Printable ModeJudecatori, 11
|
11:1 Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad nascuse pe Iefta. Iefta. In mod literal, ,,el va deschide”. Unii cred ca Numele poate sa fie o prescurtare de la Iftah-El (Iosua 19,14.27), care inseamna ,,Domnul va deschide”. Curva. Mama lui nu avea situatia unei sotii inferioare sau a unei concubine. Ea era pur si simplu o prostituata si, din cauza aceasta, s-ar parea ca tatal a luat copilul in caminul lui si l-a crescut acolo, aceasta insemnand dorinta lui de a-l trata ca pe un fiu legitim. Galaad nascuse pe Iefta. Aici Galaad e folosit pentru o persoana. Oriunde in alta parte, unde se intalneste Numele in aceasta istorisire, cu exceptia din versetul 2, el se refera la regiunea Galaadului. Manase avusese un nepot Numit Galaad, care a dat Numele sau acestei regiuni (Numeri 26,29.30; Iosua 17,1; 1 Cronici 7,14-17). Dar este foarte improbabil ca el a fost tatal lui Iefta. Daca ar fi fost el, evenimentele raportate aici cu privire la Iefta ar trebui sa fie printre primele in cartea Judecatorilor. Este greu a se extinde patru generatii peste perioada de la suirea din Egipt pana la acest punct din perioada Judecatorilor. Probabil ca tatal lui Iefta a fost un alt barbat din semintia lui Manase, care a purtat faimosul nume al semintiei. De asemenea, mai trebuie notat ca naratiunea se intoarce cu un numar de ani pentru a explica fundalul familiei lui Iefta. 11:2 Nevasta lui Galaad i-a nascut fii, care, facandu-se mari, au izgonit pe Iefta, si i-au zis: Tu nu vei avea mostenire in casa tatalui nostru, caci esti fiul unei alte femei. Nevasta lui Galaad. Aceasta era sotia lui legitima, de la care a avut dupa aceea un numar de fii. Au izgonit pe Iefta. Dupa ce fiii legitimi au crescut mari, si poate dupa moartea tatalui, ei l-au izgonit pe Iefta de acasa, refuzand sa-i ingaduie vreo parte de mostenire, chiar daca tatal, aducandu-l pe Iefta in camin, pare sa-si fi aratand intentia de a-l privi pe copil ca fiu. Atitudinea acestor frati probabil ca era in armonie cu legile familiei si cu traditiile vremii, care puteau sa-si fi gasit temei in dreapta interpretare a legii lui Moise (Deuteronom 23,2.3). Alte femei. In mod literal ,,alta femeie”. Aceasta poate sa insemne fie pur si simplu o femeie care nu era sotia legala, fie avea sensul ca ea era de alta rasa. 11:3 Si Iefta a fugit de la fratii lui, si a locuit in tara Tob. Niste oameni fara capatai s-au strans la Iefta, si faceau plimbari cu el. Tob. O cetate cu numele de Is-Tob (,,Tob” RSV) era inclusa pe lista unor mici state arameice de la rasarit de Iordan de la care amonitii au tocmit trupe mercenare in razboaiele lor cu David (2 Samuel 10,6-8) Oameni fara capatai. In mod literal, ,,oameni goi”, adica indivizi saraci fara proprietate, slujba sau instruire prin care sa castige existenta, in afara de priceperea lor de lupta. Aceasta nu inseamna in mod necesar ca erau oameni fara calitati morale, ci mai degraba erau oameni fara succes, nemultumiti si nevoiasi. Faceau plimbari cu el. Adica, faceau impreuna incursiuni. Ei erau razboinici la intamplare intrun sens, castigandu-si cele pentru trai tocmindu-se ca mercenar, cercetasi sau strajeri. Ca si David mai tarziu (1 Samuel 22,1.2; 25,1-35), ei primeau daruri pentru ocrotirea de talhari a oamenilor bogati sau pentru respingerea micilor incursiuni de invadatori ai desertului. Din acest fel de activitate, Iefta a castigat o mare reputatie de bravura, pricepere si initiativa. Epistola catre Evrei (11,32) il aminteste ca pe un barbat al credintei 11:4 Dupa catva timp, fiii lui Amon au pornit cu razboi impotriva lui Israel. Dupa catva timp. Anii au trecut pana ce incursiunile amonite in teritoriul lui Israel au dus la locul unde naratorul lasase naratiunea (cap. 10,18) spre a trasa fundalul lui Iefta. 11:5 Si pe cand fiii lui Amon faceau razboi cu Israel, batranii Galaadului s-au dus sa caute pe Iefta din tara Tob. Batranii. Acestia erau capeteniile familiilor si triburilor. S-au dus sa caute. Batranii cautasera pe cineva care sa-i conduca impotriva amonitilor, dar nici unul dintre locuitorii Galaadului nu avea iscusinta sau reputatia de a castiga increderea batranilor semintiilor pentru sarcina riscanta care-i confrunta. Ei cu totii auzisera de ispravile de vitejie ale lui Iefta si ale grupei lui de razboinici, si astfel alegerea unui conducator a cazut asupra lui. 11:6 Ei au zis lui Iefta: Vino de fii capetenia noastra, si sa batem pe fiii lui Amon. Capetenie. Ebraicul gusin, de la radacina guasah ,,a decide”, ,,a judeca”. Probabil ca el a fost la inceput chemat sa fie conducator in razboi. Ei erau gata sa-i acorde puteri dictatoriale pe durata razboiului. In acest sens ei au apelat la el ca mercenar. 11:7 Iefta a raspuns batranilor Galaadului: Nu m-ati urat voi, si nu m-ati izgonit voi din casa tatalui meu? Pentru ce veniti la mine acum cand sunteti in stramtorare? M-ati izgonit. Iefta nu fusese izgonit Numai din casa lui, ci evident ca si din semintia ti tinutul lui, pentru ca drepturile tribale si de mostenire se considerau impreuna. De aceea, izgonirea de acasa facea din om un exilat, un peregrin fara nici un ajutor din partea oamenilor tribali care sa-l ocroteasca pe el si lucrurile ce-i apartin. Este vadit ca batranii lui Israel sprijinisera pe fratii lui Iefta, ca ei au izgonit de acasa pe Iefta, pentru ca el ii invinuieste ca fiind mai inainte insufletiti de ura impotriva lui si partasi la expulzarea lui. El mai socotea ca ei l-au tratat cu nedreptate, poate nu atat in violarea literei legii, ci ca ei au violat dorintele tatalui lui. Adesea pretextul dreptului legal este o simpla acoperire a celor mai revoltatoare greseli si mai grave pagubiri. 11:8 Batranii Galaadului au zis lui Iefta: Ne intoarcem la tine acum, ca sa mergi cu noi, sa bati pe fiii lui Amon, si sa fii capetenia noastra, capetenia tuturor locuitorilor Galaadului. Ne intoarcem. Nu este sigur daca raspunsul batranilor se refera la prima sau la ultima parte a declaratiei lui Iefta. Amandoua ar avea inteles potrivit. In primul caz ei ar fi spus, de fapt, ,,Da, recunoastem ca nu te-am tratat dupa dreptate si din cauza aceasta noi dorim acum sa indreptam si sa reparam vechea greseala”. In al doilea caz, ,,Intocmai asa, dar pentru ca ne aflam in mare stramtorare noi apelam la tine dupa ajutor spre a ocroti tara ta natala. Fii capetenia noastra. Ca adaos la oferta de mai inainte de a fi conducator militar (v. 6), ei ofera acum lui Iefta conducerea tuturor familiilor din Galaad atat in timp de pace cat si in timp de razboi. 11:9 Iefta a raspuns batranilor Galaadului: Daca ma aduceti inapoi ca sa bat pe fiii lui Amon, si daca Domnul ii va da inaintea mea, voi fi eu oare capetenia voastra? Voi fi eu oare capetenia voastra? Probabil ca patriotismul lui Iefta nu a fost intru totul dezinteresat. Dar, in lumina experientei lui anterioare de expulzare din semintia lui si pierderea partii lui din bunurile tatalui lui, el a cautat sa se asigure oarecum ca fagaduinta va fi implinita. El a dorit sa fie sigur ca nu va fi nici o intelegere gresita. A fost prudent din partea lui sa incheie acum afacerea lui pentru viitor, deoarece avea de a face cu oameni fata de care avea motive de neincredere. Cu toate ca se poate sa fi fost un element de auto-cerere in pretentiile lui Iefta, precautia lui de a incheia afacerea clar inainte de a trece la oferta ar trebui sa fie astazi mai des enuntata. Crestinii dau dovada de intelepciune cand fac ca intelegerile, conventiile lor, sa fie clare si explicite, in asa fel incat sa nu poata fi nici o posibilitate de indoiala sau invinuire reciproca dupa aceea. Domnul este un Dumnezeu al ordinii si claritatii, nu al ambiguitatii. 11:10 Batranii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul sa ne auda, si sa judece, daca nu vom face ce spui. Domnul sa ne auda. In mod literal, ,,Domnul sa fie auzitorul intre noi”, sa ia act de conventia noastra si sa vegheze intre noi cand ne vom pierde din vedere unul pe altul, pentru ca sa ne tinem cuvantul (Geneza 31,49). Acum, batranii Il cheama pe Domnul, fata de care ei si-au reinnoit de curand supunerea lor, sa fie martor la acordul lor fata de conditiile lui Iefta. 11:11 Si Iefta a pornit cu batranii Galaadului. Poporul l-a pus in fruntea lui, si l-a asezat capetenie, si Iefta a spus din nou inaintea Domnului, la Mitpa, toate cuvintele pe care le rostise. L-a asezat capetenie. Fagaduinta batranilor a fost confirmata de popor, care l-a instalat cu solemnitate pe Iefta capetenie civila si militara a semintiilor de la rasarit la Iordan. Toate cuvintele pe care le rostise. Textul acesta nu este intru totul clar. El poate sa insemne ca Iefta a luat un juramant specificand conditiile conducerii lui; sau ca el a spus poporului, intr-o adunare religioasa, calea pe care ei trebuiau sa o urmeze pentru a-i infrange pe vrajmasii lor sau ca el n-a vrut sa lanseze o campanie impotriva amonitilor, fara sa ceara sfat de la Domnul. La Mitpa. Locul unde se adunasera semintiile spre a se pregati sa reziste inaintarii Amonite (cap. 10,17). 11:12 Iefta a trimis soli imparatului fiilor lui Amon, ca sa-i spuna: Ce ai cu mine de vii impotriva mea sa faci razboi impotriva tarii mele? Iefta a trimes soli. Inainte de a se angaja in lupta adevarata cu amonitii, Iefta s-a anuntat pe sine ca noul conducator al galaaditilor, trimetand solii imparatului vrajmasilor invadatori. El vorbit in numele lui Israel, ca print recunoscut. In aceasta solie, el lanseaza un protest formal impotriva invaziei Amonite. Ce ai? Adica, ,,ce avem noi de a face unul cu altul?” Ce motiv ai sa invadezi tara noastra? Cu toate ca Iefta era un barbat viteaz, el nu avea placere de razboi, ci a preferat sa-l evite prin negocieri de pace. El a vrut sa aduca disputa pe baza dreptatii. Daca amonitii puteau sa-l convinga ca Israel le facuse rau, el era gata sa le restituie drepturile lor. Daca nu, el era gata sa sustina cauza lui Israel, chiar daca aceasta insemna razboi. 11:13 Imparatul fiilor lui Amon a raspuns solilor lui Iefta: Pentru ca Israel, cand s-a suit din Egipt, a pus mana pe tara mea, de la Arnon pana la Iaboc si Iordan. Da-mi-o inapoi acum de buna voie. Pentru ca Israel. Imparatul lui Amon a enuntat pricina certei lui foarte lamurit. El a pretins ca tot tinutul Galaadului dintre Amon si Abor apartinea in realitate amonitilor si a cerut supunerea lor ca singura conditie de pace. Aceasta nu corespundea cu faptele. israelitilor le fusese interzis sa lupte impotriva moabitilor si amonitilor (Deuteronom 2,9.19), asa ca ei au inconjurat Moabul; si tot asa evitand si teritoriul lui Amon, care se intindea de-a lungul desertului, ei au trecut Arnonul in teritoriul lui Sihon, imparatul amaritilor. Este adevarat, ca Sihon smulsese mai inainte acest teritoriu de la Moab si Amon (Numeri 21,21-30; Iosua 13,25), dar aceasta era o chestiune cu care israelitii nu aveau nimic de-a face. Cand ei au ocupat tara, ea apartinea altcuiva. De la Amon pana la Iabor. Valea adanca si stancoasa a Amonului a format hotarul sudic al lui Israel, despartind semintia lui Ruben de Moab. Acesta este cam la 50 de mile da la Amon pana la nord de raul Iabor. Tinutul deluros si necultivat al acestei regiuni fusese dat semintiilor lui Ruben si Gad, pentru ca era potrivit pentru pasunat. Aceasta fasie de teritoriu dintre Iordan si desert era cam de 20 de mile latime. 11:14 Iefta a trimis iarasi soli imparatului fiilor lui Amon, A trimes iarasi soli. Este spre meritul lui Iefta si marturiseste despre dispozitia lui pasnica ca el inca a mai incercat sa termine aceasta controversa prin negociere si astfel sa evite varsare de sange zadarnica. 11:15 ca sa-i spuna: Asa vorbeste Iefta. Israel n-a pus mana pe tara Moabului, nici pe tara fiilor lui Amon. Israel nu a pus mana. Iefta a respins afirmatia imparatului lui Amon. El a aratat ca amonitii si moabitii, care se pare ca erau uniti cu ei in pretentiile lor impotriva lui Israel, nu aveau o pretentie legala asupra teritoriului dintre Amon si Iabor. Pentru a dovedi punctul lui de vedere, el a descris in amanunt ceea ce avusese loc cand israelitii au preluat acel tinut. Ei luasera tinutul de la Sihon, imparatul amaritilor, si ei nu erau dispusi sa discute cine fusese mai intai stapanul. Tara Moabului. Pe parcursul refuzului sau, Iefta i-a grupat pe moabiti si amoniti la un loc, ca si cand ar fi fost un singur popor. In vers. 24, Chemos, care era zeul moabitilor, este numit zeul imparatului lui Amon. Tinand seama de aceasta, se crede ca, la acea data, imparatul lui Amon castigase stapanire asupra Moabului, fie prin forta armelor, fie prin intercasatorie, astfel ca un singur imparat stapanea peste ambele tari. Zeitatea nationala a lui Amon era Milcom sau Maloh (vezi cele despre Levitic 18,21). 11:16 Caci, cand s-a suit Israel din Egipt, a mers in pustie pana la marea Rosie si a ajuns la Cades. A ajuns la Cades. Aceasta a fost regiunea in care s–au asezat israelitii in timpul celor 40 de ani de calatorie prin pustie (vezi Numeri 20,1; comp. cu Numeri 33,37.38; Deuteronom 1,46; 2,14). Locul acesta, numit uneori Cades-Barnea, n-a fost inca hotarat identificat, dar se pare ca a fost undeva aproape de Ain Quedeis, in Negheb, cam la 50 de mile de sud de Beer-Seba. 11:17 Atunci Israel a trimis soli imparatului Edomului, ca sa-i spuna: Lasa-ma sa trec prin tara ta. Dar imparatul Edomului n-a voit. A trimis si la imparatul Moabului, si nici el n-a vrut. Si Israel a ramas la Cades. Imparatul Edomului. Vezi Numeri 20,14-22; PP, p. 22-32. Imparatul Moabului. Moise nu raporteaza acest incident, ci afirma ca israelitii n-au intrat in teritoriul Moabului (Deuteronom 2:9). In Deuteronom 2,29 este o sugestie ca Moab se poate sa fi refuzat trecerea intocmai cum facuse si Edomul. 11:18 Apoi a mers prin pustie, a ocolit tara Edomului si tara Moabului, si a venit la rasaritul tarii Moabului; au tabarat dincolo de Arnon, fara sa intre pe tinutul Moabului, caci Arnonul era hotarul Moabului. Verset ce nu a fost comentat. 11:19 Israel a trimis soli lui Sihon, imparatul Amoritilor, imparatul Hesbonului. Si Israel i-a zis: Lasa-ma sa trec prin tara ta pana la locul spre care mergem. Imparatul amonitilor. Vezi Numeri 21,21-24; Deuteronom 2,24-36. Teritoriul lui Sihon era de la Arnon spre nord pana la Iaboc si de la Iordan spre rasarit pana la teritoriul Amonit (vezi Judecatori 11,22). Hesbonul, capitala sa, si teritoriile inconjuratoare au apartinut odinioara moabitilor (Numeri 21,26). Mai tarziu, Hesbonul este amintit de catre scriitorii Bibliei in relatie cu Moab si Amon (Isaia 15,4; 16,8.9; Ieremia 48,2.34.45; 49,3). [Hesbonul, capitala, era o cetate de munte la 16 mile nord-est de capatul superior al Marii Moarte.] La locul spre care mergem. Planul original a fost ca Israel sa se aseze cu totii la apus de Iordan (vezi Deuteronom 2,29), dar ostilitatea lui Sihon i-a fortat pe israeliti sa-l infranga, pentru ca ei sa poata obtine acces la Iordan spre a trece in Canaan. Dupa ce fortele lui Sihon fusesera infrante si teritoriul lui era in mainile israelite, semintiile lui Ruben si Gad si jumatate din semintia lui Manase au facut o cerere speciala lui Moise sa li se ingaduie sa se aseze acolo (Numeri 32,1-33). 11:20 Dar Sihon n-a avut incredere in Israel, ca sa-l lase sa treaca pe tinutul lui; si-a strans tot poporul, a tabarat la Iahat, si a luptat impotriva lui Israel. Iahat. Probabil ca cetatea aceasta era situata imediat la nord de raul Amon, pe care israelitii se pregateau sa-l treaca spre a invada tinutul lui Sihon. Secole mai tarziu, Piatra Moabita aminteste Iahat ca pe o cetate israelita. 11:21 Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon si pe tot poporul lui in mainile lui Israel, care i-a batut. Israel a pus mana pe toata tara Amoritilor, care erau asezati in tara aceasta. Verset ce nu a fost comentat. 11:22 Au pus mana pe tot tinutul Amoritilor, de la Arnon pana la Iaboc, si de la pustie pana la Iordan. Tot tinutul. Adica, toate hotarele lor, intregul lor teritoriu. Acesta era teritoriul pe care-l reclama acum Amon. 11:23 Si acum, cand Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe Amoriti dinaintea poporului Sau Israel, tu sa le stapanesti tara? A izgonit pe Amoniti. Tinutul pe care israelitii l-au luat de la amoniti a devenit al lor, indiferent de cine fusese stapanul lui mai inainte. Ei nu se luptasera impotriva amonitilor si nu luasera tinutul lor (Numeri 21,24, Deuteronom 2,37). Tu sa le stapanesti tara? Dupa legea primitiva a natiunilor, teritoriul acesta era in mod lamurit al lui Israel. Pentru ce considera amonitii ca ei au drept asupra lui? Intrebarea lui Iefta este o surpriza indignata. 11:24 Oare ce-ti da in stapanire dumnezeul tau Chemos, nu vei stapani? Si tot ce ne-a dat in stapanire Domnul, Dumnezeul nostru, inaintea noastra, noi sa nu stapanim! Dumnezeul tau Chemos. Milcom era zeul national al amonitilor (1 Regi 11,5.33), nu Chemos. Chemos era zeul moabitilor. Folosirea lui ,,Chemos” aici este explicata prin faptul ca, pe acea vreme, imparatul lui Amon se poate sa fi stapanit atat peste Moab, cat si peste Amon. Cele doua neamuri erau inrudite si ca sange, si ca institutii (vezi Geneza 19,37.38; Judecatori 3,12.13). Mentionarea lui Chemos era in mod deosebit potrivita prin aceea ca teritoriul in chestiune apartinuse altadata moabitilor, dar Chemos nu fusese in stare sa-l salveze de invadarea amonitilor. In inscriptia de pe Piatra Moabita, Mesa, imparatul lui Moab (2 Regi 3,4.5), atribuie toate victoriile moabite bunavointei lui Chemos, si toate infrangerile, maniei lui. Iefta arata ca, daca Amon refuza sa recunoasca drepturile lui Israel asupra teritoriului lui, el submineaza, in acelasi timp, in principiu, propriul drept asupra tarii pe care o locuieste. Iefta incerca sa aranjeze pacea prin diplomatie. El nu a avut intentia, in aceste imprejurari, sa pretinda stapanire universala pentru Dumnezeul lui Israel. Desigur, este posibil, pe de alta parte, ca, avand in vedere ca Iefta a crescut in exil printre un popor pagan, el sa nu fi inteles pe deplin ca Iehova era Dumnezeul intregului pamant. 11:25 Esti tu mai bun decat Balac, fiul lui Tipor, imparatul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a facut el razboi impotriva lui? Balac. Vezi Numeri 22,1 la 24,25. Cu toate ca Israel a preluat teritoriul lui Sihon, care mai inainte apartinuse Moabului, s-ar parea ca imparatul Moabului din acea vreme n-a pretins ca este al lui acest teritoriu de curand castigat al lui Israel. El se luptase cu Israel mai degraba din ura decat pentru faptul ca a pretins tara pe care Israel o luase de la amoniti (Iosua 24,9). De aceea, cum se poate face o reclamatie valida sute de ani mai tarziu? Foarte probabil ca Imparatul moabit recunoscuse in mod lamurit dreptul de cucerire. Daca tara fusese in mod legitim a lui, pentru ce nu o reclamase cu mult mai inainte? Aceasta a fost un argument eficace spre a sprijini dreptatea cauzei lui Israel. 11:26 Iata ca sunt trei sute de ani de cand locuieste Israel la Hesbon si in satele din jurul lui, la Aroer si in satele din jurul lui si in toate cetatile care sunt pe malul Arnonului: pentru ce nu i le-ati luat in tot timpul acesta? Trei sute de ani. Despre cronologia acestei perioade a Judecatorilor, vezi pag. 128. 11:27 Eu nu te-am suparat deloc, si rau te-ai purtat cu mine, facandu-mi razboi. Domnul sa judece lucrul acesta. El sa fie astazi judecator intre fiii lui Israel si fiii lui Amon. Sa fie astazi judecator. Iefta incheie argumentarea lui cu un apel catre Dumnezeu ca sa aprobe dreptatea cauzei lui. Era o deosebire intre conceptia evreilor despre Dumnezeul lor si aceea a paganilor despre ai lor. Evreii credeau ca Dumnezeul lor era drept si moral. In recunoasterea caracterului moral care era recunoscut in Dumnezeul lor, se afla unul dintre punctele de superioritate a credintei lor fata de aceea a vecinilor lor pagani. Iefta afirma ca, daca amonitii doresc sa decida cauza prin forta armelor, el este gata sa se increada in Dumnezeu spre a decide in mod just a carui cauza este dreapta, si apoi sa dea acelei parti biruinta. Versetele scot in evidenta diplomatia sincera, cinstita, ferma, si totusi impaciuitoare a lui Iefta. El sustinea drepturile lui Israel pe trei temeiuri: (1) dreptul cuceririi directe, nu de la amoniti, ci de la amoriti (vers. 15-20); (2) hotararea lui Dumnezeu (vers. 21-24) pe care el o sustinea in mod diplomatic, sugerand ca nici macar zeitatea lor nu contestase biruinta asupra lui Sihon; (3) posesiunea nediscutata a tarii pentru o lunga perioada (vers 25, 26). Apoi el incheie cu un apel catre Dumnezeu sa aprobe dreptatea cauzei lui. 11:28 Imparatul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta sa i le spuna. N-a ascultat. Dupa cate se pare, imparatul lui Amon nu s-a deranjat nici macar sa raspunda la argumentele lui Iefta. El s-a ingrijit numai de argumentul sabiei. 11:29 Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a strabatut Galaadul si Manase; a trecut la Mitpe in Galaad; si din Mitpe din Galaad, a pornit impotriva fiilor lui Amon. Duhul Domnului. Prezenta Duhului Sfant este aceea care face ca slujirea lui Dumnezeu sa fie eficace. Se poate sa fie multa activitate, multa neliniste, agitatie, dar daca munca nu este sfintita de prezenta si puterea Duhului, putin bine durabil va fi adus la indeplinire. A strabatut. Iefta a facut pe rand ocolul Galaadului si a intregului teritoriu al lui Manase, recrutand trupe in plus. El a cutreierat tara de la un capat la altul spre a aprinde flacara razboiului si spre a incuraja populatia sa reziste invadatorilor amoniti. Capitolul 12,2 lasa sa se inteleaga ca si semintiile ebraice de la apus de Iordan au fost invitate sa ia parte la razboi. 11:30 Iefta a facut o juruinta Domnului, si a zis: Daca vei da in mainile mele pe fiii lui Amon, Iefta a facut o juruinta. Raportul despre juruinta lui Iefta ne confrunta cu unul dintre acele pasaje dificile ale Scripturii, unde raportul este prea scurt pentru a permite concluzii hotarate cu privire la ceea ce s-a intamplat. Dupa o interpretare, Iefta a jertfit-o intr-adevar pe fiica sa ca ardere de tot si, facand asa, s-a asezat pe sine intr-o lumina rea. Avand in vedere faptul ca Dumnezeu i-a dat succes in conformitate cu juruinta, o astfel de fapta din partea sa apare deosebit de odioasa si extrem de greu de inteles. A doua parere, care sustine ca Iefta si-a devotat fiica pentru o viata celibatara, il despovareaza de vina de a o aduce ca jertfa (vezi cele despre vers. 39). Aici, ca si oriunde in alta parte, datoria noastra este sa stabilim ceea ce zice Biblia si sa evitam incercarea de a face ca afirmatiile ei sa se armonizeze cu conceptiile noastre despre povestire. Noi trebuie sa luam Biblia asa cum sta scris in ea si sa fim multumiti sa lasam ca chestiunea sa se termine aici. Desigur ca, oriunde este posibil, trebuie sa dam unui om beneficiul indoielii si sa nu-l judecam fara cauza cuvenita. O juruinta. Literatura vechilor natiuni arata ca adesea cei din vechime faceau juruinte zeitatilor lor. Practica era obisnuita si la evrei (vezi Geneza 28,20; 1 Samuel 1,11; 2 Samuel 15,8). Juruinta lui Iefta a fost facuta sub presiunea circumstantelor, cand se gasea in pragul celei mai periculoase imprejurari. Din nefericire, astfel de juruinte ca acestea au fost facute in vreme de pericol sau criza, cand constrangerea emotionala a contribuit la pericolul de a face o fagaduinta necugetata. 11:31 oricine va iesi pe portile casei mele inaintea mea, la intoarcerea mea fericita de la fiii lui Amon, va fi inchinat Domnului, si-l voi aduce ca ardere de tot. Oricine va iesi. Pe cine sa astepte Iefta sa iasa pe portile casei lui, sa-l salute cand se intoarce de la victorie daca nu pe sotia lui sau pe fiica lui sau poate pe un sclav? Unii au incercat sa arate ca putea fi vorba de un animal, din acelea care adesea se puteau gasi in casa celor din vechime. Dar termenul ebraic pe care il foloseste (,,inaintea mea”) pare sa pledeze impotriva acestei pareri. Termenul acesta este de cele mai multe ori folosit in legatura cu oameni (vezi Geneza 18:2; Exod 18,7; 2 Regi 1,6 etc.). S-a facut si observatia ca n-ar fi fost o juruinta extraordinara jertfirea unui miel sau unui bou pentru o victorie atat de minunata. Astfel de jertfe aveau sa fie aduse de multi israeliti. Trebuie sa ne amintim ca, desi Iefta se inchina Dumnezeului lui Israel, si in aceasta promisiune s-a unit cu El, el crescuse in tara straina, printre neamuri pagane. La aceste neamuri pagane, in timp de criza, se aduceau jertfe umane. Compara cu fapta imparatului Moabului, care l-a jertfit pe fiul sau cel mai mare zeului sau Chemos ca act final de disperare, spre a salva cetatea lui de israelitii care atacau (2 Regi 3,26.27). Legea lui Moise a interzis aducerea de jertfe omenesti (Levitic 18,21; Deuteronom 12,31 etc.), totusi aceasta opreliste a fost calcata din cand in cand, pana in zilele lui Ahaz si Manase (2 Cronici 28,3; 33,6). Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui Iefta pentru ca Israel sa poata fi scapat de nimicire. Dar prezenta Duhului nu garanteaza infailibilitate si atotstiinta. Cel care primeste spiritul ramane o unealta morala, libera si se asteapta sa faca progresul cuvenit in cunostinta si cresterea spirituala. Iefta, in ignoranta lui de a cunoaste ce este drept, in mod nesabuit a facut o juruinta rea. In acelasi fel, desi Duhul Domnului a imbracat pe Ghedeon si a lucrat prin el o mare eliberare, Duhul nu l-a impiedicat sa inalte o inchinare ilegala. Naratiunea necugetatei juruintei a lui Iefta este relatata asa cum sunt multe in Scriptura, fara nota sau comentariu; intr-adevar nu este nevoie nici de una, nici de alta. Singura judecata posibila in cazul lui Iefta este aceea a condamnarii. Inchinat Domnului. Dupa cum se pare in acelasi sens in care Ierihonul si locuitorii lui fusesera inchinati Lui (vezi cele despre Iosua 6,15). Si-l voi aduce. Unii s-au straduit sa traduca cu ,,sau” cuvantul ebraic ,,si” de la inceputul expresiei. Ei cred ca, de fapt, Iefta a zis: ,,Oricine va iesi pe portile casei mele inaintea mea la intoarcerea mea va fi inchinat in mod exclusiv pentru slujba Domnului, daca este o fiinta omeneasca sau daca acesta este un animal curat eu il voi aduce ca ardere de tot.” Deoarece fiica lui a fost aceea care i-a iesit inainte, astfel de comentatori zic ca se aplica prima expresie, adica, ,,va fi sigur a Domnului”. Comentatorii care sunt de aceasta parere explica declaratia lui Iefta ca insemnand ca fiica lui Iefta nu s-a casatorit niciodata, ci s-a consacrat slujirii religioase pentru tot restul vietii ei (vezi v. 39). Lui. (in engl. – ,,I will offer it”) Unii comentatori prefera sa redea pronumele tradus astfel prin ,,Lui”, facand ca declaratia sa se citeasca ,,Eu ii voi aduce Lui (Dumnezeu) ca ardere de tot”. Este adevarat ca pronumele ebraic, aflandu-se singur, poate insemna fie ,,lui”, fie ,,il”. Dar, atasat la verb, ca aici, pronumele trebuie intotdeauna inteles ca obiect direct al verbului. Aceasta regula invariabila pretinde traducerea ,,Eu il voi aduce ca ardere de tot”. Ba mai mult, durerea lui Iefta (v. 35), plansul fiicei lui (v. 37), si impresia facuta asupra contemporanilor (v. 37, 40) cer ceva cu totul iesit din comun, ceva mai mult decat o ardere de tot obisnuita. 11:32 Iefta a pornit impotriva fiilor lui Amon, si Domnul i-a dat in mainile lui. Verset ce nu a fost comentat. 11:33 Le-a pricinuit o foarte mare infrangere, de la Aroer pana spre Minit, loc care cuprindea douazeci de cetati, si pana la Abel-Cheramim. Si fiii lui Amon au fost smeriti inaintea copiilor lui Israel. Aroer. In Transiordania erau doua cetati cu acest nume, una (v. 26) pe malul nordic al Amonului si alta la rasarit de Rabat-Amon, in teritoriul amonit (Iosua 3,25). Este greu de spus despre care cetati este vorba aici. Minit. Amintit in Ezechiel 27,17 ca exportatoare de grau, se crede ca a fost aproape de Hesbon. Abel-Cheranim (in engl. ,,plain of the vineyards”). Poate ca este mai bine sa se ia acesta ca nume propriu Abel-Cheranim. Eusebiu spune ca era la 7 mile de Filadelfia, actualul Amon. De aceea poate fi identificat cu satul modern Na’ur. Alti l-au identificat cu Khirbet es-Suc, la sud de Amon, insa ramane nesigur. 11:34 Iefta s-a intors acasa la Mitpa. Si iata ca fiica sa i-a iesit inainte cu timpane si jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii si nici alta fata. La Mitpa. Dupa ce a fost invitat sa se intoarca din exil spre a fi conducator in Galaad, se pare ca Iefta si-a mutat familia lui la Mitpa si si-a stabilit resedinta acolo. Cu timpane. Era obiceiul femeilor sa-i salute pe barbati astfel dupa intoarcerea lor victorioasa din razboi (1 Samuel 18,6; comp. cu Exod 15,20). Este vadit ca si alte femei au insotit-o pe fiica lui Iefta cu mici timpane. Singurul lui copil. Textul ebraic este accentuat ,,ea singura era singurul copil”. Familia lui Iefta avea sa se stinga in Israel, lucru pe care tot evreii il deplangeau. 11:35 Cum a vazut-o, el si-a rupt hainele, si a zis: Ah! fata mea! adanc ma lovesti si ma tulburi! Am facut o juruinta Domnului, si n-o pot intoarce. El si-a rupt hainele. Un obicei obisnuit printre iudei pentru a exprima durere extrem de mare (Geneza 37,2.9; 2 Samuel 13,19.31 etc.). Adanc. Cand Iefta a vazut-o pe fiica lui, intreaga semnificatia a juruintei lui nesabuite l-a slabit si l-a zdrobit. Ma tulburi. Traducerea aceasta este mult prea slaba. Cuvantul folosit aici pentru ,,tulburi”, 'acar, inseamna durere neobisnuita, neliniste sau tristete. Toate din viata lui Iefta fusesera o succesiune de lupta si tulburare. Acum propria fiica scumpa ajunge sa fie cea care ii aduce durerea cea mai usturatoare dintre toate. Am facut o juruinta (engl. ,,opened my mouth”). O expresie folosita spre a face o juruinta. Pentru a deveni obligatorie, o juruinta trebuia pronuntata (Numeri 30,2.3.7; Deuteronom 23,23). N-o pot intoarce. La evrei erau doua tipuri de juruinte – juruinta simpla, neder (Levitic 27,2-27), si ,,consacrarea” sau ,,blestemul”, cherem. Orice lucru consacrat lui Dumnezeu prin cherem nu mai era rascumparabil, devenea ,,preasfant” pentru El, si trebuia sa fie ucis (Levitic 27,28.29; vezi despre Levitic 27,2.28). Juruinta lui Iefta a fost un neder. Cu toata sfintenia ei, cel care a facut-o, daca el facea sa aduca la indeplinire o fapta rea (v. PP, p. 506), nu era obligat s-o pastreze. Juruinta era impotriva poruncii exprese a legii si de aceea nu era obligatorie. Totusi el a considerat ca era obligatorie si, cu toate ca el jurase spre propria vatamare, el n-a vrut sa o schimbe. 11:36 Ea i-a zis: Tata, ai facut o juruinta Domnului, fa-mi potrivit cu ceea ce ti-a iesit din gura, acum cand Domnul te-a razbunat pe vrajmasii tai, pe fiii lui Amon. Ea i-a zis. Chinul tatalui ei, cuvintele lui hotarate, a facut-o pe fiica in stare, cu presimtamantul rapid de femeie, sa-si dea indata seama care era natura juruintei. N-a mai fost nevoie ca el sa-i spuna. Domnul te-a razbunat. Intelegand numai in mod intunecos natura lui Dumnezeu, ea a crezut ca victoria ii fusese data din pricina juruintei tatalui ei, si ca jertfirea ei era un pret potrivit pentru a plati o astfel de victorie. 11:37 Si ea a zis tatalui sau: Atat ingaduie-mi: lasa-ma sloboda doua luni, ca sa ma duc sa ma pogor in munti, si sa-mi plang fecioria cu tovarasele mele. Lasa-ma sloboda. Aducerea la indeplinire a juruintelor puteau fi amanate pentru un anumit scop. Sa-mi plang fecioria. Perspectiva de a prinde bucuria festivitatilor de casatorie sau bucuria de a creste copii avea sa fie o experienta deosebit de amara pentru o fata ebraica, mai ales pentru una care era unicul copil. Pentru fiica lui Iefta, aceasta urma sa insemne ca ea si casa tatalui ei aveau sa piarda speranta de a se impartasi in viitor de gloria lui Israel. 11:38 El a raspuns: Du-te! Si a lasat-o sloboda doua luni. Ea s-a dus cu tovarasele ei, si si-a plans fecioria pe munti. Cu tovarasele ei. Prietenele ei pline de tinerete, cu care ea adesea a umblat si a visat o casatorie viitoare, s-au unit acum cu ea, plangand trista soarta care s-a abatut asupra ei . 11:39 Dupa cele doua luni, s-a intors la tatal ei, si el a implinit cu ea juruinta pe care o facuse. Ea nu cunoscuse impreunarea cu barbat. De atunci s-a facut in Israel obiceiul A implinit... juruinta. Aceasta pare sa insemne ca el a adus-o ca ardere de tot in conformitate cu juruinta lui (vezi despre vers. 31). S-a sugerat ca autorul cartilor Judecatori a tras, cu fina discretie, un val peste tragicul act al sacrificarii. Despre parerea cealalta, ca Iefta n-a jertfit-o pe fiica lui (v. despre vers. 31), s-ar putea aminti urmatoarele: cam pe la 1200 d.Hr., Rabinul Kimchi, urmat de multi scriitori de atunci, a emis parerea ca Iefta n-a sacrificat-o pe fiica lui. El spunea ca cuvintele ,,si-l voi aduce ca ardere de tot” (v. 32) urmau sa fie puse in practica numai daca ceea ce iesea inaintea lui Iefta avea sa fie un animal de jertfa. El a interpretat vers. 39 ca insemnand ca Iefta a cladit fiicei lui o casa in care a fost despartita de oameni pentru restul vietii ei, in celibat sacru, pentru ca toate clipele sa poata fi consacrata Domnului, si ca fecioarele lui Israel mergeau in fiecare an acolo s-o viziteze si sa-i deplanga soarta. Impotriva acestei interpretari a lui Kimchi sta faptul ca obiceiurile acelor zile nu cunosteau nimic despre tratarea femeilor ca si calugarite. Virginitatea perpetua si lipsa de copii erau privite ca cea mai mare nenorocire. Nu exista lege, datina sau obicei, in tot V. Testament care sa lase sa se inteleaga cat de cat ca macar o femeie a fost privita ca mai sfanta, mult mai a Domnului, sau mult mai pe deplin consacrata Lui decat o femeie casatorita. Aceasta nu facea parte din legea preotilor sau Nazireilor. Debora si Hulda, amandoua profetese, sunt in mod deosebit amintite ca femei casatorite. Mai mult, daca fiica trebuia sa ramana nemaritata in armonie cu un astfel de obicei necunoscut, cazul n-ar fi fost atat de tragic dupa cum este descris aici; nici n-ar fi avut nevoie de doua luni sa-si planga fecioria, pentru ca ar fi avut la indemana tot restul vietii ei sa faca lucrul acesta. Toti comentatorii, evrei si crestini, pana la vremea lui Kimchi, sustin intelesul natural al textului, anume ca Iefta a jertfit-o pe fiica lui ca sacrificiu pentru Domnul, lucru pe care aproape l-a facut si Avraam fiului sau Isaac in imprejurari diferite. Ea nu cunoscuse impreunare cu barbat. Sau ,,ea nu cunoscute barbat”. Vezi Geneza 24,16 pentru cuvinte identice in ebraica. S-a facut obiceiul. Cuvintele acestea apartin de fapt versetului urmator. 11:40 ca, in toti anii, fetele lui Israel se duc sa praznuiasca pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an. Sa praznuiasca (in engl. ,,to lament”). Nota marginala din KJV reda ,,sa vorbeasca cu”. Aceasta nota marginala poate sa reflecte cugetarea acelora care au crezut ca fiica nu a fost jertfita, ci tinuta separat intr-o izolare care nu era tulburata decat o singura data pe an cand fecioarele lui Israel puteau sa vorbeasca cu ea. Verbul ebraic tanah nu inseamna ,,a vorbi cu”. Sensul de baza este ,,a povesti”, in ideea de a vorbi despre vreun eveniment, de aici ,,a comemora”, ,,a praznui”. Acelasi verb este tradus in Judecatori 5,11 (engl.) ,,a povesti amanuntit”. Verbul ebraic se afla in Biblie numai in aceste doua locuri. Septuaginta il traduce pe tanah prin ,,a se tangui”. ELLEN WHITE COMENTEAZA 29,32 PP 558 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: