Printable ModeJudecatori, 1
|
1:1 Dupa moartea lui Iosua, copiii lui Israel au intrebat pe Domnul, si au zis: Cine dintre noi sa se suie intai impotriva Canaanitilor, ca sa porneasca lupta cu ei? Moartea lui Iosua. Propozitia, ,,dupa moartea lui Iosua” formeaza antetul intregii carti. Cu aceste cuvinte autorul reia naratiunea de acolo de unde a lasat-o cartea lui Iosua. Iosua incepe exact in acelasi fel: ,,Dupa moartea lui Moise, robul Domnului” (Iosua 1,1). Evenimentele si intamplarile pe care autorul Judecatorilor vrea sa le relateze apartin perioadei sau epocii de dupa moartea lui Iosua. Nu se poate determina in mod precis la cat timp dupa moartea lui Iosua a avut loc primul din aceste evenimente, dar probabil ca aceasta n-a fost dupa un timp indelungat, deoarece cartea Judecatorilor incepe cu o dare de seama a raspandirii semintiilor la mostenirile lor respective dupa ce Iosua le-a atribuit fiecareia din ele cate o parte. Copiii lui Israel. Se presupune ca numai semintiile de la vest de Iordan. Au intrebat pe Domnul. Cuvantul ebraic tradus aici ,,intrebat” este frecvent redat si ,,a se informa despre”, sau ,,a cere sfat” (vezi cap. 18,5; 20,18). Cuvantul este folosit ca intrebare a preotilor prin Urim si Tumim (Numeri 27,21), care probabil ca a fost si metoda folosita aici. Este vrednic de luat in seama ca israelitii au cerut sfatul Domnului. In timp ce traia Iosua, ei se bizuisera pe el. Acum, lasati fara conducator si confruntati cu pericol, ei nu s-au bazat pe intelepciunea lor, ci in armonie cu instructiunile lui Moise, au cerut ca sa-i calauzeasca Dumnezeu (vezi Iacov 1,5). Cererea lor a fost directa si simpla fara ,,bolboroseli” (Matei 6,7). Elocventa rugaciunii consta in semnificatia nevoii si a sinceritatii ei. Este tot atat de imperativ in secolul al 20-lea, ca si in zilele Judecatorilor ca poporul lui Dumnezeu sa caute calauzirea divina mai inainte de a lua hotarari vitale. Aceasta cautare nu trebuie sa fie facuta in graba, nepasator, sau hotarat si cu decizia deja luata mai dinainte. O astfel de rugaciune pentru calauzire este o bataie de joc. Dumnezeu onoreaza numai pe acei care vin la El in mod sincer si cu inima deschisa – pe acei care sunt gata sa urmeze pe calea pe care o arata El. Sa se suie. Cuvintele acestea sugereaza ca semintiile au fost cantonate in campiile inferioare din jurul Ierihonului si Ghilgalului. Aceasta este sprijinit de naratiunea de mai tarziu (cap. 1,16; 2,1). Cele doua cetati erau la 800 de picioare sub nivelul marii, iar unele din cetatile pe care aveau sa le atace israelitii erau intre 2.500 la 3.600 picioare deasupra nivelului marii. Ebraicul `alah, tradus aici ,,se suie” este folosit adesea si spre a exprima ideea de ,,a merge inainte la lupta”. Ideea de a ,,se uni” in legatura cu lupta poate sa-si aiba originea in faptul ca de obicei apararea ocupa terenul inalt. Intai. Intrebarea, ,,Cine sa se suie intai?” descopera nesiguranta grupului care acum nu mai avea nici o persoana la care sa priveasca, un conducator. Ei au recunoscut ca fiecare semintie trebuia sa porneasca de la sine sa-si asigure partea de tara atribuita lor prin sorti. Dar care semintie era aceea care sa faca progresul necesar spre a da curaj si celorlalte? Ei doreau sa se numeasca pe cale divina un conducator pentru campanie. 1:2 Domnul a raspuns: Iuda sa se suie; iata ca am dat tara in mainile lui. Iuda sa se suie. Noi am presupune ca raspunsul acesta le-a venit prin Fineas, marele preot, care a putut sa intrebe prin Urim si Tumim. Barbatii lui Iuda a trebuit sa ia conducerea poate pentru ca ei au fost semintia cea mai numeroasa (Numeri 2); poate ca ei au fost si cei mai curajosi, pentru ca in numarul lor aveau pe Caleb, care singur, impreuna cu Iosua, dintre toate cele douasprezece iscoade a dorit sa continue inaintarea pentru a invada tara cu multi ani in urma. In peregrinarile prin pustie, Iuda marsaluia totdeauna cel dintai. Acum ei erau alesi sa deschida campania. Am dat tara. Aceasta este o declaratie profetica. Ceea ce este sigur ca se va intampla, este exprimat ca si cand ar fi deja implinit. ,,Tara” inseamna aici partea lui Iuda. 1:3 Si Iuda a zis fratelui sau Simeon: Suie-te impreuna cu mine in tara care mi-a cazut la sort, si sa luptam impotriva Canaanitilor; si voi merge si eu cu tine in tara care ti-a cazut la sort. Si Simeon s-a dus cu el. Suie-te impreuna cu mine. Atat Iuda cat si Simeon erau fiii Leii (Geneza 29,33.35). Era natural ca cele doua semintii sa se ajute una pe alta, pentru ca portiunile lor erau alaturate; intr-adevar, despre partea lui Simeon se spune ca se afla ,,in mijlocul mostenirii fiilor lui Iuda (Iosua 19,1). Partea celor doua semintii a cazut in linii mari intre doua linii trase spre Mediterana dinspre extremitatile nordica si sudica ale Marii Moarte. Desi federatia canaanitilor sudici fusese infranta in timpul campaniilor lui Iosua, au mai ramas multe fortarete pe care trebuia sa le cucereasca semintiile in parte. Conlucrarea dintre frati este calea cea mai inteleapta cand sunt sarcini grele de adus la indeplinire. Cel mai puternic nu trebuie sa dispretuiasca ci sa doreasca ajutorul altora, chiar si al celor care pot fi mai slabi. Iuda era cea mai mare si Simeon cea mai mica dintre semintii, cu toate acestea Iuda a cerut ajutorul lui Simeon. Mai trebuie sa notam si aceea ca cel care cere ajutor trebuie sa fie gata sa dea si el ajutor la randul lui, intocmai cum s-a oferit Iuda in acest caz sa ajute pe Simeon mai tarziu. Crestinii trebuie sa-si intareasca unii altora mainile impotriva vicleniilor nimicitoare ale stapanirii lui Satana. Acei care se ajuta astfel unul pe altul in spiritul iubirii, au motive sa spere ca Dumnezeu va binecuvanta indurator eforturile lor unite. 1:4 Iuda s-a suit, si Domnul a dat pe Canaaniti si pe Fereziti in mainile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec. Bezec. Cetatea aceasta n-a fost descoperita. Se pare ca a fost aproape de Ierusalim, pentru ca imediat dupa aceasta batalie, israelitii au atacat cetatea aceea. Unii cred ca se poate ca acesta sa fi fost numele unui teritoriu, si nu al unei cetati, si au sugerat regiunea dintre Ierihon si Ierusalim ca asezare a lui. Exista o cetate, numita Bezec, amintita in 1 Samuel 11,8, dar probabil ca aceasta este o cetate diferita, pentru ca ea este la nord-est de Sihem si este asezata in afara regiunii unei campanii sudice ca aceea pe care o conducea Iuda. Totusi ferezitii sunt cuprinsi ca participanti in aceasta lupta si sunt, de obicei, amintiti in legatura cu tinutul muntos impadurit la nord si est de Sihem (Iosua 17,15). Numele de ferezit vine de la un cuvant care inseamna ,,tara deschisa”, si poate fi considerat ca echivalentul cuvantului nostru modern de beduin, care inseamna ,,membru al unui trib nomad”. 1:5 Au gasit pe Adoni-Bezec la Bezec; au pornit lupta impotriva lui, si au batut pe Canaaniti si Fereziti. Adoni-Bezec. In mod literal, ,,domn al Bezecului”, adica, stapanul Bezecului. 1:6 Adoni-Bezec a luat fuga; dar ei l-au urmarit si l-au prins, si i-au taiat degetele cele mari de la maini si de la picioare. I-au taiat degetele cele mari. Ostilitatile din vechime se distingeau prin barbarii ca aceasta pentru a impiedica pe prizonierii capturati sa se mai angajeze in razboi. Despre greci se spune ca uneori ei au mutilat mainile prizonierilor indeajuns ca sa nu mai poata arunca lancea sau sa manuiasca arcul, dar ca sa mai poata inca lucra. Pedeapsa aplicata lui Adoni-Bezec avea sa-l priveze de domnia lui. Degetele mari de la picioare au fost taiate pentru a impiedica usurinta de a fugi, care era o calificare principala pentru razboinicii acelui timp. 1:7 Adoni-Bezec a zis: Saptezeci de imparati, cu degetele cele mari de la maini si de la picioare taiate, strangeau mancare sub masa mea; Dumnezeu imi rasplateste si mie cum am facut. L-au dus la Ierusalim si a murit acolo. Saptezeci de imparati. Diferitele personaje regale, care, in diferite timpuri de pe vremea domniei lui Adoni-Bezec, au constituit suita conducatorilor subjugati pe care ii intretinea in mod mizerabil la curtea lui, dupa ce i-a mutilat. Regatele Palestinei erau mici, adesea constand numai dintr-o cetate si teritoriul dimprejurul ei. Strangeau. O traducere mai buna ar fi ,,culegeau”, sau ,,strangeau faramituri”. Cum am facut. Adoni-Bezec a marturisit ca a meritat pedeapsa care i-a fost masurata. Ca multi altii de pe timpul sau el si-a citit crima in pedeapsa lui. Desi Dumnezeu nu rasplateste imediat pe oameni dupa meritele lor, ci amana timp indelungat, sperand in pocainta, in cele din urma toti vor fi constransi sa admita vina lor inaintea barei Lui de judecata. Cu mult mai bine este sa marturisesti acum inaintea scaunului indurarii ca esti vinovat ca sa fii astfel scapat de mania viitoare! Ierusalim. Nu exista nici o sugestie ca semintiile s-au straduit sa mentina stapanirea lor asupra cetatii pe acea vreme. De fapt, raportul biblic arata ca cetatea a continuat sa fie in mainile iebusitilor pana la luarea ei de catre David, multe sute de ani mai tarziu (2 Samuel 5:6,7). Iuda n-a stapanit, in realitate Palestina sudica decat pe vremea domniei lui David. Deoarece Ierusalimul nu era asezat inauntrul partii lui Iuda sau Simeon, probabil ca aceste semintii au parasit cetatea dupa ce o capturasera si o arsesera. A murit acolo. Autorul nu spune cat timp a mai trait Adoni-Bezec dupa ce a fost adus la Ierusalim. Se presupune ca moartea lui a avut loc curand dupa aceea. 1:8 Fiii lui Iuda au pornit lupta impotriva Ierusalimului si l-au luat; l-au trecut prin ascutisul sabiei si au dat foc cetatii. Verset ce nu a fost comentat. 1:9 Fiii lui Iuda s-au pogorat apoi, ca sa bata pe Canaaniti, care locuiau muntele, tinutul de miazazi si campia. S-au pogorat. In prima parte a campaniei ei ,,s-au suit” la lupta din partea de jos imprejur de Ierihon si Ghilgal in tinutul muntos central. Acum ei ,,s-au pogorat” de pe dealuri sa se lupte in cele trei regiuni distincte din Palestina de sud, ,,muntele”, ,,sudul” (Negeb) si ,,campia”, ,,valea” (Sefela). Muntele. Termenul acesta este folosit in VT pentru regiunile muntoase din Iudeea care sunt o continuare a lantului muntos central care se intinde pe toata lungimea tarii de la nord la sud. Tinutul de miazazi. Ebraicul negeb. La sud de Hebron muntii scad si devin mai putin accidentati, vaile mai putin adanci si dealurile rotunde, si in mod treptat se imbina cu desertul sudic. Aceasta regiune arida, rar colonizata, se intinde de la nord de Beerseba spre sud, pana la Cades-Barnea si spre vest, inspre mare. Ea adesea a fost numita negeb in ebraica VT, un nume care il mai poarta si astazi. Cuvantul in sine inseamna un tinut arid si uscat. Atat de familiara le era evreilor aceasta regiune a Canaanului sudic incat ei au ajuns sa foloseasca cuvantul negeb ca expresie generala pentru ,,miazazi” (Geneza 24,62; Iosua 15,4,21; Ezechiel 47,19). Totusi, in acest verset cuvantul indica regiunea geografica descrisa mai inainte. Campia. Ebraicul sefela. Intre tinutul muntos al lui Iuda si campia filisteana care se margineste cu marea exista o regiune joasa, inconjurata de dealuri de cateva sute de picioare inaltime. Aceasta insiruire de coline de la hotarul Filistiei a fost numit, Sefela, adica, ses. 1:10 Iuda a pornit impotriva Canaanitilor care locuiau la Hebron, numit mai inainte Chiriat-Arba; si a batut pe Sesai, pe Ahiman si Talmai. Hebron. Cetatea aceasta era cam la jumatatea drumului intre Ierusalim si Beerseba, la 20 de mile de ambele cetati, in cea mai inalta parte a muntilor lui Iuda, 3.040 picioare deasupra nivelului marii. Numele de mai inainte al cetatii a fost Chiriat-Arba, care inseamna ,,cetatea lui Arba”. Arba a fost tatal lui Anac (Iosua 15,13; 21,11; comp. cu cap. 14,15). Hebronul a fost locul de inmormantare a lui Avraam, Sara, Isaac, Rebeca, Iacov si Lea. Evident ca in acest verset autorul face numai o declaratie generala sau o expunere sumara cu privire la luarea Hebronului, pentru ca in capitol el afirma mai tarziu ca Hebronul l-a luat Caleb ucigandu-i pe cei trei fii ai lui Anac. (v. 20). Sesai. Cei trei uriasi enumerati sunt amintiti si in legatura cu vizita lui Caleb la cetate cu ani in urma in compania celor douasprezece iscoade (Numeri 13,22,28). In Judecatori 1,20 ei sunt numiti fiii lui Anac, care poate sa insemne ca erau trei clanuri ale anachimilor. 1:11 De acolo a pornit impotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai inainte Chiriat-Sefer. A pornit impotriva. Folosirea aici a pronumelui personal singular sprijina ceea ce s-a spus mai sus, ca autorul se refera mai degraba la Caleb si casa lui, decat la intreaga semintie a lui Iuda si Simeon. Debir. Numele de mai inainte al Debirului a fost Chiriat-Sefer (Iosua 15,15), care inseamna ,,cetatea cartilor”. Din cauza acestui sens invatatii au presupus ca cetatea a gazduit o faimoasa biblioteca pe care regele asirian Asurbanipal a construit-o de proportii magnifice. Cea mai mare parte din invatati sunt de acord ca cetatea poate fi corect identificata ca fiind Tell Beit Mirsim de astazi, excavat de dr. W. F. Albright. Ruinele nu scot la iveala nici o biblioteca, desi cetatea n-a fost complet excavata. Dovada arheologica arata un mare incendiu obisnuit, urmat de asezarea poporului evreu care a recladit cetatea. 1:12 Caleb a zis: Voi da pe fiica mea Acsa de nevasta cui va bate Chiriat-Seferul si-l va lua. Voi da. Este vadit ca cetatea a fost aparat cu indarjire, si Caleb a incercat sa stimuleze pe tinerii ambitiosi de prin diferitele familii ale semintiei pentru un curaj mai mare oferind pe fiica lui in casatorie aceluia a carui grupa va patrunde prima in cetate. Din ceea ce urmeaza se pare ca cetatea capturata a devenit si teritoriul fericitului victorios. Istorisirea aceasta prezinta o dovada despre puterea cetatilor sudice din acesti munti. Mai inainte, cand Iosua repartiza parti din tara semintiilor, Caleb s-a referit la puterea lui neinfranta, si drept urmare a primit ingaduinta de a castiga regiunea prin sabie (Iosua 14:11). 1:13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb, a pus mana pe cetate; si Caleb i-a dat de nevasta pe fiica sa Acsa. Fratele cel mai mic al lui Caleb. Gramatical, cuvintele acestea se pot referi la Chenaz sau la Otniel. Daca ele se refera la Chenaz, atunci Otniel a fost nepotul, nu fratele lui Caleb. Este imposibil de spus care este corect. Scriitorul foloseste in mod deosebit cuvantul ,,mai mic” in scopul de a explica faptul ca nu era mare diferenta de varsta intre Otniel si Acsa. Daca afectiunea pentru o femeie insufleteste pe oameni la astfel de eforturi istovitoare si aventuri periculoase, cum ar trebui ca iubirea pentru Domnul sa conduca sa se aventureze pentru El? 1:14 Cand a intrat ea la Otniel, l-a indemnat sa ceara un ogor de la tatal ei. Ea s-a pogorat de pe magar; si Caleb i-a zis: Ce vrei? Cand a intrat la ea. Fara indoiala ca Acsa fusese tinuta departe de campul de bataie, intr-un loc sigur impreuna cu alte femei si copii, dar acum neindoios ca a fost invitata de tatal ei sa vina spre a fi in mod public prezentata sotului ei, in onoarea vitejiei lui si ca un exemplu pentru trupe. Pe vremea aceea parintii aranjau casatoriile si dadeau pe fiicele lor oricui doreau ei. Cu toate acestea, in afara de faptul ca se abuza de acest obicei, unei fete nu i se cerea sa se casatoreasca cu cineva pe care ea nu-l putea iubi (Geneza 24,57.58; PP 17). L-a indemnat sa ceara. Versetul 15 raporteaza ca Acsa a fost aceea care i-a cerut tatalui ei un ogor. Ar fi mai natural sa se citeasca aici ,,si el a indemnat-o pe ea sa ceara”, si asa este redat in Septuaginta. Cu toate acestea, textul ar putea insemna ca ea a cerut de la sotul ei ingaduinta sa ceara de la tatal ei un ogor, sau l-a convins ca el sa ceara. S-a pogorat. Acsa a onorat pe tatal ei, asa ca a descalecat in timp ce vorbea cu el. Printre beduinii de astazi mai exista obiceiul acesta: cel care solicita o favoare de la un seic trebuie sa descalece si sa se apropie de el pe jos. 1:15 Ea i-a raspuns: Da-mi un dar, caci mi-ai dat un pamant secetos; da-mi si izvoare de apa. Si Caleb i-a dat Izvoarele de sus si Izvoarele de jos. Pamant secetos. (engl. ,,south land”) Poate mai bine ,,pamant arid”. Cuvantul ebraic pentru ,,sud” este negeb, un tinut arid, uscat (vezi despre v. 9). Partea ei era in Negebul uscat, astfel ca ea avea nevoie de izvoare pentru turme. Proaspatul ei sot nu s-a simtit dispus sa ceara aceste izvoare, dar, fiind sigura de ea ca fiica favorizata, Acsa a facut cererea ei imediat ce tanara pereche era pe punctul sa ia in stapanire teritoriul lor. Ca raspuns la cererea ei, Caleb i-a dat ,,izvoarele de sus si izvoarele de jos”. In teritoriul dintre Debir si Hebron, exista astazi o regiune care cuprinde vreo 14 izvoare in 3 grupe. Acestea pot fi unele din cele pe care le-a dat Caleb in doua grupe fiicei lui de curand casatorita. Dupa cat s-ar parea, cererea Acsei a fost potrivita si dreapta, iar Caleb recunoscand-o ca atare, a aprobat-o. Tatal nostru Cel ceresc, care ne repartizeaza partea noastra, cu siguranta ca este tot atat de rational si afectuos ca oricare parinte pamantesc. Se cere sa dam pe fata aceeasi intelepciune ca Acsa pentru a solicita ca Dumnezeu sa dea partii noastre de viata o astfel de imbunatatire incat sa fie potrivita si dreapta. Dumnezeu este gata sa ne dea izvoare de apa pentru a muia o experienta prajita de soare. El este gata sa ne dea cu bogatie mai mult decat tot ceea ce cerem sau gandim noi daca Il cautam pe El. (Efeseni 3,20). 1:16 Fiii Chenitului, socrul lui Moise, s-au suit din cetatea Finicilor, impreuna cu fiii lui Iuda, in pustia lui Iuda la miazazi de Arad, si s-au dus de s-au asezat intre popor. Chenitul. Sau ,,madianitul” (Numeri 10:29). Incepand cu vremea lui Moise clanul a fost strans unit cu Israel fara sa-si fi pierdut independenta si existenta lui aparte. Pentru ca ei au fost in legatura cu Israel si uniti cu ei in campanie, lor li s-a ingaduit sa aiba parte de rasplatiri si sa se aseze in teritoriul lui Iuda. Mai tarziu, o ramura a clanului lor s-a asezat departe, spre nord, in teritoriul lui Neftali (cap. 4,11,17). Cetatea Finicilor. La Ierihon adesea se face referire ca la ,,cetatea finicilor” (Deuteronom 34,3; 2 Cronici 28,15). Dar vechiul Ierihon fusese nimicit iar noul Ierihon inca nu fusese construit (1 Regi 16,34). De aceea este probabil ca aceasta ,,cetate a finicilor” a fost o alta cetate in aceeasi vecinatate generala (vezi cele din Iosua 6,24). Cetatea fusese renumita pentru finicii si gradinile ei. Iosif Flavius face o vie descriere a frumusetii ei (Wars IV 8,3). Arad. Cetatea aceasta, unde erau asezati Chenitii, este in Negeb cam la 17 mile sud-est de Hebron. 1:17 Iuda a pornit cu fratele sau Simeon, si au batut pe Canaaniti care locuiau la Tefat; au nimicit cetatea cu desavarsire, si au numit-o Horma (Nimicire). Horma. Care inseamna ,,consacrata”, adica, consacrata pentru nimicire totala. Acesta este numele cel nou pe care l-au dat evreii lui Tefat. Pana acum asezarea cetatii n-a fost in mod hotarat determinata de arheologi. Totusi, a fost sugerata, Tell es-Seria (numita si Tell el-Mshash), aproape de Beerseba si Ticlag. Horma se afla in teritoriul lui Simeon (Iosua 19:4), care concorda cu declaratia din acest verset. 1:18 Iuda a mai pus mana pe Gaza si pe tinutul ei, pe Ascalon si pe tinutul lui, si pe Ecron si pe tinutul lui. Iuda a mai pus mana pe Gaza. Se pare ca semintia lui Iuda duce acum campania mai departe singura. Ei au schimbat directia din Negeb peste campia maritima si s-au indreptat spre nord, atacand cetatile de coasta. Cetatea cea mai de sud dintre acestea era Gaza, pe care au luat-o cu asalt. Impreuna cu Ascalon si Ecron. In felul acesta au cazut inaintea israelitilor trei centre ale confederatiei filistine. Cu toate acestea se pare ca evreii au distrus aceste cetati puternic intarite prin atacuri iuti si surprinzatoare, dar n-au fost in stare sa le pastreze dupa ce filistenii s-au regrupat si au contraatacat, deoarece versetul urmator spune ca Iuda n-a putut izgoni pe locuitorii din pustie (vezi si cap.3:3). 1:19 Domnul a fost cu Iuda; si Iuda a pus stapanire pe munte, dar n-a putut sa izgoneasca pe locuitorii din campie, pentru ca aveau care de fier. Cu Iuda. Iuda a fost in stare sa reuseasca numai in parte din cauza aparentei superioritati in arme a inamicului. De ce s-a intamplat aceasta cand carele de fier sunt nimica inaintea puterii lui Dumnezeu, a carui cara sunt zeci de mii de ingeri? La indemana era putere nemarginita, totusi, semintia lui Iuda n-a fost in stare sa dobandeasca stapanire deplina asupra vrajmasilor ei. Autorul cartii Judecatorilor explica mai tarziu pentru ce (vezi cele despre cap. 2,14-23). Care de fier. Pe munti, unde cavaleristii si carele nu puteau sa manevreze, indraznetele detasamente ale evreilor erau victorioase; dar in vaile largi ale campiei maritime canaanitii mai bine inarmati au fost in masura sa respinga incursiunile lor. Folosirea fierului tocmai devenise obisnuita la canaaniti care intreceau pe evrei nomazi in arta lucrarii metalului. Ei invatasera nu de mult sa foloseasca in lupta carele si caii de la hititi si huriani si le-a folosit cu bune avantaje impotriva soldatilor pedestrasi evrei, care nu erau in stare sa faca fata acestei arme superioare. 1:20 Au dat Hebronul lui Calebm cum spusese Moise; si el a izgonit de-acolo pe cei trei fii ai lui Anac. Verset ce nu a fost comentat. 1:21 Fiii lui Beniamin n-au izgonit pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim; si Iebusitii au locuit in Ierusalim cu fiii lui Beniamin pana in ziua de azi. Locuiau la Ierusalim. Conform cu v. 8 semintia lui Iuda luase deja Ierusalimul. Poate ca motivul pentru care ei n-au consolidat castigul lor a fost ca cetatea se afla in realitate in teritoriul lui Beniamin. Linia de hotar dintre cele doua semintii treceau tocmai pe la sud de cetate prin valea Hinom (Iosua 15:8). Dupa ce iebusitii fusesera umiliti prin infrangerea lor de catre mana lui Iuda, ei n-au mai aratat rezistenta barbatilor lui Beniamin care s-au asezat imprejurul cetatii. Lipsindu-le hotararea necesara de a lua cetatea, oamenii lui Beniamin s-au amestecat impreuna in mod pasnic cu iebusitii pagani. Cateva sute de ani mai tarziu David, dandu-si seama de importanta de a avea cetatea in mainile sale, a asediat-o si a luat-o. Chiar si dupa aceasta se pare ca cele doua grupari au locuit impreuna in mod amical in regiune, pentru ca in partea ultima a domniei lui David se vorbeste despre Aravna Iebusitul intr-un fel care sugereaza ca el a fost un cetatean respectat; in mod sigur ca el s-a comportat ca atare (2 Samuel 24:18). Cu toate acestea in timpul perioadei judecatorilor cetatea era in mod predominant iebusita (Judecatori 19:11,12). Oamenii lui Beniamin n-au reusit sa foloseasca intregul avantaj al ocaziilor lor. Pana in ziua de azi. Expresia aceasta sugereaza ca Judecatori a fost scrisa inainte de luarea cetatii de catre David. 1:22 Casa lui Iosif s-a suit si ea impotriva Betelului, si Domnul a fost cu ei. Casa lui Iosif. Semintia lui Efraim si jumatate din semintia lui Manase din Palestina de apus. Jumatate din semintia lui Manase se asezase in Transiordania. Betel. Care inseamna ,,casa lui Dumnezeu”. Situat cam la 10 mile nord de Ierusalim, sus in muntii centrali. Cetatea aceasta era renumita ca locul unde avusese Iacov vedenia lui cu scara, eveniment de la care si-a primit numele (Geneza 28,10-22). Mai tarziu, ea avea sa devina faimoasa ca sediu al inchinarii idolatre intemeiat de Ieroboam, care l-a facut sa fie unul din altarele nationale ale regatului de nord al lui Israel (vezi 1 Regi 12:29). Domnul a fost cu ei. Nu ca Beniamin, care niciodata n-a indraznit in credinta, aceste semintii au pornit si au castigat biruinte prin binecuvantarea lui Dumnezeu. 1:23 Cei din casa lui Iosif au iscodit Betelul, care mai inainte se chema Luz. Au iscodit Betelul. Adica, au facut o recunoastere amanuntita inainte de a se avanta la atac, pentru a gasi cea mai buna cale spre a o cuceri. Este adaugata o notita istorica fiindca numele de mai inainte al cetatii era Luz. Dupa ce au cucerit cetatea, evreii au numit-o din nou Betel in cinstea experientei de acolo a lui Iacov (vezi cele din v. 22). Noua cetate, evident ca nu era pe acelasi loc ca cea veche, pentru ca in cartea lui Iosua cele doua cetati sunt descrise ca cetati diferite, dar invecinate (Iosua 16,2). La inceput cetatea a fost in teritoriul lui Beniamin dar in imediata apropiere de hotarul lui Efraim. (Iosua 18,13.21.22). 1:24 Strajerii au vazut pe un om iesind din cetate, si i-au zis: Arata-ne pe unde putem intra in cetate, si vom avea mila de tine. Strajerii (engl. ,,spies”). In mod literal, ,,strajeri”. Inainte de a profita de groaza care a apucat sufletul barbatului capturat mai inainte de a fi omorat, strajerii au facut calatorului o oferta de securitate personala. Din cauza tradarii de catre el a unei intruniri secrete in cetate, evreii au luat cu usurinta cetatea si au trecut pe locuitori prin sabie, lasand cu viata numai pe acest barbat si familia lui. 1:25 El le-a aratat pe unde ar putea sa intre in cetate. Si au trecut cetatea prin ascutisul sabiei; dar pe omul acela l-au lasat sa plece cu toata familia lui. Verset ce nu a fost comentat. 1:26 Omul acela s-a dus in tara Hetitilor; a zidit o cetate, si i-a pus numele Luz, nume pe care l-a purtat pana in ziua de azi. A zidit o cetate. Nimic nu se cunoaste despre cetatea pe care a intemeiat-o acest om. Poate ca pentru a-si linisti constiinta pentru fapta lui de tradare, el a mers intr-o tara indepartata si a cladit acolo o cetate pe care a numit-o cu numele cetatii pe care o tradase. 1:27 Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean si din satele dimprejurul lui, din Taanac si satele lui, din Dor si satele dimprejurul lui, din Iibleam si satele dimprejurul lui, din Meghido si satele dimprejurul lui; asa incat Canaanitii au izbutit sa ramana in tara aceasta. Manase n-a izgonit nici el. Autorul inainteaza in naratiunea lui de la partea sudica a tarii, atacata de Iuda, in sus spre Palestina centrala si nordica. La acest stadiu naratiunea da la iveala o tendinta noua. Mai inainte, evreii castigasera biruinte dupa cum au suferit si infrangeri. Acum urmeaza pur si simplu o lista de fortarete canaanite pe care diferitele semintii n-au fost in stare sa le ia. Cetatile pe ai caror locuitori Manase n-a putut sa-i izgoneasca constau dintr-un lant de cetati intarite care supravegheau toate trecatorile. Bet-Sean. La capatul rasaritean al acestor ,,linii canaanite” se afla vechea cetate a Bet-Seanului. Aceasta era locul unde nivelul tinutului de la capatul vaii lui Izreel incepea sa scada in spre raul Iordan. Aceasta este una din cele mai vechi cetati ale Palestinei, si in diferite timpuri a fost centrul pentru inchinare la numeroase zeitati pagane. Ea era o fortareata extrem de puternica asezata pe inaltimea unui deal construita pe ruinele unei epoci anterioare. Datorita asezarii ei strategice, ea domina drumurile spre Damasc. Excavarile de la fata locului descopera ca ea a fost o garnizoana egipteana timp de mai multe sute de ani, pana cam in sec. al 12-lea i.Hr. Pe vremea lui Saul ea era in stapanirea filistenilor, ale caror centre principale se aflau departe spre sud. Mai tarziu se poate ca David s-o fi luat, pentru ca ea este amintita ca una din cetatile lui Solomon (1 Regi 4:12). Mult timp a fost cunoscuta sub numele de Scitopolis, dupa numele Scitilor care au luat-o pe vremea lui Ieremia. Astazi ea se numeste Tell el Husn. Orasul invecinat arab Beisan perpetueaza numele cel vechi. Celelalte cetati fortificate numite in acest verset stapaneau trecatorile care duceau de la muntii centrali ai Samariei la fertila campie a Esdraelonului (sau Meghido). Meghido, la capatul vestic al liniei domina marea sosea principala dintre Egip si Mesopotamia. Din cauza aceasta ea figureaza in mod proeminent in campaniile egiptene impotriva marilor imperii nordice si estice. Taanac, care poarta astazi acelasi nume, se afla la 4,75 mile (7,6 km) sud de Meghido. Satele dimprejurul lui (engl. ,,her towns”). In mod literal ,,fiicele lui”, micile sate ingramadite imprejurul acestor cetati intarite. Canaanitii au izbutit sa ramana. Adica, au rezistat cu indarjire si au respins incercarile evreilor de a-i izgoni. Ei au inteles bine ca, daca ar putea pastra acest lant de fortarete, ei ar putea stapani principalele drumuri de navigatie si comerciale, si pe langa aceasta, ar putea separa diferitele semintii una de alta impiedicand astfel o confederatie unita a evreilor. Ei au aplicat regula militara, ,,divide et impera”. 1:28 Cand Israel a fost destul de tare, a supus pe Canaaniti la un bir, dar nu i-a izgonit. Bir. Ebraicul mas. ,,Tribut” nu reprezinta adevarata notiune a acestui cuvant ebraic, care inseamna ,,cete de lucru”. Cuvantul inseamna o rechizitionare de oameni insemnati pentru o sarcina de lucru, nu sarcina de lucru insasi. Atat David cat si Solomon au folosit grupuri pentru munca obligatorie in planurile lor de constructie si in lucrarea de fortificare a cetatilor (1 Regii 5:13; 9:15,21). Pe timpul acela, in regiunile unde stapaneau evreii, ai au obligat pe canaanitii invinsi sa lucreze la recladirea cetatilor luate si la intarirea fortificatiilor. Dar nu i-a izgonit. Adica, chiar in regiunile unde evreii erau tari, un mare numar de canaaniti au fost supusi la munca fortata pentru privilegiul de a locui in satele lor sau sa ramana la fermele lor. Pericolul care rezulta din aceasta situatie pentru religia si morala israelita reiese cu prisosinta in partea de la urma a istoriei acestei cetati. 1:29 Efraim n-a izgonit pe Canaanitii care locuiau la Ghezer, si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Efraim la Ghezer. Ghezer. O veche cetate canaanita pe hotarul sud-vestic al lui Efraim, aproape de tinutul Filistia, cam la 19,25 mile (30,8 km) nord-vest de Ierusalim. Canaanitii au pastrat cetatea in stapanire (1 Samuel 27:8; 2 Samuel 5:25; 1 Cronici 20:4) pana ce un faraon oarecare a luat-o si a dat-o ca dar fiicei sale, sotia lui Solomon (1 Regi 9:16). Solomon a rezidit-o ca o fortareata de hotar. Excavarea acestei cetati a scos la iveala un mare numar de articole familiare canaanite, un templu canaanit intins, si numeroase exemple ale practicei canaanite de a ingropa copii la temelia caselor care erau cladite. 1:30 Zabulon n-a izgonit nici el pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol; si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Zabulon, dar au fost supusi la un bir. Zabulon n-a izgonit nici el. Autorul incepe acum sa relateze experientele semintiilor a caror parti erau asezate in partea nordica a Palestinei dincolo de campia Esdraelonului. Nu este spus nimic despre semintia lui Isahar, desi in cantarea Deborei (cap. 5) ea este prezentata ca una din cele mai agresive semintii. Istoria privind pe fiecare din aceste semintii asa cum este redata aici este cam aceeasi. Ele n-au fost destul de puternice pentru a ataca fortaretele din teritoriile atribuite lor. Chiar in munti ele n-au fost in stare sa castige suprematia asa cum au facut semintiile mari de la sud. Ei au curatit doar mici portiuni ici si colo pe unde au putut, si s-au stabilit astfel printre vechile asezari. 1:31 Nici Aser n-a izgonit pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, nici pe cei din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic si din Rehob; Nici Aser n-a izgonit. Semintia lui Aser n-a avut succes mai mult decat Zabulon. Partea ei era alcatuita din campia maritima si din dealurile joase de la nord de Carmel. Acesta era teritoriul fenicienilor, care inca nu se ridicasera la faima de calatori ai marii. Asezandu-se printre canaanitii de acolo, poporul lui Aser se pare ca a fost expus la influenta culturala si religioasa poate mai mult decat oricare alta semintie. Intr-un timp scurt se pare ca ei au pierdut multe din deosebirile lor religioase, astfel ca, atunci cand Debora a chemat semintiile sa se uneasca intr-un front unit impotriva canaanitilor, ,,Aser”, spune ea, ,,a stat pe malul marii. Si s-a odihnit in limanurile lui (cap. 5,17)”. Iosua 19,30 declara ca 22 de cetati din aceasta regiune au cazut in partea lui Aser. Textul din fata noastra enumera cel putin sapte din acestea care nu au fost luate, inclusiv binecunoscutele cetati Acor si Sidon. Este astfel vadit ca aseritii nu au progresat mult in cucerirea teritoriului atribuit lor. 1:32 si Aseritii au locuit in mijlocul Canaanitilor, locuitorii tarii, caci nu i-au izgonit. Au locuit in mijlocul canaanitilor. Versetele 29 si 30 au declarat ca acesti canaanitii au continuat sa locuiasca printre evrei, aratand ca acestia din urma au fost mai puternici; dar aici autorul isi schimba expresia lui si spune ca aseritii au locuit printre canaaniti. Aceasta pare sa indice ca, in acea regiune canaanitii erau puterea dominanta. 1:33 Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Semes, nici pe locuitorii din Bet-Anat, si a locuit in mijlocul Canaanitilor, locuitorii tarii; dar locuitorii din Bet-Semes si din Bet-Anat au fost supusi la un bir. Neftali n-a izgonit. Este repetata aceeasi narare nefericita. Cetatile pe care Neftali n-a reusit sa le cucereasca, au fost cetati vechi care si-au luat numele de la faimoasele temple ale zeitei Anat si ale zeului-soare Samas asezat in ele. Evreii erau destul de puternici, totusi, spre a obliga aceste cetati la un bir. Teritoriul lui Neftali a ajuns mai tarziu sa fie cunoscut ca Galileea, unde elementele pagane erau asa de numeroase incat regiunea a fost numita ,,Galileea Neamurilor” (Isaia 9:1), adica, ,,districtul strain”. 1:34 Amoritii au dat inapoi in munte pe fiii lui Dan, si nu i-au lasat sa se coboare in campie. Fiii lui Dan. Partea semintiei lui Dan a fost o fasie de vale ingusta si dealuri joase intre mostenirea lui Efraim si Iuda. Danitii au incercat la inceput sa impinga inspre tinuturile de jos, si sub binecuvantarea lui Dumnezeu, si-ar fi largit hotarele lor pana la mare. In loc de aceasta, locuitorii bastinasi i-au izgonit pe ei inapoi intre dealuri unde si-au consolidat pozitia lor in jurul cetatilor Tora si Estaol. Aceasta a fost semintia si districtul de unde Samson a pornit cu faptele sale eroice impotriva filistenilor (cap. 13 la 16). Cu toate acestea, regiunea aceasta a fost asa de mica incat atunci cand semintia a crescut in populatie, partea cea mai mare a migrat spre partea nordica a Palestinei, imprejurul izvoarelor Iordanului, unde ei au luat cetatea Lais si au numit-o Dan (Judecatori 18 la 19; vezi si Iosua 19,47). Trebuie remarcat ca autorul cartii numeste aici populatia bastinasa ca amoriti in loc de canaaniti. Unii cred ca cele doua nume se refera la acelasi popor. Se sustine ca populatia bastinasa, cunoscuta sub numele de canaaniti, a venit la inceput din aceeasi regiune ca si amoritii. Dar se pare ca amoritii reprezinta o migratiune mai tarzie. Deoarece ei sosisera mai recent decat canaanitii, cultura lor, probabil, a fost mai nomada decat aceea a culturii canaanite mai vechi. Un vechi poem sumerian descrie astfel pe amoriti: ,,Arma este tovarasul lui... Care nu cunoaste supunere, Care consuma carne nefiarta, Care n-are casa toata viata lui Care nu ingroapa pe tovarasul lui mort.” Amoritii de pe vremea judecatorilor probabil ca-si dezvoltasera o cultura mai sedentara decat cea atat de viu ilustrata in acest poem. Ei erau imprastiati peste tot in regiunea Orientului Apropiat, cu regi amoriti care stapaneau atat peste regate mari, cat si mici. Faimosul rege al Babilonului, Hamurabi, a fost un amorit. Numele de amorit inseamna ,,apusean” si a fost dat acestui popor de catre sumerieni, cei dintai locuitori cunoscuti ai Babiloniei. 1:35 Amoritii au izbutit sa ramana la Har-Heres, la Aialon si la Saalbim; dar mana casei lui Iosif a apasat asupra lor, si au fost supusi la un bir. Muntele Heres. Despre care se crede ca este acelasi ca Bet-Semes- Aialon. O cetate asezata la 14 mile vest de Ierusalim (vezi cele d. Iosua 10,12). A apasat. In mod literal, ,,a ramas cu greu”. Semintia lui Dan n-a putut rezista contra populatiei bastinase, fiind treptat obligati sa se retraga intr-o regiune restransa. Vazand aceasta, evreii din semintia lui Efraim, al carui teritoriu era invecinat, au venit sa-i ajute pe daniti si au lansat atacuri agresive impotriva amoritilor. Barbatii lui Efraim au avut atat succes incat cetatile canaanite si amorite au facut tratate de supunere fata de ei, procurand cete de muncitori pentru cetatile israelite in schimbul incetarii ostilitatilor. Aceasta stare tributara a continuat timp de mai multe secole pana ce cetatile au devenit intr-adevar teritorii israelite pe timpul lui Solomon (1 Regi 4,9). Bet-Semes a cazut in mainile israelitilor cu mult mai de vreme (1 Samuel 6,12). 1:36 Tinutul Amoritilor se intindea de la suisul Acrabim, de la Sela, si in sus. Tinutul Amoritilor. Mai degraba, ,,hotarul amoritilor”. Versetul acesta nu are nici o legatura cu cel de mai inainte, in afara de aceea ca, amintind de amoriti, autorul face o pauza pentru a explica faptul ca teritoriul amorit mai inainte se intindea la sud, de parte pana la aceste cetati, care in general alcatuiesc frontiera edomita. Semintiile sudice ale israelitilor cucerisera teritoriu pana departe la acest vechi hotar. Suisul Acrabim. In mod literal, ,,trecatoare scorpion”. Sela (engl. ,,rock”) Adica ,,stanca”. Multi iau aceasta ca o referire la Petra, citadela stancii edomitilor si nabatienilor, dar ea se refera mult mai probabil la o piatra de hotar de pe partea iudaica a Arabei. Intregul verset este oarecum obscur. E.G.WHITE COMENTEAZA 27-35 PP 543. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: