19:1 A doua parte a cazut prin sorti lui Simeon, semintiei fiilor lui Simeon, dupa familiile lor. Mostenirea lor era in mijlocul mostenirii fiilor lui Iuda.
In mijlocul mostenirii. Iosua poruncise ca partea care a ramas din tara, dupa ce Iuda si Iosif isi primisera mostenirea lor, sa fie impartita in sapte parti (cap. 18,4-6). Totusi, se poate ca tara sa nu fi fost suficienta pentru sapte parti asa fel ca fiecarei semintii sa i se dea o parte satisfacatoare. Probabil ca nici conturul tarii nu a fost asa fel incat sa poata fi convenabil impartit in sapte parti. Deoarece Iuda primise o parte atat de mare, s-a sugerat probabil ca Iuda sa imparta teritoriul ei cu vreuna din semintii. Cand a fost aruncat sortul, partea a cazut pentru Simeon. Poate ca la inceput, israelitii presupusesera ca tara este destul de mare pentru a da lui Iuda o portiune atat de mare. De fapt, daca poporul ar fi stapanit toata tara la care se gandise Dumnezeu, ,,de la raul Egiptului, pana la raul cel mare, raul Eufrat” (Geneza 15,18; comp. cu Deuteronom 11,24), Iuda ar fi putut pastra toata partea lui. Dar Israel devenise neglijent si multumit. Acum hotarele trebuiau ajustate dupa credinta lor. Tot asa este si cu noi – noi de asemenea am putea avea mult mai mult de la Domnul daca am avea credinta de a incerca lucruri mari pentru El. Aceste lucruri ,,au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor” (1 Corinteni 10,11).
In partea cazuta lui Simeon se poate vedea cat de lamurit a condus Dumnezeu alegerea mostenirii. Din cauza masacrului poporului din Sihem de catre Simeon si Levi (Geneza 34), Iacob in profetia sa pe patul de moarte, profetizase ca va imparti aceste doua semintii in Iacob si-i va risipi in Israel (Geneza 49,7). Levi, dupa cum s-a vazut deja, nu urma sa aiba nici o mostenire a lui, ci urma sa aiba cetati in diferite semintii, iar acum Simeon avea sa aiba partea sa in mijlocul mostenirii lui Iuda. Simeon a fost si mai mult izolat, asa incat pe timpul impartirii lui Iuda si Israel, in domnia lui Roboam (1 Regi 12), semintia lui Simeon, desi a aderat la regatul celor zece semintii, a fost separata de teritoriul acelui regat, prin regatul lui Iuda. In felul acesta ei au fost impartiti in Iacob. Cu privire la semintia lui Simeon nu mai este spus nimic in Scriptura. Ea n-a dat natiunii nici judecator, nici profet sau alta persoana ilustra. De aceea putem presupune ca semintia aceasta a ajuns sa fie absorbita de aceea a lui Iuda, si identitatea ei individuala, probabil ca in mare masura a fost pierduta (vezi cele despre Geneza 49,7).