20:2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Hotarati-va cum v-am poruncit prin Moise, cetati de scapare,
Cetati de scapare. Cuvantul ,,refugiu” vine de la ebraicul galat, care inseamna ,,a contracta”, ,,a trage”, ,,a lua inauntru”, ,,a primi”. De aici ideea de ,,azil” sau ,,refugiu”. Cuvantul ebraic are articolul inainte de ,,refugiu”, ca si Septuaginta si Siriaca, facand mai hotarata afirmatia cu referire la ceea ce spusese Dumnezeu mai inainte. Legea cetatilor de scapare este redata in mod cuprinzator in Numeri 35 si Deuteronom 19. Sfintenia vietii omenesti este unul din marile principii ale religiei crestine, ceea ce nu este, de obicei, recunoscut in conceptiile pagane si ateiste. Foarte de timpuriu Dumnezeu a cautat sa imprime asupra poporului Sau ca a pune capat vietii unui om in orice imprejurari, este o chestiune serioasa. Seriozitatea consta in faptul ca omul a fost facut dupa chipul divin si astfel era inrudit cu Dumnezeu. Dupa potop, Dumnezeu a declarat in mod accentuat ,,Daca varsa cineva sangele omului si sangele lui sa fie varsat de om; caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui” (Geneza 9,6; vezi si Exod 21,12.14). Dumnezeu fagaduise un loc unde ucigasul fara voie al unui om sa poata fugi (Exod 21,13), dar pentru un criminal n-a fost luata o astfel de prevedere. Dumnezeu a cautat sa reglementeze vechiul obicei de razbunare privata, prin care pedepsirea criminalului se transmitea asupra rudei celei mai apropiate sau asupra urmatorului mostenitor al celui care fusese asasinat. Israel se afla singur intre neamuri care sa pretuiasca valoarea atribuita vietii omenesti, si acum, Dumnezeu ii invata mai departe cu privire la dreptate cat si cu privire la indurarea lui Dumnezeu. Dumnezeu conduce pe oameni numai asa de repede cat sunt ei in stare sa inteleaga adevarul divin. Acest principiu este caracteristic legislatiei ebraice data de Dumnezeu prin Moise. Ea s-a adaptat situatiei oamenilor, dar totdeauna a tins spre o desavarsire pe care poporul na fost la inceput capabil s-o inteleaga. In felul acesta, poligamia, divortul liber, sclavia au fost tolerate pentru un timp, si au fost decretate legi care sa reglementeze aceste practici; desi practicile acestea n-au fost nici oranduite, nici aprobate de Dumnezeu.
In mintea evreului era adanc inradacinat simtamantul ca ruda cea mai apropiata era pazitorul vietii fratelui ei, si din aceasta cauza ea era tinuta sa razbune moartea lui. In loc sa se opuna acestui simtamant, sau sa caute sa-l dezradacineze, Dumnezeu a pus acest simtamant sub infranare temporara, care avea sa-l impiedice de a comite nedreptate mare acolo unde in realitate nu fusese comisa nici o crima.
Cum v-am poruncit. Spus prin Moise si scris de el, astfel ca Iosua a putut avea acces la informatie (Exod 21,13; Numeri 35,9-34; Deuteronom 19,1-13). Astfel Pentateuhul exista probabil cam in aceeasi forma in care este astazi cand a fost scrisa cartea lui Iosua.