Printable ModeIosua, 22
|
22:1 Atunci Iosua a chemat pe Rubeniti, pe Gaditi si jumatatea din semintia lui Manase. Atunci. Ebraicul az indica faptul ca desfasurarea evenimentului a inceput la un anumit timp, aparut dintr-o situatie de curand descrisa; adica, imediat dupa daruirea cetatilor pentru Levi, asa cum este raportat in cap. 21. Constructia pare sa insemne ca n-a fost la sfarsitul razboiului cand au fost trimise acasa cele doua semintii si jumatate, dupa cum au crezut unii, ci mai degraba dupa impartirea tarii celor 12 semintii si a cetatilor pentru leviti. 22:2 Si le-a zis: Voi ati pazit tot ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, si ati ascultat de glasul meu in tot ce v-am poruncit. Voi ati pazit tot. Cuvintele din versetele 2 si 3 amintesc fagaduinta din cap.1:16, si insarcinarea lui Iosua din versetul 5 aminteste pe aceea pe care el insusi o primise de prima data (cap.1:7) si gaseste mai departe paralela in ceea ce el a spus lui Israel inainte de moartea sa asa cum este raportata in cap. 23 si 24. 22:3 N-ati parasit pe fratii vostri, de o buna bucata de vreme pana in ziua de azi; si ati pazit randuielile si poruncile Domnului, Dumnezeului vostru. De o buna bucata de vreme pana in ziua de azi. (engl. ,,This many days”). Vezi cele despre cap. 11,18. Supunerea tarii a luat cam sase sau sapte ani. In felul acesta, semintiile acestea au lipsit din caminul si familiile lor o lunga perioada de timp, in care timp au implinit obligatia lor fata de fratii lor (cap. 1,12-16). Ei au facut tot ce au putut pentru a fi o binecuvantare pentru fratii lor. Este vrednic de luat in seama ca in tot timpul lungii perioade de cucerire, cu exceptia cererii semintiei lui Iosif (cap. 17), nu este raportat nici un glas de plangere. Aceasta este in contrast cu murmurarea constanta din timpul celor 40 de ani de peregrinare prin pustie. In timp ce israelitii erau in toiul cuceririi si a succesului si activitatii, ei erau multumiti. Asa si astazi, cand biserica este activa si cand duce inainte un program progresiv impreuna cu participarea tuturor membrilor ei, exista de obicei remarcabila lipsa de critica, plangeri si murmurari. 22:4 Acum cand Domnul, Dumnezeul vostru, a dat odihna fratilor vostri, cum le spusese, intoarceti-va si duceti-va la corturile voastre, in tara data in stapanirea voastra, pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. Corturile voastre. Poate ca pe vremea aceasta poporul locuia deja in casele pe care le mostenisera sau le cladisera (Numeri 32:17), dar scriitorul le numeste corturi pentru ca acesta era cuvantul pe care erau obisnuiti sa-l foloseasca in pustie pentru locurile lor de locuit. El a continuat in vocabularul lor chiar la o data mult mai tarzie. 22:5 Aveti grija numai sa paziti si sa impliniti poruncile si legile pe care vi le-a dat Moise, robul Domnului: sa iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru, sa umblati in toate caile Lui, sa tineti poruncile Lui, sa va alipiti de El, si sa-I slujiti din toata inima voastra si din tot sufletul vostru. Aveti grija numai. In mod literal, ,,numai sa vegheati peste masura de mult”. Declaratiile din versetul acesta sunt foarte asemanatoare in continut cu afirmatiile aflate in Deuteronom 6:5; 10:12; 11:13,22; 30:6,16,20; etc., indicand ca aceste cuvinte au fost deja inregistrate astfel ca Iosua avea acces la ele. El devenise atat de familiar cu ele incat, cand vorbea, el folosea aproape aceleasi cuvinte ca predecesorul sau, Moise. Iosua a dat drumul celor doua semintii si jumatate cu cuvinte de sfat si avertizare spirituala. Singura lor siguranta se afla in stricta ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu. Sa va alipiti de El. Cuvantul ebraic tradus aici ,,alipiti” este redat ,,ma tin” in Psalmul 119:31. El contine ideea de fermitate, adica ,,a se fixa tare”. 22:6 Si Iosua i-a binecuvantat si le-a dat drumul; si ei au plecat la corturile lor. Verset ce nu a fost comentat. 22:7 Moise daduse unei jumatati din semintia lui Manase o mostenire in Basan, si Iosua a dat celeilalte jumatati o mostenire langa fratii lor, dincoace de Iordan, la apus. Semintia lui Manase. Noi nu trebuie sa intelegem din acest verset ca Iosua s-a adresat din nou separat catre jumatatea semintiei lui Manase. Afirmatia este mai degraba o repetare, care este o caracteristica insemnata a scriitorilor VT in general, si a lui Iosua in special. Un scriitor modern ar face trimitere inapoi, la cele scrise de el mai inainte, deja in alta parte, dar istoricul evreu repeta de fiecare data de cate ori este necesar pentru a face darea lui de seama clara prin ea insasi. Exemplu de o astfel de repetare de catre autorul nostru – el repeta de patru ori ca levitii nu aveau sa se impartaseasca de impartirea tarii (cap. 13,14.33; 14,3; 18,7), si repeta de patru ori ca semintia lui Manase a fost impartita in doua parti de fiecare parte a Iordanului (cap. 13,7.8; 14,3: 18,7 si aici). 22:8 Cand i-a trimis Iosua la corturile lor, i-a binecuvantat, si le-a zis: Voi va intoarceti la corturile voastre cu mari bogatii, cu foarte multe turme, si cu o mare multime de argint, de aur, de arama, de fier, si de imbracaminte. Impartiti cu fratii vostri prada luata de la vrajmasii vostri. Impartiti prada. Acei care au stat in Palestina de rasarit sa pazeasca lucrurile, sa recladeasca cetatile si sa poarte de grija pentru turme si familii trebuia sa aiba parte din prada luata. Aceasta era ceea ce poruncise Dumnezeu mai inainte (Numeri 31:27), si ceea ce a instruit mai tarziu David pe popor (1 Samuel 30,24). 22:9 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad, si jumatate din semintia lui Manase, s-au intors acasa, lasand pe copiii lui Israel la Silo, in tara Canaanului, ca sa se duca in tara Galaadului, care era mosia lor si unde se asezasera, cum poruncise lui Moise Domnul. La Silo. Versetul acesta indica foarte clar ca cele doua semintii si jumatate n-au fost trimise la casele lor pana ce cartierul general al lui Israel fusese mutat la Silo, a carui mutare a fost dupa ce unele semintii isi primisera mostenirea lor. Daca ele n-ar fi trebuit sa ramana pana dupa impartirea tarii, probabil ca ar fi fost lasate sa plece de la Ghilgal. Faptul ca nu li s-a dat drumul de acolo, este o puternica dovada ca au stat pana ce a fost terminata imparteala. 22:10 Cand au ajuns pe malurile Iordanului, care fac parte din tara Canaanului, fiii lui Ruben, fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, au zidit acolo un altar langa Iordan, un altar a carui marime izbea privirile. Malurile Iordanului. In mod literal, ,,ocoalele Iordanului”, sau ,,sectoarele Iordanului”. Unii au socotit ca expresia se refera la sectoarele fertile la rasarit de Iordanul superior, poate la regiunile de pasune fertila din cotiturile raului Iordan. Raul curge cam 200 de mile in cotiturile lui, de colo pana colo, pe scurta distanta de 65 de mile dintre Marea Galileii si Marea Moarta. Totusi, aceasta identificare nu pare sa se potriveasca cu specificarile narative. Septuaginta si Siriaca au numele propriu Ghilgal in loc de ,,maluri”. Acesta ar fi locul cel mai natural pentru semintii spre a trece Iordanul. Drumul care trece prin Ghilgal duce la ambele hotare ale lui Ruben si ale lui Gad. Daca semintiile ar fi calatorit la nord prin Iordanul superior, ele ar fi trebuit sa mearga cam 100 de mile in afara teritoriului lor. Un alt loc cu putinta de trecut ar fi fost pe la Adama, dar aceasta era tot o cale indirecta de intoarcere pentru Gad si Ruben, precum si un drum necunoscut. In felul acesta este numai logic sa se creada ca semintiile s-au intors pe drumul de la Ghilgal (vezi PP 518). Ajungand pe ,,malurile” Iordanului, ei au zidit un altar pe inaltime aproape de pietrele pe care le ridicase Iosua, desi, poate pe cealalta parte a raului (vezi v. 11). Tara Canaanului. Sugerand ca locul poate sa fi fost pe partea de vest a Iordanului, desi aceasta in nici un caz nu este sigur. Izbea privirile. Mai bine, ,,ca infatisare”. Expresia indica un mare altar destul de inalt spre a fi vazut de la o mare distanta. Cuvantul acesta mai poate sa exprime intelesul ca altarul a fost zidit numai pentru infatisare si pentru nici o alta folosire, ca de pilda, pentru jertfe. Totusi, el a avut forma altarului arderilor de tot de la cortul intalnirii (v. 28), care avea sa faca din el un amintitor al faptului ca semintiile de la rasarit erau o parte din Israelul lui Dumnezeu. 22:11 Copiii lui Israel au auzit zicandu-se: Iata ca fiii lui Ruben; fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, au zidit un altar in fata tarii Canaanului, pe malurile Iordanului, in partile copiilor lui Israel. Un altar. In mod literal, ,,altarul”. In conformitate cu v. 28 el a fost facut dupa modelul altarului lui Iehova, o copie a acelui altar pe care Dumnezeu il daduse lui Israel, pe care sa aduca jertfele lor; deci articolul din ebraica indica acel altar. In fata. In mod literal, ,,spre fata”. Ebraicul mul inseamna ,,fata” si asa este tradus in cele mai multe locuri. Din punct de vedere al directiilor ,,fata” poate insemna rasarit, dupa cum ,,dreapta” inseamna sud, si ,,stanga” nord. Daca asa este folosirea cuvantului aici, atunci expresia s-ar referi la intrarea in tara Canaanului dinspre est. Sau la tarmul rasaritean insusi. Pe malurile. Aceasta este aceeasi expresie din v. 10, si iarasi Septuaginta si Siriaca redau ,,Ghilgal”. In partile. (engl. ,,at the passage”). Ebraicul el eber, in mod literal, ,,peste”. Eber mai inseamna si ,,vad”, sau ,,trecere”, care pare sa confirme ceea ce s-a sugerat (Vezi cele despre v. 10) ca cel mai probabil loc de trecere. Cuvantul mai are, totusi, si sensul de ,,dincolo”, astfel ca iarasi, nu poate fi determinat in mod hotarat de care parte a Iordanului a fost zidit altarul. Probabil ca a fost la rasarit de rau (vezi PP 519). 22:12 Cand au auzit copiii lui Israel lucrul acesta, toata adunarea copiilor lui Israel s-a strans la Silo, ca sa se suie impotriva lor si sa se bata cu ei. Sa se bata cu ei. Aici este o dovada remarcabila despre stricta ascultare a lui Israel fata de lege si venerarea lor pentru ea pe vremea lui Iosua. O singura abatere de la ea (Levitic 17,8.9; Deuteronom 12,5-7; 13,12-15) a fost suficienta sa stimuleze credinciosia celor noua semintii si jumatate si sa-i faca sa mearga cu razboi chiar impotriva fratilor lor. Cand au auzit de ridicarea unui altar ca adaus la cel de la Silo, ei au fost gata sa ia masuri imediate ca sa nu fie pangarita inchinarea lui Iehova. N-a fost Iosua cel care a adunat semintiile; ele s-au adunat de buna voie. Dar, probabil ca el, impreuna cu Eleazar, i-a sfatuit sa amane actiunea pana ce a fost trimisa o delegatie la cele doua semintii si jumatate pentru a verifica zvonul. 22:13 Copiii lui Israel au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad si la jumatatea din semintia lui Manase, in tara Galaadului, pe Fineas, fiul preotului Eleazar, Fineas. Fiul marelui preot si foarte potrivit pentru aceasta insarcinare. El a fost acela care, intr-un moment critic s-a ridicat sa reziste raului de la Baal-Peor (Numeri 25,7.8). Toti cunosteau seriozitatea lui, si poate ca nici o alta persoana mai buna n-ar fi putut conduce delegatia. 22:14 si zece capetenii cu el, cate o capetenie de fiecare casa parinteasca pentru fiecare din semintiile lui Israel; toti erau capetenii de casa parinteasca intre miile lui Israel. Zece capetenii. Toate semintiile de la vest de Iordan au fost reprezentate, impreuna cu Fineas din semintia lui Levi. Fiecare dintre cei care-l insoteau era capetenia familiei tatalui lor si, probabil, adevarata capetenie a semintiei. O delegatie de felul acesta, probabil ca avea sa reprezinte cea mai inalta instanta judecatoreasca din tara. Pentru Israel presupusa nelegiuire comisa de cele doua semintii si jumatate a fost considerata ca o incalcare serioasa a legii divine, si personalul care constituia delegatia arata cu cata gravitate au privit ei fapta. 22:15 Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad si la jumatate din semintia lui Manase, in tara Galaadului, si le-au vorbit, astfel: Verset ce nu a fost comentat. 22:16 Asa vorbeste toata adunarea Domnului: Ce inseamna pacatul acesta pe care l-ati savarsit fata de Dumnezeul lui Israel, si pentru ce va abateti acum de la Domnul, zidindu-va un altar ca sa va razvratiti azi impotriva Domnului? Ce insemneaza pacatul. Aceasta expresie inseamna in mod literal, ,,ce tradare”. Chestiunea nu privea numai pe cele doua semintii si jumatate, ci intregul Israel. Experientele trecute aratasera ca nelegiuirile grupelor sau a indivizilor puteau sa se abata asupra intregului popor. Fineas si insotitorii sai au atras atentia la aceste ocazii infricosate ca, daca acei care au ridicat altarul ar ramane nepedepsiti, Dumnezeu ar putea sa pedepseasca Israelul intreg, ca partas al vinovatiei. Invinuirea celor noua semintii si jumatate a fost intemeiata numai pe un zvon care trebuia mai intai cercetat. Este usor sa dai o interpretare falsa faptelor altora. Semintiile apusene au gresit, dar tot asa au gresit si semintiile rasaritene care ar fi trebuit sa informeze pe fratii lor despre planul de a ridica un monument. Poate ca ei n-au prevazut ca are sa se nasca un zvon. Totdeauna este intelept a evita evenimentul posibil, dar e de alta parte, niciodata nu este sigur a se trece la judecata intemeiata pe simpla aparenta. 22:17 Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a carui pata n-am ridicat-o pana acum de peste noi, cu toata urgia pe care a adus-o ea asupra adunarii Domnului? Nelegiuirea lui Peor. Vezi Numeri 25,1-9; Deuteronom 4,3. Originalul cuvantului tradus aici ,,nelegiuire” este aon, care adesea exprima ideea de ,,vinovat” pentru fapta rea. Se crede ca el vine din cuvantul awah, care inseamna ,,a fi pervers”. Cuvantul englezesc ,,rau”, adica, ceea ce este facut in afara de ordine, da o idee asemanatoare despre rau, si se afla ca traducere a lui awah in Estera 1,16. Deci aon este ceea ce iese de pe fagasul justitiei si bunei cuviinte, care contine si vinovatie si pedeapsa. N-am ridicat-o. In mod literal ,,necuratata de peste noi”. La ce fel de imprejurare se refera autorul prin aceasta afirmatie nu se poate sti in mod hotarat, dar rusinea, dizgratia, marsavia pacatului lui Peor trebuie ca a mai ramas inca, si poate ca unele semne ale neplacerii divine au continuat sa mai zaboveasca in adunare. Este raportat ca douazeci si patru de mii au murit cu acea ocazie, si este posibil ca unii din copiii acelor uniri nesfinte erau in tabara. Fara indoiala ca multe din rude au simtit inca amaraciunea pierderii celor 24.000, si camine ruinate si copii orfani de tata alcatuiau dovada nenorocirii. Aceasta mai poate insemna ca o anumita masura de aluat stricat a mai ramas inca printre ei, ca stricaciunea n-a fost vindecata pe deplin, si ca desi reprimata in prezent, ea mai lucra in taina, si era probabil pe punctul sa izbucneasca din nou, cu violenta proaspata, asa cum se lasa a se intelege din cuvintele capitolului 24,14.23. Pacatul isi lasa semnele lui atat asupra individului care pacatuieste cat si asupra acelora care sunt influentati de pacatul lui. 22:18 Si voi va abateti astazi de la Domnul! Daca va razvratiti azi impotriva Domnului, maine El Se va mania impotriva intregii adunari a lui Israel. Verset ce nu a fost comentat. 22:19 Daca priviti ca necurata tara care este mosia voastra, treceti in tara care este mosia Domnului, unde este asezata locuinta Domnului, si asezati-va in mijlocul nostru; dar nu va razvratiti impotriva Domnului, si nu va despartiti de noi, zidindu-va un altar, afara de altarul Domnului, Dumnezeului nostru! Necurata. Adica, necurat din punct de vedere ceremonial, pentru ca cortul intalnirii nu era in tinutul acestor semintii. Era o parere in general foarte raspandita printre cei vechi ca acele tari in care nu exista loc deosebit pentru inchinarea adusa lui Dumnezeu erau nesfintite si necurate. Daca cele doua semintii si jumatate aveau astfel de parere, atunci era mult mai bine sa paraseasca tara si sa locuiasca cu celelalte semintii in posesiunea Domnului. Aceasta da pe fata un spirit foarte generos si lipsit de egoism, o bunavointa de a face sacrificii in scopul de a pastra curatenia si prin urmare pacea. Cu alte cuvinte, Fineas si insotitorii lui au fost si dispusi si doritori sa acorde prioritate lucrurilor care trebuie cautate mai intai. ,,Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui, si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Aceasta arata ca semintiile apusene n-au privit razboiul ca o necesitate absoluta, chiar daca fratii lor ar fi pacatuit, ci numai daca ar fi dovedit impietrire. Dar nu va razvratiti. Dumnezeu daduse instructiuni si porunci pentru calauzirea poporului Sau, si orice indepartare de la acele porunci, mai ales cu privire la ridicarea de altare pentru dumnezei falsi, ar fi nimic mai putin decat razvratire impotriva Dumnezeului cerurilor. Dumnezeu este acelasi astazi ca ieri (Evrei 13,8), avand in vedere ca principiile de drept nu se schimba niciodata. Desi pedeapsa pentru abaterea de la legile lui Dumnezeu, poate sa fie diferita, fiecare incalcare isi va primi pana la urma justa ei recompensa de rasplata. 22:20 Acan, fiul lui Zerah, n-a savarsit oare un pacat cu privire la lucrurile date spre nimicire, si nu S-a aprins de manie Domnul impotriva intregii adunari a lui Israel? Si el n-a fost singurul care a pierit din pricina nelegiuirii lui. N-a fost singurul care a pierit. Cazul lui Acan a fost o demonstrare de cum a adus pacatul unui om neplacerea lui Dumnezeu asupra intregii adunari. El si toata familia lui au pierit din cauza pacatului lui si asa au patit toti barbatii care au cazut ucisi de ostirea cetatii Ai. Cu cat mai mult ar fi ramas neplacerea lui Dumnezeu asupra adunarii in acest caz daca ei ar fi trecut cu vederea acest pacat de razvratire in inchinare prin a avea un al doilea altar. Poporul a actionat just sa fie ingrijorat in aceasta privinta, dar el a actionat mai degraba grabit condamnand fapta inainte de a avea amanunte asupra intamplarii. 22:21 Fiii lui Ruben, fiii lui Gad si jumatate din semintia lui Manase, au raspuns astfel capeteniilor peste miile lui Israel: Au raspuns. Cineva nu poate aprecia blandetea raspunsului avand in vedere ca acuzatia a fost facuta impotriva lui. De fapt, este mult de admirat la ambele parti. Cand acuzatorii au descoperit ca sunt gresiti ei insisi, ei n-au schimbat temeiul lor si n-au condamnat pe fratii lor pentru imprudenta, desi ar fi putut face pe drept lucrul acesta; tot asa, cand acuzatii prezentasera nevinovatia lor ei n-au invinuit e acuzatorii lor de banuieli grabite, nesabuite si nedrepte. De sigur ca aici a fost cazul cand ,,un raspuns bland potoleste mania” (Proverbe 15,1). Cate necazuri ale vietii ar putea fi evitate daca toti ar tine seama de invatamintele acestei experiente! 22:22 Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, stie, si Israel insusi sa stie lucrul acesta! Daca din razvratire si pacatuire impotriva Domnului am facut lucrul acesta, sa nu ne vina in ajutor Domnul in ziua aceasta! Domnul, Dumnezeu, Cel Atotputernic (engl. ,,The Lord God of gods”). Cele trei nume, El, Elohim si Yahweh sunt repetate de doua ori in ordinea precedenta. Expresia ar mai putea fi tradusa si ,,Domnul dumnezeilor, Iehova”, dar si intr-un caz si in altul aceasta a fost o puternica implorare potrivita fata de marimea cazului. Cele doua semintii si jumatate au fost socate de pacatul de care tocmai fusesera acuzati, si inmultirea titlurilor Dumnezeirii si repetarea expresiei dovedesc zelul si seriozitate in aceasta problema. 22:23 Daca ne-am zidit un altar ca sa ne abatem de la Domnul, ca sa aducem pe el arderi de tot si daruri de mancare, si ca sa aducem pe el jertfe de multumiri, Domnul sa ne ceara socoteala de aceasta! Sa ne ceara socoteala. Propozitia poate fi tradusa ,,Fie ca Iehova Insusi sa cerceteze”. Chemand intreitul nume al lui Dumnezeu (vezi cele despre v. 22) de doua ori semintiile erau gata sa lase cazul in mana lui Dumnezeu si sa accepte cerintele Lui fata de ei, chiar daca aceasta ar insemna viata lor. Aceasta marturie pozitiva a dat asigurare membrilor delegatiei privitor la sinceritatea si motivele care au dus la zidirea altarului. 22:24 Am facut lucrul acesta mai degraba de frica, gandindu-ne ca intr-o zi s-ar putea ca fiii vostri sa zica fiilor nostri: Ce legatura este intre voi si Domnul, Dumnezeul lui Israel? De frica. Cuvantul pentru ,,frica” este mai degraba ,,ingrijorare nelinistita”, si textul ar fi, in mod literal redat, ,,daca nu din ingrijorare nelinistita de un cuvant (lucru)”. Cele doua semintii si jumatate au continuat sa relateze care a fost cauza acestei temeri si ingrijorari. Cu timpul, urmasii lor, fiind asezati atat de departe de cortul intalnirii, puteau fi priviti si tratati ca straini fata de comunitatea lui Israel. In timp ce semintiile acestea se aflau pe drum spre casele lor, probabil ca ideea acestui monument a aparut in mintea lor. Daca ei ar fi cugetat la plan mai dinainte, probabil ca ei ar fi informat pe Iosua. Ei erau ingrijorati ca fiii lor sa nu fie priviti de celelalte semintii ca neavand nici o participatie la altarul lui Dumnezeu. Este adevarat, ca deocamdata, semintiile estice au fost considerate ca frati si erau tot asa de bine primiti la cortul intalnirii ca si oricare alta semintie, dar ce va fi daca fiii lor dupa ei nu aveau sa fie recunoscuti? Din cauza distantei, ei nu puteau face vizite tot atat de dese la cortul intalnirii ca ceilalti; si treptat ei puteau fi lepadati nefiind membri deloc. Aceasta ar fi dus la indiferenta din partea copiilor lor, si in curand ei ar fi cazut intr-o stare de nereligiozitate relativa. Pentru a anticipa o astfel de tendinta si spre a fi o marturie permanenta despre faptul ca ei erau o parte din Israel, semintiile au hotarat sa ridice un mare altar aproape de Iordan, asa fel ca sa poata fi vazut de ambele parti. 22:25 Domnul a pus Iordanul hotar intre noi si voi, fii ai lui Ruben si fii ai lui Gad: voi n-aveti parte de Domnul! Si fiii vostri ar face astfel ca fiii nostri sa nu se mai teama de Domnul. Verset ce nu a fost comentat. 22:26 De aceea am zis: Sa ne zidim deci un altar, nu pentru arderi de tot si pentru jertfe: Verset ce nu a fost comentat. 22:27 ci ca o marturie intre noi si voi, intre urmasii nostri si ai vostri, ca voim sa slujim Domnului, inaintea Fetei Lui, prin arderile noastre de tot si prin jertfele noastre de ispasire si de multumiri, ca sa nu zica fiii vostri intr-o zi fiilor nostri: Voi n-aveti parte de Domnul! Verset ce nu a fost comentat. 22:28 Noi am zis: Daca mai tarziu ne vor vorbi astfel noua sau urmasilor nostri, vom raspunde: Priviti chipul altarului Domnului, pe care l-au facut parintii nostri, nu pentru arderi de tot si pentru jertfe, ci ca marturie intre noi si voi. Chipul. Altarul era o reprezentare exacta a altarului de la Silo si avea sa fie un martor ca constructorii lui recunosteau si slujeau la acelasi Dumnezeu ca si cei care se inchinau la altarul original. Probabil ca dimensiunea era totusi mult mai mare pentru a-l face batator la ochi, dar construirea si masurile proportionate erau aceleasi. 22:29 Departe de noi gandul sa ne razvratim impotriva Domnului si sa ne abatem astazi de la Domnul, zidind un altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mancare si pentru jertfe, afara de altarul Domnului, Dumnezeului nostru, care este inaintea locasului Lui! Verset ce nu a fost comentat. 22:30 Cand au auzit preotul Fineas, si capeteniile adunarii, capeteniile peste miile lui Israel, care erau cu el, cuvintele pe care le-au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad si fiii lui Manase, au ramas multumiti. Au ramas multumiti. In mod literal, ,,a fost bine inaintea ochilor lor”. Ei facusera aceasta lucrare spre slava lui Dumnezeu, iar nu spre propria lor slava. Acum cand vina fusese lamurita, cu toate ca ei insisi se dovedisera a fi gresiti, ei au fost multumiti. Dumnezeu este adevarata legatura a fratietatii. Daca suntem frati adevarati, rusinea si suferinta fratelui nostru vor fi si ale noastre, si restabilirea nevinovatiei celor banuiti de vinovatie va lucra in noi recunostinta sincera si cordiala. Daca barbatii din semintiile de la vest de Iordan ar fi actionat din motive egoiste, ei ar fi fost prea mandri spre a se bucura de darea in vileag a falsei lor acuzatii, si s-ar fi straduit sa gaseasca alt temei pentru plangere. Uneori fratii crestini sunt asa de mandri in parerile lor incat ei doresc victorie asupra presupusului adversar mai degraba decat apararea dreptatii. Acei care traiesc alaturi de Domnul, sunt gata si dispusi sa admita eroarea lor si sunt mai ingrijorati de adevar, decat a convinge pe altii ca ei au dreptate. 22:31 Si Fineas, fiul preotului Eleazar, a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad, si fiilor lui Manase: Cunoastem acum ca Domnul este in mijlocul nostru, fiindca n-ati savarsit pacatul acesta impotriva Domnului; si ati izbavit astfel pe copiii lui Israel din mana Domnului. Ati izbavit. Cuvantul ebraic az tradus aici ,,acum” subliniaza faptul ca intr-adevar actiunea avusese loc. In general este tradus ,,atunci, dar aici el ar fi putut fi foarte bine tradus ,,prin urmare”. El inseamna urmare de actiune si toata propozitia se putea traduce, ,,Prin urmare, in loc de a aduce asupra noastra pedeapsa grea, de care ne-am temut, voi ati lucrat asa fel incat ne-ati izbavit de pedeapsa de care ne-am temut”. 22:32 Fineas, fiul preotului Eleazar, si capeteniile, au parasit pe fiii lui Ruben si pe fiii lui Gad, si s-au intors din tara Galaadului in tara Canaanului, la copiii lui Israel, carora le-au facut o dare de seama, Verset ce nu a fost comentat. 22:33 Copiii lui Israel au ramas multumiti; au binecuvantat pe Dumnezeu, si n-au mai vorbit sa se suie inarmati ca sa pustiasca tara pe care o locuiau fiii lui Ruben si fiii lui Gad. N-am mai vorbit. In mod literal ,,n-am spus”. In 2 Samuel 21:16 se afla o folosire asemanatoare a cuvantului ,,spus” in propozitia, ,,Si Isbi-Benot... a voit sa omoare pe David”. Textul ebraic reda, ,,spus sa omoare”, adica, a avut drept scop sau a intentionat. Asa si aici, poporul a renuntat la intentia de a ,,se sui”. Declaratiile delegatilor lor i-au convins ca aceasta nu era necesar, si drept urmare au abandonat ideea in intregime. 22:34 Fiii lui Ruben si fiii lui Gad au numit altarul acela Ed (Martor) caci, au zis ei, el este martor intre noi ca Domnul este Dumnezeu. Ed. Cuvantul ebraic pentru ,,martor”. Cu toate acestea, cuvantul acesta nu se afla in original, cel putin in copiile obisnuite, desi se spune ca unele din manuscrisele de mai tarziu il contin, dar el se afla in traducerile araba si siriaca. Septuaginta talmaceste: ,,Si Iosua a dat un nume altarului copiilor lui Ruben si a copiilor lui Gad si a jumatatii din semintia lui Manase, si a zis: Aceasta este o marturie in mijlocul lor ca Domnul este Dumnezeul lor”. Traducatorii KJV au redat in mod cuvenit cuvantul cursiv, deoarece acesta este cuvantul vadit cerut de sens. Din intamplarile din acest capitol pot fi invatate unele invataminte importante: primul, chiar cele mai bune intentii sunt adesea rau intelese si ofera pricina de banuiala, si de aceea, atat pe cat este posibil, sa se evite orice aparenta rea; in al doilea rand, este mult mai bine sa fim gelosi pe fratii nostri cu o gelozie pioasa decat sa fim nepasatori fata de mantuirea lor, chiar daca am gresit in temerile noastre; in al treilea rand, chiar daca suntem acuzati pe nedrept, este bine sa ascultam linistiti la invinuire si apoi in spiritul umilintei sa facem o aparare ingrijita. Acei care au dreptate totdeauna isi pot ingadui sa fie calmi si politicosi. ELLEN WHITE COMENTEAZA 1-34 PP 517-520 8 PP 518 34 PP 519 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: