23:1 De multa vreme Domnul daduse odihna lui Israel, izbavindu-l de toti vrajmasii care-l inconjurau. Iosua era batran, inaintat in varsta.
De multa vreme. Vezi introducerea la cartea lui Iosua p.172 pentru discutarea varstei lui Iosua. Conform informatiilor existente, Iosua a fost cam in varsta de 83 de ani cand a intrat Israel in Canaan. Fiind cu 5 ani mai in varsta decat Caleb, el era de 90 de ani la sfarsitul cuceririi tarii. Dupa cap. 24,29, el era in varsta de 110 ani cand a murit. Daca socoteala noastra este corecta, si daca evenimentele din acest capitol au avut loc in timpul ultimului an al vietii lui Iosua, trebuie sa fi trecut 20 de ani de cand Domnul daduse odihna lui Israel (cap. 21,44; 22,4). Aceasta lungime de timp i-a permis lui Iosua sa observe ca unul dintre cele mai mari pericole pentru Israel consta in a fi corupti prin relatiile intime cu canaanitii.
23:2 Atunci Iosua o chemat pe tot Israelul, pe batranii lui, pe capeteniile lui, pe judecatorii lui, si pe capeteniile ostii. Si le-a zis: Eu sunt batran, inaintat in varsta.
Batranii lui. Cei convocati au reprezentat cele patru nivele, sau grade, de distinctie civila: batranii sau printii semintiilor, capeteniile sau capii familiilor, judecatorii care talmaceau si dadeau decizii in conformitate cu legea, capeteniile ostii sau magistratii care executau deciziile judecatorilor. Eleazar, marele preot se afla de fata, precum si Fineas, fiul sau; fara indoiala ca si Caleb cu varsta lui inaintata era acolo, si poate ca si Otniel si multi altii.
Locul acestei adunari nu este precizat, dar deoarece in capitolul urmator (v. 1) este amintit Sihemul, ca loc pentru cea de a doua adunare, se crede ca locul pentru prima adunare a fost Timnat-Serah, localitatea de domiciliu a lui Iosua. Totusi, ea se poate sa fi fost tot asa de bine si la Sihem, sau chiar in alt loc, ca Silo.
Eu sunt batran. Cu cativa ani mai inainte, Dumnezeu i-a amintit lui Iosua varsta lui cea inaintata. ,,Tu ai imbatranit, ai inaintat in varsta”, declarase El (cap. 13,1). Acum, Iosua insusi simtea efectele varstei, si el insusi a declarat, ,,Eu sunt batran, inaintat in varsta”, in mod literal, ,,eu sunt batran, eu am implinit zilele”. Probabil ca era in ultimul lui an, adica, in al 110-lea an al lui (cap. 24,29).
23:3 Ati vazut tot ce a facut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastra; caci Domnul, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi.
Pentru voi. In mod literal, ,,inaintea fetei voastre”, adica, inaintea israelitilor in lupta. Canaanitii erau ucisi pe masura inaintarii lui Israel in lupta.
23:4 Vedeti, v-am dat ca mostenire prin sort, dupa semintiile voastre, neamurile acestea care au ramas, incepand de la Iordan, si toate neamurile pe care le-am nimicit, pana la marea cea mare spre apusul soarelui.
V-am dat. Aici, ca si in cap. 13,1-7, si dupa aceea in Judecatori 2,33 este recunoscuta in mod distinct natura premergatoare si partiala a cuceririi realizata de Iosua. Dumnezeu a dat lui Israel sa stapaneasca tara precum si asigurarea ca El va merge inaintea lor sa izgoneasca neamurile ramase pe masura ce ei erau in stare si destui spre a umple si lua locul lor.
23:5 Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastra si le va alunga dinaintea voastra; si voi le veti stapani tara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru.
Le va izgoni. Iosua foloseste aici pentru ,,izgoni” acelasi cuvant care se afla in Deuteronom
6:19 si 9:4, un cuvant oarecum neobisnuit folosit numai de 11 ori in VT. El poate sa indice ca Iosua citeaza din Deuteronom, si ca acesta din urma a existat in forma scrisa pe vremea lui Iosua.
23:6 Puneti-va toata puterea ca sa paziti si sa impliniti tot ce este scris in cartea legii lui Moise, fara sa va abateti nici la dreapta nici la stanga.
Puneti-va toata puterea (engl. ,,Be ye therefore very courageous”). In mod literal, indemnul este redat, ,,si voi sa fiti foarte tari”. Curajul vine si din putere fizica, si spirituala. Curajul este important pentru toti crestinii cei vii. Se cere curaj sa-L marturisesti pe Hristos prin exemplu si cuvant in fata batjocurii. Se cere curaj sa se reziste la ispita si sa faci binele in mijlocul unei lumi ostile. Se cere curaj sa invingi egoismul. Se cere curaj sa recunosti o greseala. Dar Domnul ne spune prin Iosua, ,,Voi sa fiti foarte tari” sa faceti lucrurile cele drepte.
Tot ce este scris. Sa observam universalitatea poruncii, ,,tot ce este scris in carte”. Nu exista nici o rezerva sau exceptie – nici o alegere de doctrine favorite sau de sarcini placute, ci ,,tot ce este scris”, trebuie sa fie citit, crezut si ascultat.
23:7 Sa nu va amestecati cu neamurile acestea care au ramas printre voi; sa nu rostiti numele dumnezeilor lor, si sa nu-l intrebuintati in juramant; sa nu le slujiti, si sa nu va inchinati inaintea lor.
Sa nu va amestecati. In mod literal, ,,nu intrati la aceste natiuni”. Israelitii desi locuiau printre aceste neamuri, nu trebuiau sa se amestece cu ele. Orice asociere, nu importa, cat de nevinovata putea sa para, putea duce la contacte mai intime care aveau sa ademeneasca pana la urma sufletul de la Dumnezeu. O astfel de interdictie mai este inca in vigoare. Porunca NT este, ,,Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi” (2 Corinteni 6:14). Rezultatele nenorocite ale dispretuirii voite a acestei porunci se vad adesea in vietile celor tineri, care, in pofida sfatului, intra in legaturi de casatorie cu necredinciosii. In afara de faptul ca dau de un camin in care adevarata armonie nu poate niciodata sa domneasca, ei mai descopera adesea si o crestere a dezgustului fata de religie care mai curand sau mai tarziu are ca rezultat o despartire completa de Dumnezeu. ,,Merg oare doi oameni impreuna fara sa fie invoiti?” (Amos 3,3).
Sa nu rostiti. Pentru instructiunile lui Moise cu privire la aceasta vezi Exod 23:13 si Deuteronom 12:3. Nici numele acestor zei nu trebuiau folosite, si nici macar amintite.
Sa nu-l intrebuintati in juramant. A jura pe vreun zeu era de fapt a-l recunoaste ca martor si razbunator in cazul calcarii contractelor, si efectiv un obiect potrivit pentru inchinare religioasa. Aceasta ar insemna, atunci, ca Israel nu putea face nici un legamant cu idolatrii, pentru ca singura cale de a-l face, obligatoriu avea sa fie pentru idolatri sa jure pe zeul lui si aceasta ar insemna o recunoastere a zeului catre israelit.
23:8 Ci alipiti-va de Domnul Dumnezeul vostru, cum ati facut pana in ziua aceasta.
Verset ce nu a fost comentat.
23:9 Domnul a izgonit dinaintea voastra neamuri mari si puternice; si nimeni pana in ziua aceasta, n-a putut sa va stea impotriva.
Verset ce nu a fost comentat.
23:10 Unul singur dintre voi urmarea o mie din ei, caci Domnul, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, cum v-a spus.
Unul singur. Iosua foloseste iarasi in acest verset cuvintele lui Moise asa cum se afla in cantarea lui raportata in Deuteronom 32,30.
23:11 Vegheati dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca sa iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru.
Vegheati dar cu luare-aminte. In mod literal, ,,luati seama peste masura de mult asupra sufletelor voastre”. Poate ca pericolul avea sa fie mai mare acum, dupa ce israelitii se asezasera comozi in tara, ca iubirea lor pentru Dumnezeu sa se intoarca spre altceva. Scripturile, atat cele ale VT cat si ale NT, scot in evidenta preeminenta iubirii. Puterea poate sa fie placuta, intelepciunea si frumusetea pot fi fermecatoare, iar bogatiile pot sa dea un anumit prestigiu si sens sigurantei, dar viata nu consta in acestea. Iubirea le inlocuieste pe toate. Ascultarea se supune fata de glasul care striga: ,,Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine” (Exod 20,3). Dar iubirea raspunde ,,Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul” (Psalmul 8,1). Ascultarea refuza sa ia in desert Numele Domnului, in timp ce iubirea exclama ,,sufletul nostru suspina dupa Numele Tau” (Isaia 26,8). ,,Nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti (Fapte 4,12). Ascultarea refuza sa calce Sabatul, dar iubirea zice: ,,Sabatul va fi desfatarea ta ca sa sfintesti pe Domnul (Isaia 58:13). Asa ar trebui sa fie cu toate poruncile divine. ,,Iubirea este implinirea Legii” (Romani 13:10).
23:12 Daca va veti abate si va veti alipi de neamurile acestea care au ramas printre voi, daca va veti uni cu ele prin casatorii, si daca veti intra in legaturi cu ele,
Va veti uni cu ele prin casatorii. In mod literal, ,,veti deveni rude prin casatorie”. A trecut timp indelungat mai inainte ca Israel sa invete cum sa traiasca in lume fara sa fie din lume. Aceasta n-au invatat-o decat dupa robia babiloniana, si cand au invatat-o, aceasta a fost curand denaturata intr-un exclusivism fariseic.
23:13 sa fiti incredintati ca Domnul Dumnezeul vostru, nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastra; ci ele va vor fi o cursa si un lat, un bici in coaste, si niste spini in ochi, pana veti pieri de pe fata acestei tari bune, pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.
O cursa si un lat. Probabil, mai degraba, ,,un lat si o capcana” (vezi Exod 23,33; Numeri 33,55). Implicatia este ca rezultatele cele rele sunt acoperite ca sa nu fie observate. Societatea corupta este insidioasa in atractiile ei. Mai intai sunt puse laturile si cursele, si bicele si spinii nu vin pana ce victima nu este asigurata. Oamenii stricati abat pe cei curati prin viclenie. Ei, in mod instinctiv, ascund partile lor cele mai rele in timp ce descopera pe cele bune ale lor, inseland astfel prada lor. Uneori chiar virtutile celor curati ajuta la lucrarea de nimicire. ,,Iubirea... nu cugeta la rau” si barbatul nevinovat este ispitit sa spuna despre seducatorii lui ,,Despre oamenii acestia s-au spus lucruri nedrepte. Ei sunt mai buni decat ceea ce s-a spus despre ei.”
Bici. Acestea ar fi pentru a mana pe israeliti pe drumul pe care ei n-ar voi sa mearga. Dar odata ajungand in cursa ei aveau sa fie manati ca boii in jug.
Spini. In ochi, acestia ar indica orbire, deoarece un spin in ochi ar orbi pe individ. Tocmai asa avea vrajmasul sa scoata ochii lui Israel, bineinteles prin idolatrie.
23:14 Iata ca astazi eu ma duc pe calea pe care merge tot ce este pamantesc. Recunoasteti dar din toata inima voastra si din tot sufletul vostru, ca nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastra de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a ramas neimplinit; toate vi s-au implinit, nici unul n-a ramas neimplinit.
Pe calea pe care merge tot ce este pamantesc. Mai degraba, ,,pe calea tuturor de pe pamant”. Iosua sta in fata acestui inevitabil sfarsit al caii cu calm si incredere. El nu este un sfarsit ciudat, pentru ca toti oamenii din trecut, in afara de Enoh si Ilie, au ajuns la aceasta destinatie. Singura exceptie in viitor vor fi acei care vor fi schimbati la venirea lui Isus (1 Corinteni 15:51-54). Iosua murea pe deplin multumit de Dumnezeu si de ceea ce facuse Dumnezeu. El murea cu interes spiritual pentru cei care ramaneau, iar marinimia caracterului sau consta in faptul ca el insusi a fost asa de mult ascuns in spatele maretiei faptelor lui eroice, si Dumnezeul care l-a condus in ele. Marea lui intrebare era, ,,Ce vor crede ei despre Dumnezeul meu dupa plecarea mea? Ei il cunosc acum pe El, dar isi vor mai aduce aminte?”
23:15 Si dupa cum toate cuvintele bune, pe care vi le spusese Domnul, Dumnezeul vostru, s-au implinit pentru voi, tot asa Domnul va implini fata de voi toate cuvintele rele, pana va va nimici de pe fata acestei tari bune pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul vostru.
Verset ce nu a fost comentat.
23:16 Daca veti calca legamantul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru, si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati inaintea lor, Domnul Se va aprinde de manie impotriva voastra, si veti pieri degraba din tara cea buna pe care v-a dat-o El.
Daca veti calca. In mod literal, ,,in calcarea voastra”. Ideea este ,,oricand calcati” sau ,,daca calcati” si mergeti sa slujiti altor zei. Dumnezeu presupune ca poporul Sau va fi credincios. El nu-i incearca inainte ca sa-i binecuvanteze. El da oamenilor din belsug in prezent ca El sa-i poata pregati sa se bucure inca si mai mult de imbelsugata indurare din viitor. Desi Dumnezeu prevede necredinciosia care vine, El nu retine, pe temeiul acesta, darurile Sale. A fi un vas al indurarii, intelepciunii si binecuvantarii lui Dumnezeu este cel mai minunat privilegiu, dar aceasta atrage dupa sine si cea mai hotarata raspundere. A te abate de la Dumnezeu si adevarul Sau in fata darurilor Sale, este a atrage judecata proportional cu lumina primita.
ELLEN WHITE COMENTEAZA
1-16 PP 521, 522
1-3,5,6 PP 521;
14-16 PP 522.