Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Iuda

Iuda 1:24


1:24 Iar a Aceluia, care poate sa va pazeasca de orice cadere, si sa va faca sa va infatisati fara prihana si plini de bucurie inaintea slavei Sale,

Iar. [,,Acum”, KJV]. Incheindu-si scrisoarea, Iuda ii lasa la o parte pe invatatorii mincinosi si prototipurile lor si le indreapta cititorilor atentia catre slava de nespus a Domnului. Doxologia aceasta seamana bine cu cea din Romani 16,25–27 (vezi comentariul de acolo).

Aceluia care poate. Aceleasi cuvinte grecesti sunt traduse cu ,,Aceluia care poate sa va intareasca” [,,Aceluia care are puterea”] in Romani 16,25 (vezi comentariul de acolo si de la Efeseni 3,20).

Sa va pazeasca. O imagine vie a grijii statornice a Domnului pentru copiii Sai.

De orice cadere. [,,De cadere”, KJV]. Acela care accepta paza lui Dumnezeu poate trai fara pacat (vezi comentariul de la 1 Ioan 3,6.9).

Sa va faca sa va infatisati. [,,Sa va infatiseze”, KJV]. Punctul culminant al grijii lui Dumnezeu de a-l pazi pe credincios va fi atunci cand acesta va sta fara de teama in prezenta divina, in ziua judecatii (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,28). Prin harul lui Hristos crestinul traieste cu incredere in puterea lui Dumnezeu de a-l feri sa nu cada in pacat si de a-l face in stare ca intr-o zi sa stea in prezenta lui Dumnezeu fara prihana si fara a se rusina de ceva.

Fara prihana. [,,Fara pata”, KJV]. Gr. amomoi (vezi comentariul de la Efeseni 1,4).

Plini de bucurie. Adica o bucurie atat de mare incat nu poate fi exprimata de cuvintele omenesti. Mintea nu reuseste sa descrie bucuria care va umple inima credinciosului cand in cele din urma va sta in fata tronului lui Dumnezeu.

Inaintea slavei Sale. Proba finala a neprihanirii este capacitatea de a sta inaintea lui Dumnezeu, care locuieste ,,intr-o lumina de care nu te poti apropia” (1 Timotei 6,16). Scopul Evangheliei este sa-i pregateasca pe oameni pentru acea experienta (Coloseni 1,22). In ce priveste ,,slava” (doxa), vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 3,23.