10:1 Dupa Abimelec, s-a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, barbat din Isahar, ca sa izbaveasca pe Israel; el locuia la Samir, in muntele lui Efraim.
Dupa Abimelec. Versetul nu ofera nici un indiciu care sa arate daca a existat un interval (de timp) intre moartea lui Abimelec si slujba de judecator a lui Tola.
Sa izbaveasca. Cuvintele acestea sugereaza ca, oricat a fost de rea stapanirea lui Abimelec, totusi, el a facut ceva sa apere pe Israel impotriva vrajmasilor din afara, sau cel putin sa-i tina in frau.
Tola. Tola si tatal sau, Pua, erau din semintia lui Isahar si purtau numele a doi fii ai lui Isahar (Geneza 46,13; Numeri 26,23). Pe vremea lui David familia lui Tola era insemnata pentru ca a dat oameni de valoare (1 Cronici 7:1,2). Se pare ca Tola a fost singurul judecator provenit din aceasta semintie.
In muntele lui Efraim. Semintia lui Isahar locuia, de obicei, la nord de muntele Efraim, dincolo de campia Esdraelon. Evident ca o parte din semintie se asezase in teritoriul care, in mod obisnuit era privit ca apartinand lui Manase si Efraim.
10:2 Tola a fost judecator in Israel douazeci si trei de ani; apoi a murit, si a fost ingropat la Samir.
A fost judecator in Israel. In afara de faptul ca el a fost judecator in Israel timp de 23 de ani, nimic nu mai este relatat cu privire la guvernarea lui Tola. Este vadit ca n-au fost batalii mai insemnate cu vrajmasi invadatori in timpul perioadei puterii lui. A guverna bine o natiune in timp de pace nu este mai putin vrednic de lauda decat a duce razboaie si a invinge pe vrajmasi, dar, cat de bine a slujit Tola ca judecator in Israel, acest lucru nu este spus. Ca el s-a temut de Domnul este aratat prin declaratia "Dupa moartea lui Abimelec, guvernarea judecatorilor care s-au temut de Domnul a slujit pentru un timp sa infraneze idolatria" (PP 557).
10:3 Dupa el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecator in Israel douazeci si doi de ani.
Iair. In Num 32:41 este facuta mentiunea despre un contemporan al lui Moise, care a luat unele cetati in Galaad si s-a asezat acolo. Putem presupune ca Iair amintit aici in Judecatori, a fost din aceeasi semintie.
Galaaditul. Galaad era numele dat teritoriului de la rasarit de Iordan, care se afla intre capatul de sud al Marii Ghenezaret si capatul nordic al Marii Moarte.
A fost judecator in Israel. Aceste cuvinte n-au fost aplicate niciodata lui Abimelec cel crud. Despre el s-a spus doar ca "stapanise" peste Israel. Guvernarea lui Iair trebuie sa fi fost educativa si binefacatoare ca si aceea a celorlalti judecatori.
10:4 El avea treizeci de fii, care calareau pe treizeci de manji de magari, si stapaneau treizeci de cetati, numite si azi cetatile lui Iair, si asezate in tara Galaadului.
Treizeci de fii. Aceasta dovedeste aproape sigur ca el a fost un poligam, ca Ghedeon.
Treizeci de manji de magari. In vremurile de dinainte de timpul lui Solomon, cand israelitii nu aveau proprii lor cai, a avea magari era un semn al bogatiei si implicit al onorii si demnitatii. Probabil ca faptul acesta este raportat pentru a arata bogatele binecuvantari ale unui om care avea 30 de fii, care, cu totii s-au bucurat de cinstea si distinctia de a calari ca sefi sau guvernatori.
Cetatile lui Iair. In mod literal, "satele corturi ale lui Iair". Numele a fost dat regiunii pe timpul lui Moise, cand Iair cel de pe atunci luase un numar de sate de la Og, imparatului Basanului (Numeri 32:41; Deuteronom 3:14). Intre timp mai aparusera sau fusesera luate si alte cetati; astfel ca, pe vremea cand era Iair judecator in Israel el a putut sa dea cate una fiecaruia din cei 30 de fii ai lui, care slujeau ca si conducatori ai acestor cetati.
Galaad. In mod literal, "tare" sau "aspru". El si-a primit numele de la caracteristica crestelor muntoase. Galaadul este impartit in doua de raul Iaboc (Deuteronom 3:12; Iosua 12:2,5). Jumatatea sudica a fost cucerita de Israel de la Sihon, imparatul Amorit. (Iosua 12:2). Semintia lui Gad s-a asezat in partea sudica, iar jumatatea nordica a cazut lui Manase. In cate un loc termenul de Galaad este folosit in Biblie cu mare elasticitate, indicand intregul tinut de la est de Iordan intinzandu-se in nord, pana la Dan (Deuteronom 34:1).
10:5 Si Iair a murit, si a fost ingropat la Camon.
Verset ce nu a fost comentat.
10:6 Copiii lui Israel au facut iarasi ce nu placea Domnului; au slujit Baalilor si Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, si dumnezeilor Filistenilor, si au parasit pe Domnul, si nu I-au mai slujit.
Au facut iarasi ce nu placea Domnului. Trecusera multi ani de cand Ghedeon a oprit intinsa apostazie si a sfaramat asuprirea madianita. Acum poporul din nou s-a intors in mare masura spre idolatrie. Sunt enumerate sapte zeitati pagane ca fiind noile obiecte de cult. Acestea erau zeitatile neamurilor care se invecinau cu Israel din toate partile. Numarul si raspandirea descopera faptul ca erau multi care se intorceau la idolatrie.
Baal si Astartee. Vezi cele despre cap. 2,11.13.
Dumnezeii Siriei. Siria (sau Aram) a fost tara care se intindea de la Fenicia la Eufrat. Cea mai cunoscuta cetate din regiune era Damasc. Zeii principali ai acelei regiuni erau Hadad, Baal, Mot si Anat. Vechiul Testament aminteste un zeu numit Rimmon (2 Regi 5:18).
Dumnezeii Sidomului. Adica, ai Feniciei, fiind amintita numai cetatea cea mai importanta. Zeii Fenicienilor erau cei ai Canaanului si Siriei. Dumnezeii Moabului. Piatra Moabita si cartea Regilor (1 Regi 11,33 etc.) arata ca aceasta zeitate a fost zeul Chemos. Dumnezeii fiilor lui Amon. Unul dintre zeii Amoniti a fost Moloh (1 Regi 11,7.33; Levitic 18,21). Dumnezeii Filistenilor. Au fost zei canaaniti preluati de filisteni, dintre care cei mai de seama au fost Dragon si Baal-Zebub.
10:7 Domnul S-a aprins de manie impotriva lui Israel, si i-a vandut in mainile Filistenilor si in mainile fiilor lui Amon.
Fiii lui Amon. In vremea aceasta, probabil ca cea mai grava amenintare pentru Israel a fost dinspre rasarit, unde Amonitii erau un popor de pastori din desertul rasaritean. Si filistenii devenisera puternici si asupreau pe israelitii din Iuda si Dan. Samson a devenit acolo centrul opozitiei fata de dominatia filisteana (cap. 13,1-5).
10:8 Ei au apasat si au asuprit pe copiii lui Israel in vremea aceea optsprezece ani, si anume: pe toti copiii lui Israel care erau de cealalta parte a Iordanului in tara Amoritilor in Galaad.
Verset ce nu a fost comentat.
10:9 Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca sa se bata si impotriva lui Iuda, impotriva lui Beniamin si impotriva casei lui Efraim. Si Israel era intr-o mare stramtorare.
Au trecut Iordanul. Incurajati de biruintele lor asupra semintiilor lui Galaad, Amonitii au trecut Iordanul si au inceput sa faca raiduri in toata Palestina centrala unde locuiau semintiile lui Iuda, Beniamin si Efraim.
10:10 Copiii lui Israel au strigat catre Domnul, si au zis: Am pacatuit impotriva Ta, caci am parasit pe Dumnezeul nostru si am slujit Baalilor.
Au strigat catre Domnul. Cel putin aceasta este vrednic de laudat, dar admiterea de catre ei a faptului ca pacatuisera si strigatul lor dupa ajutor totusi nu au fost acceptate, pentru ca nu erau insotite de adevarata pocainta. Totusi, Domnul recunoaste cea mai slaba inclinatie a pacatosului spre Dumnezeu, si cauta sa-l calauzeasca pe pacatos spre adevarata reforma.
10:11 Domnul a zis copiilor lui Israel: Nu v-am izbavit Eu de Egipteni, de Amoriti, de fiii lui Amon, si de Filisteni?
Domnul a zis. Nu este aratat aici cum a vorbit Domnul catre israeliti, dar aceasta s-a facut prin mijlocirea unui profet (PP 557). Sarcina soliei profetului era sa aduca aminte poporului abatut nerecunostinta lui. In ciuda multor eliberari minunate pe care Dumnezeu le facuse pentru ei, tot nu invatasera ca idolatria este o nebunie.
De Amoriti. Vezi Iosua 10:5-27.
De Fiii lui Amon. Vezi cele despre Geneza 19,38.
De Filisteni. Vezi cele despre cap.3:31.
10:12 Si cand v-au apasat Sidonitii, Amalec si Maon, si ati strigat catre Mine, nu v-am izbavit Eu din mainile lor?
Sidonitii, Vezi pp.67-71.
Amalec. Era aliatul lui Moab (cap.3:12,13) si al lui Madian (cap.6:3).
Maon. Nu exista un raport despre eliberarea de aceste neamuri, tot asa dupa cum raportul este scurt cu privire la eliberarea de mai inainte de amoniti, filisteni si sidoniti, amintiti mai inainte. Poate ca ei au fost aceiasi cu maonitii din 2 Cronici 26:7 si maonitii din 2 Cronici 20:1, RSV, si 1 Cronici 4:41, RSV. Daca este asa, ei au locuit in regiunea de la sud de Marea Moarta. Scurtimea informatiilor cu privire la unele din aceste evenimente arata ca, in cartea Judecatorilor nu se reda istoria completa a vremii, ci ca ea relateaza episoade ale perioadei, ilustrative si tipice ale comportamentului israelitilor si ale eforturilor lui Dumnezeu de a-i ajuta.
10:13 Dar voi M-ati parasit, si ati slujit altor dumnezei. De aceea nu va voi mai izbavi.
Nu va voi mai izbavi. Aceasta amenintare trebuie inteleasa in mod conditional (Ieremia 18:7,8), asa dupa cum arata evenimentele care urmeaza.
10:14 Duceti-va si chemati pe dumnezeii pe care i-ati ales; ei sa va izbaveasca in vremea stramtorarii voastre!
Ei sa va izbaveasca. Aceasta ironie trebuie sa fi taiat adanc, pentru ca idolii spre a caror slujire se intorsese Israel erau zeitatile acelor natiuni care ii asupreau pe ei. Dumnezeu vorbeste aici cu o durere ca aceea a unui tata care sta sa convinga pe un copil nepasator, pe care nimic altceva decat o mustrare si certare aspra il vor mai face sa cugete serios. Desi Dumnezeu de data aceasta n-a recunoscut pe Israel, El nu l-a parasit cu totul. El le-a trimis judecati tot mai severe si mai insemnate. Din nou trebuie amintit ca amenintarea cu lepadarea de aici a natiunii lui Israel este numai in masura in care ei nu implineau misiunea lor divina. Usa mantuirii personale pentru israeliti individuali a continuat sa fie deschisa. In timpul anilor de apostazie intunecata a continuat sa fie o ramasita care a refuzat sa se inchine la Baal.
10:15 Copiii lui Israel au zis Domnului: Am pacatuit, fa-ne ce-Ti va placea. Numai izbaveste-ne astazi!
Ce-Ti va placea. In nenorocirea lor, israelitii s-iau recunoscut greseala si au cerut Domnului sa-i pedepseasca cum va crede El de cuviinta; numai sa-i izbaveasca de vrajmasii lor. Ca si David, in vremea de mai tarziu, ei au preferat sa cada in mainile Domnului, pentru ca indurarea Lui era mare; dar cat despre cruzimea oamenilor, ei se saturasera de ea.
10:16 Si au scos dumnezeii straini din mijlocul lor, si au slujit Domnului. El S-a indurat de suferintele lui Israel.
Au scos dumnezeii straini. Solemna mustrare accentuata a Domnului, insa amabil prezentata de catre profet avusese efectul dorit. Poporul s-a intors de la caile lui si a adus roade care aratau ca pocainta lui era adevarata.
S-a indurat. In mod literal, "S-a scurtat". Astazi am spune ,,El a devenit dornic". Adica, El nu putea sa mai suporte suferinta lui Israel. Indurarea Lui pentru Israel si indignarea Lui impotriva asupritorilor lui, puse la un loc, L-au facut sa actioneze El urma sa nu mai stea departe de ei. Ori de cate ori, prin rugaciune si pocainta sincera, oamenii cheama pe Dumnezeul lor indurator, El, ca un tata iubitor, asculta rugaciunea lor.
Oamenii nu dau pe fata intotdeauna acest atribut al lui Dumnezeu in legaturile lor unii cu altii chiar daca marturisesc ca merg pe urmele lui Hristos. Ei continua sa nutreasca manie cand altii cauta impacare! Daca Dumnezeu a fost miscat de mila fata de razvratitul Israel, cum pot ei ramane neinduiosati de rugamintile acelora care au aceleasi patimi ca si ei?! Invidia este o alta caracteristica mult prea frecventa, a multor crestini care par piosi. Dumnezeu, cel fara de pacat, care este infinit mult mai rau tratat, iarta, si continua sa ierte, in timp ce acei care marturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu nutresc adesea rea vointa si ranchiuna timp de ani de zile. Oamenii ar trebui sa cantareasca in mod solemn cererea din rugaciunea Domnului, "Si ne iarta noua pacatele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri" (Matei 6:12).
10:17 Fiii lui Amon s-au strans si au tabarat in Galaad, si copiii lui Israel s-au strans si au tabarat la Mitpa.
S-au strans. In mod literal, "au fost chemati laolalta", "au fost adunati".
Au tabarat in Galaad. In timpul ultimilor 18 ani, amonitii venisera in fiecare sezon de cules, in teritoriul israelit ca sa ia recoltele si sa stoarca tributul. Fara indoiala ca ei asteptau din nou supunere umila asa cum ei au cerut de la popor in fiecare din anii de mai inainte.
S-au strans. Prin acelasi mijloc prin car a fost adusa lui Israel mustrarea divina (v. 11-14), probabil ca ei au primit cuvant din partea lui Dumnezeu ca El acceptase pocainta lor. In orice caz, ei adunasera acum destul curaj pentru a planui rezistenta.
Mitpa. In mod literal, "punct de straja". In general cuvantul indica un turn de veghe sau punct de observare pe ziduri inalte. Probabil ca cetatea este identica cu "Mitpe in Galaad" (cap. 11,29). Ea poate sa fie aceeasi Mitpa unde s-au despartit Iacob si Laban (Geneza 31,25.49). Unii vor identifica pe Mitpe in Galaad si Ramat (Iosua 13:26) cu Ramot in Galaad (Iosua 20,8; 1 Regi 4,13; 22,3.6). Ea era situata in teritoriul lui Gad si era o cetate tare si de mare importanta.
10:18 Poporul, si capeteniile Galaadului si-au zis unul altuia: Cine este omul care va incepe lupta impotriva fiilor lui Amon? El va fi capetenia tuturor locuitorilor Galaadului.
Cine este omul? Capeteniile semintiilor de la rasarit de Iordan au actionat de comun acord sa adune pe israelitii inarmati, spre a se opune Amonitilor, dar dupa ce s-au adunat, ei si-au dat seama ca aveau nevoie de un conducator care sa fie priceput la lupta, curajos in batalie si suficient de diplomat ca sa uneasca diferitele contingente intr-o puternica forta de lupta. In acele zile, rezultatul razboaielor depindea, in general, de repeziciunea unei batalii, si capeteniile au recunoscut ca trebuie sa aleaga cu multa grija. In alte cazuri de criza, l-a ales Dumnezeu pe conducator, dar de data aceasta probabil ca El n-a indicat o alegere, astfel ca poporul a fost obligat sa foloseasca cea mai buna judecata sfintita a lor si sa aleaga pe unul din numarul lor. Dumnezeu a onorat alegerea lor prin asezarea Duhului Sau asupra lui (cap. 11,29). Caracterul lui poate ca n-a fost cel mai bun, dar avand in vedere ca Dumnezeu alege sa lucreze prin unelte omenesti, El este depinde in ceea ce priveste alegerea Lui de oamenii, daca sunt disponibili sau nu. Chiar si astazi Dumnezeu continua sa faca lucrarea Sa prin canale omenesti nedesavarsite. Daca faptul acesta ar fi mai bine inteles, ar fi mai putina criticare a acelora pe care Dumnezeu i-a chemat la slujire.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA.
1-16 PP 557,558
7-10 PP 557
10-16 5T 640
11-14 PP 557
16 Ed 263; PP 558.