1:1 Dupa moartea lui Iosua, copiii lui Israel au intrebat pe Domnul, si au zis: Cine dintre noi sa se suie intai impotriva Canaanitilor, ca sa porneasca lupta cu ei?
Moartea lui Iosua. Propozitia, ,,dupa moartea lui Iosua” formeaza antetul intregii carti. Cu aceste cuvinte autorul reia naratiunea de acolo de unde a lasat-o cartea lui Iosua. Iosua incepe exact in acelasi fel: ,,Dupa moartea lui Moise, robul Domnului” (Iosua 1,1). Evenimentele si intamplarile pe care autorul Judecatorilor vrea sa le relateze apartin perioadei sau epocii de dupa moartea lui Iosua. Nu se poate determina in mod precis la cat timp dupa moartea lui Iosua a avut loc primul din aceste evenimente, dar probabil ca aceasta n-a fost dupa un timp indelungat, deoarece cartea Judecatorilor incepe cu o dare de seama a raspandirii semintiilor la mostenirile lor respective dupa ce Iosua le-a atribuit fiecareia din ele cate o parte.
Copiii lui Israel. Se presupune ca numai semintiile de la vest de Iordan.
Au intrebat pe Domnul. Cuvantul ebraic tradus aici ,,intrebat” este frecvent redat si ,,a se informa despre”, sau ,,a cere sfat” (vezi cap. 18,5; 20,18). Cuvantul este folosit ca intrebare a preotilor prin Urim si Tumim (Numeri 27,21), care probabil ca a fost si metoda folosita aici. Este vrednic de luat in seama ca israelitii au cerut sfatul Domnului. In timp ce traia Iosua, ei se bizuisera pe el. Acum, lasati fara conducator si confruntati cu pericol, ei nu s-au bazat pe intelepciunea lor, ci in armonie cu instructiunile lui Moise, au cerut ca sa-i calauzeasca Dumnezeu (vezi Iacov 1,5). Cererea lor a fost directa si simpla fara ,,bolboroseli” (Matei 6,7). Elocventa rugaciunii consta in semnificatia nevoii si a sinceritatii ei. Este tot atat de imperativ in secolul al 20-lea, ca si in zilele Judecatorilor ca poporul lui Dumnezeu sa caute calauzirea divina mai inainte de a lua hotarari vitale. Aceasta cautare nu trebuie sa fie facuta in graba, nepasator, sau hotarat si cu decizia deja luata mai dinainte. O astfel de rugaciune pentru calauzire este o bataie de joc. Dumnezeu onoreaza numai pe acei care vin la El in mod sincer si cu inima deschisa – pe acei care sunt gata sa urmeze pe calea pe care o arata El.
Sa se suie. Cuvintele acestea sugereaza ca semintiile au fost cantonate in campiile inferioare din jurul Ierihonului si Ghilgalului. Aceasta este sprijinit de naratiunea de mai tarziu (cap. 1,16; 2,1). Cele doua cetati erau la 800 de picioare sub nivelul marii, iar unele din cetatile pe care aveau sa le atace israelitii erau intre 2.500 la 3.600 picioare deasupra nivelului marii. Ebraicul `alah, tradus aici ,,se suie” este folosit adesea si spre a exprima ideea de ,,a merge inainte la lupta”. Ideea de a ,,se uni” in legatura cu lupta poate sa-si aiba originea in faptul ca de obicei apararea ocupa terenul inalt.
Intai. Intrebarea, ,,Cine sa se suie intai?” descopera nesiguranta grupului care acum nu mai avea nici o persoana la care sa priveasca, un conducator. Ei au recunoscut ca fiecare semintie trebuia sa porneasca de la sine sa-si asigure partea de tara atribuita lor prin sorti. Dar care semintie era aceea care sa faca progresul necesar spre a da curaj si celorlalte? Ei doreau sa se numeasca pe cale divina un conducator pentru campanie.