1:9 Fiii lui Iuda s-au pogorat apoi, ca sa bata pe Canaaniti, care locuiau muntele, tinutul de miazazi si campia.
S-au pogorat. In prima parte a campaniei ei ,,s-au suit” la lupta din partea de jos imprejur de Ierihon si Ghilgal in tinutul muntos central. Acum ei ,,s-au pogorat” de pe dealuri sa se lupte in cele trei regiuni distincte din Palestina de sud, ,,muntele”, ,,sudul” (Negeb) si ,,campia”, ,,valea” (Sefela).
Muntele. Termenul acesta este folosit in VT pentru regiunile muntoase din Iudeea care sunt o continuare a lantului muntos central care se intinde pe toata lungimea tarii de la nord la sud.
Tinutul de miazazi. Ebraicul negeb. La sud de Hebron muntii scad si devin mai putin accidentati, vaile mai putin adanci si dealurile rotunde, si in mod treptat se imbina cu desertul sudic. Aceasta regiune arida, rar colonizata, se intinde de la nord de Beerseba spre sud, pana la Cades-Barnea si spre vest, inspre mare. Ea adesea a fost numita negeb in ebraica VT, un nume care il mai poarta si astazi. Cuvantul in sine inseamna un tinut arid si uscat. Atat de familiara le era evreilor aceasta regiune a Canaanului sudic incat ei au ajuns sa foloseasca cuvantul negeb ca expresie generala pentru ,,miazazi” (Geneza 24,62; Iosua 15,4,21; Ezechiel 47,19). Totusi, in acest verset cuvantul indica regiunea geografica descrisa mai inainte.
Campia. Ebraicul sefela. Intre tinutul muntos al lui Iuda si campia filisteana care se margineste cu marea exista o regiune joasa, inconjurata de dealuri de cateva sute de picioare inaltime. Aceasta insiruire de coline de la hotarul Filistiei a fost numit, Sefela, adica, ses.