19:49 Dupa ce au ispravit de impartit tara, dupa hotarele ei, copiii lui Israel au dat lui Iosua, fiul lui Nun, o mostenire in mijlocul lor.
Lui Iosua... o mostenire. Iosua a fost ultimul care si-a primit mostenirea. In aceasta secventa vedem marinimia acestui mare conducator. El nu s-a straduit sa recolteze toate beneficiile in virtutea slujbei lui, ceea ce el ar fi putut face usor. El s-a ferit de ispita la care sunt expusi in mod constant conducatorii si anume, sa-si mareasca propriile lor fonduri cu prea putina consideratie fata de cei din pozitii mai putin favorabile. Iosua a fost servit ultimul, desi a fost cel mai in varsta si cel mai mare barbat din Israel. El a socotit binele tarii lui mai presus de orice interese particulare ale lui. El este un mare exemplu pentru toti acei care slujesc in locuri publice fie conducatori civili, fie bisericesti. Se observa mai departe ca el n-a luat mostenirea sa fara consimtamantul si aprobarea poporului. Raportul spune ca i-au dat-o copiii lui Israel. Ei iubeau pe conducatorul lor. Nu e de mirare ca poporul a slujit Domnului in tot timpul vietii lui Iosua si in tot timpul vietii batranilor care au trait dupa Iosua (Iosua 24:33; Judecatori 2:7). Astfel de slujire neegoista naste iubire, care, la randul ei, inseamna la ascultare. Nimeni nu are, de fapt, drept la conducere pana ce n-a invatat sa slujeasca in mod neegoist. Hristos, care nu Si-a placut Lui Insusi (Romani 15,3), este marele exemplu de slujire neegoista.