1:7 Adoni-Bezec a zis: Saptezeci de imparati, cu degetele cele mari de la maini si de la picioare taiate, strangeau mancare sub masa mea; Dumnezeu imi rasplateste si mie cum am facut. L-au dus la Ierusalim si a murit acolo.
Saptezeci de imparati. Diferitele personaje regale, care, in diferite timpuri de pe vremea domniei lui Adoni-Bezec, au constituit suita conducatorilor subjugati pe care ii intretinea in mod mizerabil la curtea lui, dupa ce i-a mutilat. Regatele Palestinei erau mici, adesea constand numai dintr-o cetate si teritoriul dimprejurul ei.
Strangeau. O traducere mai buna ar fi ,,culegeau”, sau ,,strangeau faramituri”.
Cum am facut. Adoni-Bezec a marturisit ca a meritat pedeapsa care i-a fost masurata. Ca multi altii de pe timpul sau el si-a citit crima in pedeapsa lui. Desi Dumnezeu nu rasplateste imediat pe oameni dupa meritele lor, ci amana timp indelungat, sperand in pocainta, in cele din urma toti vor fi constransi sa admita vina lor inaintea barei Lui de judecata. Cu mult mai bine este sa marturisesti acum inaintea scaunului indurarii ca esti vinovat ca sa fii astfel scapat de mania viitoare!
Ierusalim. Nu exista nici o sugestie ca semintiile s-au straduit sa mentina stapanirea lor asupra cetatii pe acea vreme. De fapt, raportul biblic arata ca cetatea a continuat sa fie in mainile iebusitilor pana la luarea ei de catre David, multe sute de ani mai tarziu (2 Samuel 5:6,7). Iuda n-a stapanit, in realitate Palestina sudica decat pe vremea domniei lui David. Deoarece Ierusalimul nu era asezat inauntrul partii lui Iuda sau Simeon, probabil ca aceste semintii au parasit cetatea dupa ce o capturasera si o arsesera.
A murit acolo. Autorul nu spune cat timp a mai trait Adoni-Bezec dupa ce a fost adus la Ierusalim. Se presupune ca moartea lui a avut loc curand dupa aceea.