; si Domnul i-a dat in mainile Filistenilor, timp de patruzeci de ani.
Am facut iarasi ce nu placea Domnului. Cu privire la cronologia acestei apostazii si a asupririi filistene, vezi p. 35, 36.
Filistenilor. Ei au fost amintiti pe scurt mai inainte de catre autorul Judecatorilor de mai multe ori (cap. 3,31; 10,7-11). Ei, intocmai ca evreii, erau invadatori si colonisti in Palestina. Filistenii se gaseau in tara in numar limitat inca de pe vremea lui Avraam (Geneza 21,32). Dar valul cel mare de migrare in Palestina probabil ca a avut loc la inceputul sec. al 12-lea i.Hr. o data cu aceea a altor semintii ne-semitice din Asia Mica si Insulele Egee (v. p. 27). In conformitate cu rapoartele arheologice, popoarele acestea ale Marii, asa cum au fost numite de egipteni, au fost intoarse inapoi de la portile Egiptului de catre Ramses III cam pe la 1194 i.Hr. In cinstea succesului, respingandu-i pe invadatori, Ramses III a cladit un templu mare la Teba (numit acum Mednet-Habu) si i-a acoperit zidurile cu scene de lupta, printre ele fiind reprezentari realistice ale razboinicilor filisteni. Dupa infrangerea Popoarelor Marii de catre egipteni, parte din aceasta migrare s-a asezat in campia maritima a Canaanului, unde au adoptat pe scara intinsa religia, obiceiurile si limba canaanitilor.
Evreii i-au numit pe filisteni Pelistim, iar teritoriul lor Peleset, cuvant care, prin evolutia limbii a devenit ,,Palestina”. Filistenii s-au asezat mai cu seama in cele cinci cetati vechi ale campiei, Ecron, Gaza, Ascalon, Asdod si Eglon, care au devenit centre ale confederatiei filistene. De acolo, filistenii s-au raspandit in Sepela, si in cele din urma, pe vremea lui Saul, au controlat toata Palestina de apus, inspre nord pana la campia Esdraelonului si Marea Galileii. De pe timpul lui Samson ei au fost provocatorii principali ai israelitilor pana ce au fost subjugati de David.
Pentru alte informatii despre filisteni, originea si istoria lor, vezi cele despre Geneza 10,14; 21,32; si vol. 2, p. 27, 33, 34, 47.
Patruzeci de ani. S-a pus intrebarea daca aceasta perioada a fost inainte de vremea lui Samson sau a inclus-o si pe ea si poate s-a intins pana dincolo de batalia de la Ebenezer din vremea lui Samuel (1 Samuel 7,13). Samson s-a nascut in primii ani ai asupririi filistene (PP, p. 560). Dupa unele autoritati in materie, asuprirea aceasta a fost contemporana cu asuprirea amonita si conducerea ca judecator a lui Iefta (v. p. 128).
13:2 Era un om in Torea, din familia Danitilor, care se chema Manoah. Nevasta sa era stearpa, si nu nastea.
Torea. Numele inseamna ,,cetatea viespilor”. Aceasta este moderna Sar’a, asezata in Sefela, la 15 mile vest de Ierusalim. In Iosua 19,41, ca si aici, ea este numita ca cetate a teritoriului lui Dan, dar in Iosua 15,33 ea este numita o cetate a lui Iuda. Probabil ca cetatea a fost mai intai a lui Iuda si mai tarziu atribuita lui Dan (vezi despre Iosua 19,41). In general, cetatea este amintita in legatura cu Estaol (Judecatori 13,25; 18,2.8.11 etc.); concluzia este ca semintia lui Dan a fost restransa in mare masura la imprejurimile acestor doua cetati. Torea a fost o veche cetate canaanita, fiind amintita in Scrisorile Amarna. Apropierea ei de Filistia i-a expus pe locuitori la influenta filisteana.
Manoah. Numele, care inseamna ,,odihna”, poate sa exprime dorinta israelitilor din acele zile tulburi. El nu se mai afla in alta parte a Bibliei.
Stearpa. Sterilitatea pentru o femeie ebraica era cea mai care nenorocire. Sara, Rebeca si Rahela au fost de asemenea sterile. Asa a fost si Ana, mama lui Samuel si Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul.
13:3 Ingerul Domnului S-a aratat femeii, si i-a zis: Iata ca tu esti stearpa, si n-ai copii; dar vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu.
Ingerul Domnului. Acesta a fost ingerul care se aratase lui Moise, Iosua si altora, si nu era altul decat Hristos (v. EGW, material suplimentar asupra vers. 2-23).
Vei ramanea insarcinata. Unii dintre cei mai mari barbati ai natiunii ebraice s-au nascut din femei mai inainte sterpe. Astfel de copii au fost, intr-un sens special, darul lui Dumnezeu, si au fost dati pentru ca parintii erau intru totul devotati Domnului si aveau sa-i creasca in asa fel incat sa-i faca in stare pe acesti copii sa fie unelte speciale ale Domnului spre binele poporului Sau.
13:4 Acum ia bine seama, sa nu bei nici vin, nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat.
Sa nu bei nici vin. Mama trebuia sa aiba o grija deosebita sa nu foloseasca nici un fel de vin sau alta bautura imbatatoare facuta din struguri. Sanatatea si caracterul acestui copil, daruit prin providenta directa a lui Dumnezeu, trebuiau sa fie ocrotite prin obiceiurile cumpatate ale mamei din timpul sarcinii ei.
Bautura tare. V. cele despre Geneza 9,21; Numeri 6,3; 28,7; Deuteronom 14,26.
Nimic necurat. Probabil ca multi israeliti erau nepasatori cu privire la pazirea legilor levitice despre hrana curata si necurata; altfel n-ar fi fost necesara nici o amintire speciala despre aceasta.
13:5 Caci vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele mamei lui; si el va incepe sa izbaveasca pe Israel din mana Filistenilor.
Briciul nu va trece. O persoana sub juruinta nazireica nu trebuie sa-si taie parul pe timpul juruintei. Cand juruinta expira, el trebuia sa-ti taie tot parul si sa-l prezinte la cortul intalnirii (Numeri 6,18). Parul netuns al nazireului era semnul vizibil al consacrarii lui, amintindu-i atat lui insusi, cat si poporului despre sacrele juruinte pe care si le-a asumat. Parul cel lung era astfel semnul nazireului dupa cum imbracamintea de in era a levitului.
Inchinat (in engl. ,,a Nazarite”). Cuvantul inseamna ,,deosebit” sau ,,consacrat”. Probabil ca aceasta este o forma prescurtata a intregului titlu ,,consacrat lui Dumnezeu”. Juruinta nazireica era
o juruinta voluntara si vremelnica, implinita numai pentru o perioada specificata (Numeri 6,2). Semnificatia ei consta in consacrarea vietii lui Dumnezeu. Manifestarea exterioara a juruintei consta din trei lucruri: 1. Abtinerea de la orice produse ale vitei, inclusiv vinul sau fructul, proaspat sau uscat (Numeri 6,3,4). 2. Lasarea parului capului sa creasca, neatins de brici sau instrument de taiat (Numeri 6,5). 3. Abtinerea de a se apropia de un trup mort in orice imprejurari ca sa nu se pangareasca (Numeri 6,6).
Juruinta nazireica era mult pretuita de evrei (Amos 2,11; Plangeri 4,7). Samuel a fost un nazireu (1 Samuel 1,11), dupa cum a fost si Ioan Botezatorul (Luca 1,15). Unii cred ca poate Iosif a fost un Nazireu (vezi Geneza 49,26, unde cuvantul tradus ,,separat” este acelasi cuvant folosit despre Samson in acest verset si despre toti Nazireii).
Va incepe sa izbaveasca. Desi juruinta de Nazireu era de obicei voluntara si temporara, in cazul lui Samson consacrarea a fost impusa din afara asupra lui prin porunca divina si a inceput de la nasterea sa. Dumnezeu avea un plan pentru viata lui Samson, un plan prin care, sub conducerea lui Samson, Israel sa fie eliberat de jugul filistean. Atat juruinta, cat si educatia credincioasa a parintilor trebuia sa-l influenteze pe copil sa recunoasca acest plan al lui Dumnezeu pentru viata lui si sa-l faca sa se consacre pe sine spre a-l aduce la indeplinire. In Samson, cel consacrat lui Dumnezeu, Domnul a intentionat sa puna o pilda despre puterea pe care ei puteau sa o atinga spre a-i invinge pe vrajmasii lor prin supunere si servire pentru Dumnezeul lor. Din nefericire, cand Samson a ajuns la maturitate, el a refuzat sa aduca viata lui in armonie cu planul pe care il avusese Dumnezeu pentru el. El a devenit incapatanat si usuratic din punct de vedere moral. Slabiciunea caracterului lui Samson l-a facut nepotrivit pentru eliberarea completa de sub jugul filistean. Sarcina aceasta trebuia sa fie lasata pentru altii in vremurile de mai tarziu. Totusi, prin ispravile puterii lui, caderea definitiva era inceputa. Dumnezeu are un plan pentru fiecare viata. Totusi un astfel de plan nu exclude libera alegere. Oamenii trebuie sa aleaga daca vor sa mearga pe urmele divine sau nu. Experienta lui Samson este o ilustrare a felului cum poate un om sa zadarniceasca complet inaltul destin planuit pentru el.
13:6 Femeia s-a dus si a spus barbatului ei: Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, si avea infatisarea unui inger al lui Dumnezeu, o infatisare infricosata. Nu l-am intrebat de unde este, si nici nu mi-a spus care-i este numele.
Un om al lui Dumnezeu. Acesta era de obicei un termen ilustrat despre profeti. (Deuteronom 33,1; 1 Samuel 2,27; 9,6-8; 1 Regi 12,22). Sotia lui Manoah probabil ca nu si-a inchipuit ca Vizitatorul ei a fost altcineva decat un profet, cu toate ca ea a fost consternata de maiestatea infatisarii Lui in asa masura incat nu a cutezat sa-I vorbeasca nici macar pentru a-L intreba cum Il cheama si de unde a venit. Compara cu vers. 10, unde ea din nou vorbeste despre El ca ,,omul”, si cu vers. 16, care afirma ca Manoah n-a stiut ca El era un vizitator ceresc. Un obicei oriental este acela, ca atunci cand se intalneste un strain, prima intrebare care i se pune este cu privire la nume.
13:7 Dar mi-a zis: Tu vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu; si acum sa nu bei nici vin nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele maicii lui, pana in ziua mortii lui.
Ziua mortii lui. Spunand sotului ei despre solia cu privire la copil, ea a adaugat aceste cuvinte care erau subintelese din solia ingerului catre ea (vezi vers. 5).
13:8 Manoah a facut Domnului urmatoarea rugaciune: Doamne, Te rog, sa mai vina odata la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis, si sa ne invete ce sa facem pentru copilul care se va naste!
A facut... rugaciune. Manoah s-a temut ca el si sotia lui puteau face vreo greseala la indeplinirea instructiunii, asa ca el a cautat calauzire si informatii in plus. El a pus problema sa inaintea lui Dumnezeu in rugaciune, cerand Domnului ca Omul lui Dumnezeu sa vina inapoi si sa-i mai invete cu privire la cresterea acestui copil fagaduit. Cineva nu poate decat sa admire credinta lui Manoah, care a acceptat pe deplin si a crezut cuvantul ingerului. El a admis ca, in timpul dat, acest copil fagaduit le va fi dat. Credinta lui este in contrast izbitor cu aceea a preotului Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul, care a cerut un semn cand i s-a aratat ingerul Domnului si i-a fagaduit un copil (Luca 1,18). Ferice de acei care nu au vazut, si totusi, ca si Manoah, au crezut.
13:9 Dumnezeu a ascultat rugaciunea lui Manoah, si Ingerul lui Dumnezeu a venit iarasi la femeie. Ea sedea intr-un ogor, si Manoah, barbatul ei, nu era cu ea.
Dumnezeu a ascultat. Dumnezeu a onorat rugaciunea acestui danit credincios, dupa cum El onoreaza totdeauna rugaciunilor inimilor credincioase.
13:10 Ea a alergat repede sa dea de veste barbatului ei, si i-a zis: Iata ca omul care venise in cealalta zi la mine, mi s-a aratat iarasi.
Verset ce nu a fost comentat.
13:11 Manoah s-a sculat, a mers dupa nevasta sa, s-a dus la omul acela, si i-a zis: Tu ai vorbit femeii acesteia? El a raspuns: Eu.
Verset ce nu a fost comentat.
13:12 Manoah a zis: Acum, daca se va implini cuvantul Tau, ce va trebui sa pazim cu privire la copil, si ce va fi de facut?
Cuvantul Tau. Manoah a dorit sa arate increderea sa in solia Strainului, exprimand in felul acesta nu numai dorinta lui, ci si credinta lui ca fagaduinta va fi implinita.
Ce va trebui sa pazim? In mod literal, ,,Care va trebui sa fie regula (de viata) pentru copil?” Rugaciunea aceasta ar trebui sa fie in inima tuturor parintilor. Copiii lor sunt, intr-un sens special, daruri de la Domnul. Raspunderea de a-i educa pe acesti micuti ramane asupra tatilor si mamelor, in asa fel incat ei sa poata indeplini destinul planuit in mod divin pentru ei. Cresterea copiilor in mustrarea si invatatura Domnului (Efeseni 6,4) este una dintre cele mai importante si dificile sarcini ale vietii. Lucrarea nu poate fi indeplinita cu succes fara ajutor divin. Parintii ar trebui sa-L caute pe Domnul pentru calauzire, pentru ca ei sa poata sti cum sa-si dirijeze copiii.
Intreband cum sa-l conduca pe copil, Manoah a vorbit la plural. Solul daduse la inceput instructiuni pentru sotia sa, dar Manoah, in mod just, s-a privit pe sine ca fiind in legatura principala cu inteleapta calauzire a copilului fagaduit. Straduinta unita a parintilor este esentiala pentru educatia potrivita a copiilor.
Ce va fi de facut? In mod literal, ,,care va fi lucrarea lui?” Intrebarile lui Manoah erau indreptate spre confirmarea a ceea ce ingerul ii spusese sotiei lui la prima intalnire, si anume ca acest copil urma sa fie un Nazireu, cu totul consacrat slujirii lui Dumnezeu, si ca lucrarea lui avea sa fie aceea de a-l elibera pe Israel.
13:13 Ingerul Domnului a raspuns lui Manoah: Femeia sa se fereasca de tot ce i-am spus.
Verset ce nu a fost comentat.
13:14 Sa nu guste nici un rod din vita, sa nu bea nici vin, nici bautura tare, si sa nu manance nimic necurat; sa pazeasca tot ce i-am poruncit.
Tot ce i-am poruncit. Solul n-a raspuns la intrebarea lui Manoah mai mult decat instructiunile pe care le daduse femeii la prima vizita. Domnul l-a trimes pe inger inapoi, nu pentru a da instructiuni in plus, ci pentru a intari credinta lui Manoah si sa ajute sa impiedice cresterea semintelor indoielii in inima lui. Parintii au fost indemnati sa asculte cu grija directivele pe care le-au primit, pentru ca fiul lor sa poata fi pe deplin consacrat lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care el o avea de facut.
13:15 Manoah a zis Ingerului Domnului: Ingaduie-mi sa Te opresc, si sa-Ti pregatesc un ied.
Pregatesc un ied. Un ied era privit, in general, ca o delicatesa speciala. Manoah oferise cea mai buna ospitalitate pentru Solul cel necunoscut, in efortul lui de a-l convinge pe Vizitatorul sau sa mai ramana catva timp oaspetele lor, astfel ca ei sa poata afla mai multe despre El, si poate sa obtina mai multe informatii de la el.
13:16 Ingerul Domnului a raspuns lui Manoah: Chiar daca M-ai opri, n-as manca din bucatele tale; dar daca vrei sa aduci o ardere de tot, s-o aduci Domnului. Manoah nu stia ca este Ingerul Domnului.
Daca vrei sa aduci o ardere e tot. Ingerul a refuzat oferta de mancare, dar i-a sugerat lui Manoah ca putea sa-I ofere iedul Domnului ca ardere de tot. Este improbabil ca Manoah sa fi avut de gand sa aduca o jertfa Solului, pentru ca raportul declara ca el nu a stiut ca acesta era un inger al Domnului. Cu toate acestea, ingerii care i-au vizitat pe Avraam si pe Lot s-au impartasit de hrana pamanteasca (Geneza 18,8;19,3).
13:17 Si Manoah a zis Ingerului Domnului: Care-Ti este numele, ca sa-Ti aducem slava, cand se va implini cuvantul Tau?
Care-Ti este numele? Manoah devenise tot mai nesigur cu privire la natura sau identitatea Solului misterios care le facuse fagaduinta cea importanta. Refuzul sau de a manca si sugestia ca ei sa aduca o jertfa l-au uimit pe Manoah incat el i-a pus direct intrebarea, sperand sa-I afle identitatea.
Ca sa-Ti aducem slava. Daca cuvantul solului avea sa se adevereasca, Manoah si sotia lui ar fi dorit sa-i onoreze in mod deosebit, poate prin aceea de a-i da copilului numele Lui ori prin aducerea la cunostinta publica a puterii lui profetice sau printr-un dar. Asa cum stateau lucrurile, ei nici nu stiau macar cine era El si in felul acesta nu puteau sa nadajduiasca sa-L onoreze mai tarziu.
13:18 Ingerul Domnului i-a raspuns: Pentru ce Imi ceri Numele? El este minunat.
Pentru ce? Iacob, dupa ce si-a dat seama ca acela cu care se luptase era un vizitator ceresc, il intrebase pe Inger cum il cheama si nu a primit nici un raspuns (Geneza 32,29). Din nou acest Inger (v. despre vers. 3) a refuzat sa se identifice de data aceasta lui Manoah. Dimpotriva, inaintea lui Zaharia, Gabriel si-a descoperit identitatea (Luca 1,19).
Minunat (in engl. ,,secret”). Ebraicul peli'y este un adjectiv, care inseamna ,,minunat”. Forma substantivala a aceluiasi cuvant este tradusa ,,minunat” in Isaia 9,6 (v. in Exod 15,11; Isaia 25,1; 29,14 etc.). Cuvantul inseamna ceva extraordinar, inefabil, dincolo de intelegerea omeneasca. Cea mai buna ilustrare a intelesului acestui cuvant este felul in care este folosit in Psalm 139:6: ,,O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca sa o pot prinde”. Verbul este folosit in sensul de ,,intelegere mai presus de mine” (v. Iov 42,3, Psalm 131,1; Proverbe 30,18). Probabil ca, din cauza acestui sens al cuvantului, traducatorii KJV l-au redat aici ca ,,secret”. Ceea ce vrea sa spuna nu este ca numele ingerului era ,,Secret” sau ,,minunat”, ci ca numele Lui era peste puterea de intelegere a lui Manoah .
13:19 Manoah a luat iedul si darul de mancare, si a adus jertfa Domnului pe stanca. S-a facut o minune, in timp ce Manoah si nevasta sa priveau.
Ingerul (in engl.). Cuvantul acesta este adaugat, dupa cum este indicat prin italice, ceea ce inseamna ca nu are forma corespunzatoare in ebraica. Este posibila o structura diferita a propozitiei
(v. mai jos).
S-a facut o minune. In ebraica, aceasta are aceeasi radacina ca a cuvantului folosit pentru a descrie numele Ingerului. Avand in vedere ca cuvantul este la forma participala, el poate fi mai bine aplicat la ,,Domnul”, facand ca textul sa se citeasca ,,a adus lui Iehova jertfa pe stanca, singurul care face minuni” (v. Exod 15,11). Referirea pare sa fie atat la minunea pe care Dumnezeu avea de gand sa o faca in lucrarea nasterii copilului fagaduit cat si la disparitia miraculoasa a Ingerului in foc (vers. 20).
13:20 Pe cand flacara se suia de pe altar spre cer, Ingerul Domnului S-a suit in flacara altarului. Vazand lucrul acesta, Manoah si nevasta sa au cazut cu fata la pamant.
Flacara se suia. Poate ca nu un foc miraculos ca acela din cap. 6,21. Ingerul a refuzat hrana, dar a sugerat o jertfa ca ardere de tot. Probabil ca atunci cand Manoah a adus ,, jertfa”, el a procurat si focul.
S-a suit in flacara. Minunea aceasta a fost cumpanita spre a mari credinta celor doi in fagaduinta nasterii copilului. Ei au trebuit sa recunoasca faptul ca, in zilele lor, Dumnezeu mai facea minuni.
13:21 Ingerul Domnului nu S-a mai aratat lui Manoah si nevestei lui. Atunci Manoah a inteles ca este Ingerul Domnului,
Manoah a inteles. El se indoise mai inainte ca Vizitatorul sau era un sol de la Dumnezeu. Acum el a avut o dovada indiscutabila.
13:22 si a zis nevestei sale: Vom muri, caci am vazut pe Dumnezeu.
Vom muri. Vezi cele despre cap. 6,22.
13:23 Nevasta sa i-a raspuns: Daca ar fi vrut Domnul sa ne omoare, n-ar fi primit din mainile noastre arderea de tot si darul de mancare, nu ne-ar fi aratat toate acestea, si nu ne-ar fi facut sa auzim acum asemenea lucruri.
Ar fi vrut sa ne omoare. Rationamentul ei era logic. Manoah era cuprins de atata groaza, incat el a crezut ca soarta lor va fi moartea, pentru ca au privit un Inger. Sotia lui, cu perspicacitatea ei rapida si patrunzatoare a inteles repede ca Domnul nu le-ar fi fagaduit un copil care sa-l elibereze pe Israel, iar apoi sa ii nimiceasca pentru ca au privit la Solul prin care El trimisese solia. Deductia ei era corecta. Dumnezeu nu lucreaza pe o cale capricioasa cu poporul Sau. Gandurile pe care El le are fata de noi sunt ganduri de pace si nu de nenorocire (Ieremia 29,11).
13:24 Femeia a nascut un fiu, si i-a pus numele Samson. Copilul a crescut, si Domnul l-a binecuvantat.
Samson. Ebraicul Simson. Intelesul cuvantului este disputat. Unii cred ca este derivat din Semes, ,,soare”. Langa Be-Semes era un centru al inchinarii la soare. Totusi, cu greu s-ar parea probabil ca sotia lui Manoah avea sa-i dea fiului ei fagaduit un nume al unei zeitati pagane. Radacina cuvantului mai are si intelesul de ,,a sluji” in dialectul arameic indeaproape inrudit. Pe de alta parte, Simson ar putea sa fie pur si simplu descrierea bucuriei parintilor la nasterea lui, sau a dispozitiei ,,luminoase” a lui Samson ca si copil.
Domnul l-a binecuvantat. Binecuvantarile lui Dumnezeu sunt de multe feluri. Acelea la care se face aluzie aici au cuprins daruri de sanatate, tarie si curaj.
13:25 Si Duhul Domnului a inceput sa-l miste la Mahane-Dan, intre Torea si Estaol.
Duhul Domnului. Vezi cele despre cap. 11,29. Samson a stiut ca era consacrat lui Dumnezeu pentru o insarcinare speciala. Parul lui lung si obiceiurile de abstinenta care il deosebeau de restul oamenilor erau un continuu aducator aminte in privinta aceasta. Dar eforturile si avantajele omenesti nu sunt suficiente prin ele insele spre a aduce la indeplinire lucrarea lui Dumnezeu (AA, p. 53).
A inceput sa-l miste. Verbul ebraic inseamna ,,a deranja”, ,,a nelinisti”, ,,a agita”. Indemnuri de la Domnul au inceput sa-l atate, sa agite mintea lui sa planuiasca actiune impotriva filistenilor. Samson s-a simtit indemnat sa exercite puterea lui neobisnuita in fapte de vitejie.
Uneori. (in engl.) Unii au crezut ca Samson a folosit uneori puterea lui neobisnuita in aceasta perioada pentru a face fapte de vitejie pe care autorul nu le descrie, si astfel faptele lui de vitejie de la inceput le descrie pe scurt.
Mahane-Dan (engl. ,,camp of Dan”). Aceasta este un nume propriu. Uneori, el nu este tradus, ci dat ca Mahane-Dan, ca in cap. 18,12. Numele isi are originea in migrarea semintiei greu apasate, care este descrisa in cap. 18 si 19. Campia lui Dan, sau Mahane-Dan, era aproape de Chiriat-Iarim (cap. 18,12), la 8 mile nord de Torea (v. cap 18,2).
Estaol. Asezarea exacta a aceste cetati nu este cunoscuta. Ea este amintita intotdeauna in legatura cu Torea, care a dus la presupunerea ca ele erau cetati gemene (v. despre vers. 2). Se crede ca ea estre modernul Eswa, la aproximativ 1,5 mile nord-est de Torea (v. despre vers. 2).
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA 25 PP, p. 560-562
8 PP, p. 560
4 TE, p. 90,292
CD, p. 218; DA, p. 149; MH, p. 33
PP, p. 567
MH, p. 372; TE, p. 233
ED, p. 276; MH, p. 379; PP, p. 573
12-14 PP, p. 560
13-14 AA, p. 255; CD, p. 218; MH, p. 372
14 TE, p. 90, 269
21,22 1T , p. 410
2V PP, p. 562