22:24 Am facut lucrul acesta mai degraba de frica, gandindu-ne ca intr-o zi s-ar putea ca fiii vostri sa zica fiilor nostri: Ce legatura este intre voi si Domnul, Dumnezeul lui Israel?
De frica. Cuvantul pentru ,,frica” este mai degraba ,,ingrijorare nelinistita”, si textul ar fi, in mod literal redat, ,,daca nu din ingrijorare nelinistita de un cuvant (lucru)”. Cele doua semintii si jumatate au continuat sa relateze care a fost cauza acestei temeri si ingrijorari. Cu timpul, urmasii lor, fiind asezati atat de departe de cortul intalnirii, puteau fi priviti si tratati ca straini fata de comunitatea lui Israel. In timp ce semintiile acestea se aflau pe drum spre casele lor, probabil ca ideea acestui monument a aparut in mintea lor. Daca ei ar fi cugetat la plan mai dinainte, probabil ca ei ar fi informat pe Iosua. Ei erau ingrijorati ca fiii lor sa nu fie priviti de celelalte semintii ca neavand nici o participatie la altarul lui Dumnezeu. Este adevarat, ca deocamdata, semintiile estice au fost considerate ca frati si erau tot asa de bine primiti la cortul intalnirii ca si oricare alta semintie, dar ce va fi daca fiii lor dupa ei nu aveau sa fie recunoscuti? Din cauza distantei, ei nu puteau face vizite tot atat de dese la cortul intalnirii ca ceilalti; si treptat ei puteau fi lepadati nefiind membri deloc. Aceasta ar fi dus la indiferenta din partea copiilor lor, si in curand ei ar fi cazut intr-o stare de nereligiozitate relativa. Pentru a anticipa o astfel de tendinta si spre a fi o marturie permanenta despre faptul ca ei erau o parte din Israel, semintiile au hotarat sa ridice un mare altar aproape de Iordan, asa fel ca sa poata fi vazut de ambele parti.