11:39 Dupa cele doua luni, s-a intors la tatal ei, si el a implinit cu ea juruinta pe care o facuse. Ea nu cunoscuse impreunarea cu barbat. De atunci s-a facut in Israel obiceiul
A implinit... juruinta. Aceasta pare sa insemne ca el a adus-o ca ardere de tot in conformitate cu juruinta lui (vezi despre vers. 31). S-a sugerat ca autorul cartilor Judecatori a tras, cu fina discretie, un val peste tragicul act al sacrificarii.
Despre parerea cealalta, ca Iefta n-a jertfit-o pe fiica lui (v. despre vers. 31), s-ar putea aminti urmatoarele: cam pe la 1200 d.Hr., Rabinul Kimchi, urmat de multi scriitori de atunci, a emis parerea ca Iefta n-a sacrificat-o pe fiica lui. El spunea ca cuvintele ,,si-l voi aduce ca ardere de tot”
(v. 32) urmau sa fie puse in practica numai daca ceea ce iesea inaintea lui Iefta avea sa fie un animal de jertfa. El a interpretat vers. 39 ca insemnand ca Iefta a cladit fiicei lui o casa in care a fost despartita de oameni pentru restul vietii ei, in celibat sacru, pentru ca toate clipele sa poata fi consacrata Domnului, si ca fecioarele lui Israel mergeau in fiecare an acolo s-o viziteze si sa-i deplanga soarta.
Impotriva acestei interpretari a lui Kimchi sta faptul ca obiceiurile acelor zile nu cunosteau nimic despre tratarea femeilor ca si calugarite. Virginitatea perpetua si lipsa de copii erau privite ca cea mai mare nenorocire. Nu exista lege, datina sau obicei, in tot V. Testament care sa lase sa se inteleaga cat de cat ca macar o femeie a fost privita ca mai sfanta, mult mai a Domnului, sau mult mai pe deplin consacrata Lui decat o femeie casatorita. Aceasta nu facea parte din legea preotilor sau Nazireilor. Debora si Hulda, amandoua profetese, sunt in mod deosebit amintite ca femei casatorite. Mai mult, daca fiica trebuia sa ramana nemaritata in armonie cu un astfel de obicei necunoscut, cazul n-ar fi fost atat de tragic dupa cum este descris aici; nici n-ar fi avut nevoie de doua luni sa-si planga fecioria, pentru ca ar fi avut la indemana tot restul vietii ei sa faca lucrul acesta. Toti comentatorii, evrei si crestini, pana la vremea lui Kimchi, sustin intelesul natural al textului, anume ca Iefta a jertfit-o pe fiica lui ca sacrificiu pentru Domnul, lucru pe care aproape l-a facut si Avraam fiului sau Isaac in imprejurari diferite.
Ea nu cunoscuse impreunare cu barbat. Sau ,,ea nu cunoscute barbat”. Vezi Geneza 24,16 pentru cuvinte identice in ebraica. S-a facut obiceiul. Cuvintele acestea apartin de fapt versetului urmator.