18:1 Toata adunarea copiilor lui Israel s-a strans la Silo, si au asezat acolo cortul intalnirii. Tara era supusa inaintea lor.
Silo. Care inseamna ,,Cetatea odihnei”. Probabil ca numele acesta a fost dat asezarii din cauza ca cortul intalnirii Domnului era, cel putin acum, la odihna dupa o peregrinare de mai bine de 40 de ani. S-ar parea ca ar fi putut fi ales Sihemul, o localitate din apropierea muntelui Ebal si Garizim, care intr-un anumit sens, fusese deja consacrat lui Dumnezeu. Dar evident ca Silo a fost locul ales de Dumnezeu pentru a aseza locasul Sau (Deuteronom 12:5,11,14). Existau trei motive pentru care aceasta asezare era potrivita: (1) era centrala, (2) era protejata si izolata, (3) era in semintia lui Efraim al carei membru era Iosua. In felul acesta, el, ca si conducator al natiunii, putea sa aiba cu usurinta acces la sanctuar ori de cate ori avea nevoie sa consulte pe Dumnezeul lui Israel. Sapaturile au verificat afirmatia care se afla in Judecatori 21:19, care da locul asezarii ei (Silo n.tr.) ca fiind ,,la miazanoapte de Betel, la rasaritul drumului care suie din Betel la Sihem”. Astazi este cunoscut ca Silun, si este asezat intre doua dealuri joase la rasarit de drumul principal care merge de la Ierusalim la Sichem pe un loc la 9 mile nord de Betel si 3 mile sud-vest cu Lebona. El era asezarea cea mai centrala pentru toate semintiile, si chivotul a ramas aici timp de aproape 300 de ani pana ce a fot luat de filisteni pe vremea lui Eli (1 Samuel 4,1-11; PP 514).
Tara era supusa. Regiunea inconjuratoare fiind supusa si cele trei semintii, Iuda, Efraim si Manase, intrand in stapanire, nu mai era nimic care sa impiedice mutarea cortului intalnirii de la locul lui ocrotit din Ghilgal, la aceasta asezare centrala. Aceasta s-a facut chiar inainte de impartirea restului tarii intre cele sapte semintii ramase.
18:2 Mai ramaneau sapte semintii ale copiilor lui Israel, care nu-si primisera inca partea de mostenire.
Verset ce nu a fost comentat.
18:3 Iosua a zis copiilor lui Israel: Pana cand va veti lenevi sa mergeti sa luati in stapanire tara pe care v-a dat-o Domnul, Dumnezeul parintilor vostri?
Veti lenevi...? Pentru ca timp indelungat israelitii au dus o viata nomada, le era greu sa faca
o schimbare. Ei se imbogatisera cu prada canaanitilor si traiau in belsug. Ei pareau a fi absorbiti mai mult de comoditatea prezenta si de crutare de sine decat de a obtine mostenirea lor. Ca si constructorii Babilonului din vechime, ei erau satisfacuti cu starea lor prezenta de a trai toti la un loc. Dupa cate se pare, ei nu aveau de gand sa se raspandeasca peste tot si sa desfaca buna societate. Chiar de la inceput, planul lui Dumnezeu a fost ca omul sa se raspandeasca pe fata pamantului mai degraba decat a se ingramadi intr-un singur loc. De indata ce oamenii au pierdut vederea spirituala, au dat pe fata o tendinta de adunare la un loc, si de cautare a protectiei omului mai degraba decat de a se increde in ocrotirea lui Dumnezeu.
In aceasta exista o invatatura pentru noi. Dupa ce am fost convertiti cu adevarat la Dumnezeu si am primit documentul nostru pentru viata vesnica, grija noastra cea mai mare ar trebui sa fie sa lucram pentru a intra in stapanirea acelei mosteniri vesnice. Dar prea adesea, ca si cele sapte semintii, noi ne multumim cu avantajele materiale ale acestei vieti si nu simtim indemnul de a urmari bunurile noastre viitoare. Noua ne este dat indemnul apostolului: ,,Lupta-te lupta cea buna a credintei; apuca viata vesnica” (1 Timotei 6:12).
18:4 Alegeti trei barbati de fiecare semintie, si-i voi porni. Sa se scoale, sa strabata tara, sa faca un plan in vederea impartelii, si sa se intoarca la mine.
Trei barbati. Nu este sigur daca aceasta inseamna 3 barbati din fiecare dintre cele 12 semintii sau 3 barbati dintre cele 7 semintii care au ramas; probabil ca ultimele, deoarece interesate erau cele 7 semintii. Celelalte isi trimisera deja mostenirea lor. Aceasta ar face in total 21.
Sa faca un plan. In mod literal, ,,sa o scrie”. Dupa cat se pare, barbatii trebuiau s-o descrie, numind cetatile, dimensiunea cetatilor, valoarea diferitelor regiuni pentru agricultura, cultivarea legumelor, cresterea vitelor, etc., asa fel incat sa se poata fixa cum trebuie valoarea impozitului acestor proprietati. Avand aceste date delegatia trebuie sa imparta dupa aceea teritoriul intreg in sapte parti. Ideile acestea sunt in armonie cu raportul lui Iosif Flavius asupra cazului (Antiquities
v.1. 21). Cu privire la sarcina lui Iosua el spune: ,,El le-a mai dat o insarcinare de a intocmi limita acelei parti de tara care era cea mai rodnica, si aceea care nu era buna.” Si mai departe, ,,Iosua a socotit ca pentru semintii tara trebuie sa fie impartita prin evaluarea bunurilor ei, mai degraba decat marimea dimensiunilor ei, intamplandu-se adesea ca un acru a unor sorti a fost echivalent cu o mie de alti acri.
18:5 S-o imparta in sapte parti; Iuda sa ramana in hotarele lui la miazazi, si casa lui Iosif sa ramana in hotarele ei la miaza noapte.
Verset ce nu a fost comentat.
18:6 Voi dar, sa faceti un plan al tarii impartite in sapte parti, si sa mi-l aduceti aici. Voi arunca sortul pentru voi inaintea Domnului, Dumnezeului nostru.
Sapte parti. Un raport scris al tarii impartite in sapte parti in conformitate cu justa apreciere a valorii ei trebuia sa fie adusa inaintea lui Iosua asa fel ca el sa poata arunca sorti pentru semintii inaintea Domnului.
Arunca sortul. Vezi cele despre cap. 7,14; 14,2. Diferitelor semintii nu le era ingaduit sa-si aleaga partea lor. Tara trebuia impartita in mod just. Instructiunile au fost: ,,Celor ce sunt in numar mai mare sa le dai o parte mai mare, si celor ce sunt in numar mai mic, sa le dai o arte mai mica... Dar impartirea tarii sa se faca prin sorti (Numeri 26:54,55). Cuvintele acestea inseamna ca trebuie sa fi fost parti inegale de teritorii pentru semintii mai mari desi semintii mai mici, dar pozitia fiecarei semintii trebuia sa fie stabilita prin sorti, asa fel ca ,,orice hotarare vine de la Domnul” (Proverbe 16,33). Nu ni se spune cum a fost adusa la indeplinire regula aceasta in cazul lui Iuda, Efraim si Manase, care au primit primii mostenirea lor. E posibil ca mai intai sa se fi masurat o intindere suficienta de teritoriu pentru a dispune de trei parti mari. Apoi, cele trei semintii au putut arunca sorti, mai intai intre Iuda si Iosif pentru partile nordica sau sudica, si apoi intre Efraim si Manase pentru cele doua sectiuni ale teritoriului nordic. O astfel de metoda ar fi indeplinit instructiunile din Numeri 26.
18:7 Dar Levitii sa n-aiba parte in mijlocul vostru, caci mostenirea lor este preotia Domnului; si Gad, Ruben si jumatate din semintia lui Manase, si-au primit mostenirea, pe care le-a dat-o Moise, robul Domnului, de cealalta parte a Iordanului, la rasarit.
Verset ce nu a fost comentat.
18:8 Cand s-au sculat barbatii si au pornit sa faca planul tarii, Iosua le-a dat porunca aceasta: Duceti-va, strabateti tara, faceti-mi un plan, si intoarceti-va la mine; apoi eu voi arunca pentru voi sortul inaintea Domnului, la Silo.
Verset ce nu a fost comentat.
18:9 Barbatii acestia au plecat, au strabatut tara, si au facut planul dupa cetati, intr-o carte, impartind-o in sapte parti, si s-au intors la Iosua in tabara la Silo.
Intr-o carte. In afara de caracterizarea scrisa a trasaturilor caracteristice ale tarii probabil ca barbatii au intocmit si schite sau harti ale teritoriului. Afirmatia inseamna ca a fost facuta si raportata o expunere geografica sumara a cetatilor. Probabil ca acesta este cel mai vechi caz de prezentare sumara a pamantului intr-o dare de seama. Se poate ca mestesugul sa fi fost invatat de la egipteni care erau buni ingineri in stabilirea granitelor.
18:10 Iosua a aruncat inaintea Domnului sorti pentru ei la Silo, si a impartit tara intre copiii lui Israel, dand fiecaruia partea lui.
A imparti tara. In conformitate cu v. 9 tara a fost marcata de cetati in sapte parti. Apoi Iosua a aruncat sorti pentru cele sapte parti spre a se decide care parte revine fiecarei semintii. Dupa aceasta el a impartit tara dupa marimea fiecarei semintii careia vreo grupa de cetati speciale ii cazusera prin sorti. Unei semintii mai mici avea sa i se micsoreze lotul, iar unei semintii mai mari avea sa i se mareasca lotul prin pamant luat de la semintia cu populatie mai mica. Aceasta avea sa fie in conformitate cu legea impartirii data de Dumnezeu prin Moise (Numeri 33,54).
18:11 Sortul a cazut pe semintia fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor, si partea care le-a cazut prin sorti isi avea hotarele intre fiii lui Iuda si fiii lui Iosif.
Fiilor lui Beniamin. Este evident ca providenta lui Dumnezeu a hotarat asa ca fii lui Beniamin sa primeasca primul lot din aceste sapte, dupa semintia lui Iosif. Iosif si Beniamin erau frati, singurii fii ai Rahelei; sotia iubita a lui Iacob. Mai tarziu, Beniamin a dat lui Israel pe primul rege, pe Saul. Cetatea de seama a Ierusalimului a cazut in teritoriul ei. Se pare ca pentru un timp cetatea a fost posesiunea unita a lui Iuda si Beniamin, in conformitate cu Judecatori 1,8.21 si 1 Cronici 8,28.32. Mai tarziu, Ierusalimul a devenit cetatea regala a regilor casei lui Iuda.
18:12 Inspre miaza-noapte, hotarul lor pornea de la Iordan. Suia pe la miaza noapte de Ierihon, se ridica in munte spre apus, si iesea in pustia Bet-Aven.
Hotarul lor. Avand in vedere ca mostenirea lui Beniamin se afla intre hotarul 267 de nord al lui Iuda si hotarul de sud al lui Efraim, cetatile amintite pe aceste hotare au fost deja comentate in capitolele 15 si 16.
18:13 De acolo trecea prin Luz, la miazazi de Luz, adica Betel, si se pogora la Atarot-Adar, peste muntele care este la miaza-zi de Bet-Horonul de jos.
Verset ce nu a fost comentat.
18:14 Inspre apus, hotarul mergea si se intorcea pe la miazazi de muntele care este in fata Bet-Horonului; mergea spre miazazi, si iesea la Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, cetatea fiilor lui Iuda. Aceasta era partea de apus.
Pe la miazazi. (engl. ,,corner of the sea”). In mod literal ,,partea marii”, adica hotarul se continua pe partea apuseana. In ebraica cuvantul pentru ,,mare” este adesea folosit pentru ,,apus”, avand in vedere faptul ca marea Mediterana se afla la apus (vezi Exod 27,12; 38,12). Cu aceasta interpretare literala este de acord atat Septuaginta cat si trad.Siriaca.
Chiriat-Baal. Israelitii i-au schimbat numele in Chiriat-Iearim, ,,cetatea padurilor”, pentru a inlatura amintirea lui Baal (vezi Iosua 15,9; Numeri 32,38). Hotarul de apus se intindea pana la aceasta cetate de pe hotarul lui Iuda. De aici el se intorcea spre rasarit si atingea hotarul de nord al lui Iuda, asa cum este descris in cap. 15:5-9. Undeva, de-a lungul hotarelor lui Beniamin se afla locul sacru unde a fost inmormantata Rahela (Geneza 35,16-19), dar pozitia exacta a mormantului ei este necunoscuta (Nota aditionala la 1 Samuel 1).
18:15 Partea de miazazi incepea de la capatul Chiriat-Iearimului. Hotarul mergea spre apus pana la izvorul apelor Neftoahului.
Verset ce nu a fost comentat.
18:16 Se pogora pe la capatul muntelui care este in fata vaii Ben-Hinom, in valea Refaimitilor, la miazanoapte. Se pogora prin valea Hinom, pe partea de miazazi a Iebusitilor, pana la En-Roguel.
Verset ce nu a fost comentat.
18:17 Se indrepta spre miaza noapte la En-Semes, apoi la Ghelilot, care este in fata suisului Adumim, si se pogora pe la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben.
Ghelilat. Care inseamna ,,cercuri”. Evident aceeasi cetate ca Ghilgal din cap. 15,7.
18:18 Trecea pe partea de miazanoapte in fata Arabei, se pogora pe la Araba,
Verset ce nu a fost comentat.
18:19 mergea inainte pe partea de miazanoapte de Bet-Hogla, si iesea la sanul de miazanoapte al marii Sarate, spre imbucatura Iordanului la miazazi. Acesta era hotarul de miazazi.
Verset ce nu a fost comentat.
18:20 Inspre rasarit hotarul il facea Iordanul. Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor, cu hotarele ei de jur imprejur.
Verset ce nu a fost comentat.
18:21 Cetatile semintiei fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor, erau: Ierihonul, Bet-Hogla, Emec-Chetit,
Cetatile semintiei. Acestea erau impartite in doua grupe, prima cuprinzand 12 cetati in partea estica, iar a doua, 14 in partea vestica. Unele din ele au fost deja remarcate in descrierea hotarelor lor.
Ierihon. Adica, locul Ierihonului. Sub blestemul din cap. 6,26, cetatea nu mai trebuia recladita (vezi 6,26).
Emec-Chetit (engl. ,,Valley of Keziz”). Deoarece scriitorul da o lista de cetati se pare mai probabil ca aceasta expresie ar trebui redata ca nume propriu, ,,Emec-Chetit”. Exista un Wadi el-Chetit la rasarit de Ierusalim, dar amplasamentul cetatii este necunoscut.
18:22 Bet-Araba, Temaraim, Betel,
Bet-Araba. Vezi cele despre cap. 15,6.
Temaraim. Cetatea aceasta a fost identificata cu ruinele numite Rasez-Zeimara, la nord-est de Wadi el-Chetit, aproape de drumul de la Ierusalim spre Ierihon. Temaraimitii sunt amintiti in Geneza 10,18 ca un trib canaanit.
Betel. Vezi cele despre Geneza 28,19. Cetatea a trecut in mainile lui Efraim cand semintia lui Beniamin a fost aproape exterminata (Judecatori 20). La impartirea regatului, sub Ieroboam, desi semintia lui Beniamin s-a unit cu Iuda, Betelul a fost privit ca parte a regatului nordic al lui Israel la hotarul sudic al lui Ieroboam. Aici a fost locul unde Ieroboam a ridicat unul din viteii de aur (1 Regi 12,29-33).
18:23 Avim, Para, Ofra,
Avim. Deoarece in enumerare Avim urmeaza de indata dupa Betel, si Ai, care era aproape de Betel nu este amintit, s-a presupus ca Avim este identic cu Ai (vezi cele despre cap. 7,2). Altii il identifica cu Chirbet-Haiyan la sud de Ai.
Para. Poate ca Chirbet el-Farah pe Wadi Farah la vest de Ierihon cam jumatate de drum spre Ierusalim.
Ofra. Poate ca aceeasi Ofra din 1 Samuel 13,17 si Efraim din 2 Cronici 13,19 (Efraim, Ioan 11,54), si identificat acum cu et-Taiyibeh. Nu trebuie confundata cu Ofra din Judecatori 6:11, care probabil ca era in Manase.
18:24 Chefar-Amonai, Ofni si Gheba; douasprezece cetati, si satele lor.
Chefar-Amonai si Ofni. Ambele cetati amintite numai aici, si ambele necunoscute.
Gheba. Care inseamna ,,deal”. Nu aceeasi ca Ghibea lui Saul. Gheba si Ghibea fara indoiala ca nu erau departe una de alta, deoarece amandoua erau aproape de Rama (Ezra 2,26; Neemia 7,30, Isaia 10,29).
18:25 Gabaon, Rama, Beerot,
Gabaon. Care inseamna ,,un deal”, si aflandu-se cam la 5 mile nord-vest de Ierusalim pe drumul spre Iope. Ea era cetatea de seama a ghevitilor, a caror locuitori au facut in mod viclean un legamant cu Iosua si Israel, cum este raportat in cap. 9. El este modernul el-Jib.
Rama, care inseamna ,,inaltime”. Rama a fost ceea ce a devenit mai tarziu hotarul intre Iuda si Israel conform cu 1 Regi 15,17.21.22, la o mica distanta de Betel. Daca aceasta trebuie sa fie identificat cu Rama lui Samuel nu este sigur (vezi nota aditionala la 1 Samuel 1).
Beerot. O forma de plural care inseamna ,,izvoare”. El era asezat cam la 9 mile nord de Ierusalim. Orasul modern el-Bireh se crede a fi pe locul lui.
18:26 Mitpe, Chefira, Mota
Mitpe. Inseamna ,,cetate de veghe”. Arheologii moderni sunt impartiti in ceea ce priveste locul Mitpei (Mitpa) lui Beniamin. Albright urmeaza pe Robinson, care cu o generatie in urma a fixat locul Mitpei la Nebi-Samwil, o ridicatura inalta cam de 1/2 mila, dominand Ierusalimul si 4 mile sudvest de Tell en-Nasbeh. Pe de alta parte, William F. Bacle si asociatii lui sustin ca Mitpe este Tell en-Nasbeh, pe care l-au excavat ei. Tell en-Nasbeh este la 8 mile nord de Ierusalim pe soseaua principala spre Samaria si Galileea. El este la nord de Rama si Ghibea, si la sud de Beerot.
Chefira. Ca si Beerot, una dintre cele patru cetati care depindeau de Gabaon (cap. 9,17), situata in apropiere de Gabaon la nord-vest de Ierusalim.
18:27 Rechem, Iirpeel, Tareala,
Rechem, Iirpeel, Tareala. Pozitia nici uneia dintre acestea, inclusiv Mota (v. 26), nu este cunoscuta. Ele sunt amintite numai aici.
18:28 Tela, Elef, Iebus, adica Ierusalimul, Ghibeat si Chiriat; patrusprezece cetati, si satele lor. Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Beniamin, dupa familiile lor.
Tela. Amintita in 2 Samuel 21,14 ca fiind locul unde se afla mormantul lui Chis, unde au fost inmormantate ramasitele pamantesti ale lui Saul si Ionatan (vezi Nota Aditionala la 1 Samuel 1).
Elef. Localitate necunoscuta.
Iebus. Ierusalim. Vezi cele despre v. 11.
Ghibeat. Probabil ca aceasta este Ghibea lui Saul (1 Samuel 10,26; 2 Samuel 21,6), primul centru politic al regatului lui Israel. Ea a fost identificata ca asezarea cunoscuta astazi ca Tell el-Ful, ,,dealul fasolei”, si este asezata la 4 mile nord de Ierusalim pe drumul principal care duce spre Samaria. Pe vremea lui Saul, iebusitii mai detineau Ierusalimul. Ghibea fiind sediul central al lui Saul, a slujit ca post de veghe militar asupra Ierusalimului. Aici aproape de Ghibea a atacat Ionatan pe filisteni (1 Samuel 14). Doua companii de sapaturi executate in acest loc au aruncat lumina bogata asupra istoriei biblice despre vechea capitala a lui Saul.
Chiriat. Sa nu se confunde cu Chiriat Iearim din v. 14 si cap. 15,60, care apartinea lui Iuda. Amplasamentul Chiriatului este nesigur, dar s-a sugerat ca ar putea fi Cherteh, la apus de Ierusalim.
Mostenirea. Cand se compara cu mostenirea altor semintii, aceea a lui Beniamin a fost una din cele mai mici, in privinta extinderii. Totusi, dupa Iosif Flavius, pamantul ei a fost cel mai bogat. Teritoriul ocupa o pozitie strategica insemnata, iar numele multora din cetatile lui indica prin sensul lor ca ele erau situate pe inaltimi, si deci usor de aparat. Fara indoiala ca datorita puterii ei defensive, semintia lui Beniamin a fost odata in stare sa reziste cu succes la ostile unite ale lui Israel pana ce Israel a recurs la strategie (Judecatori 20).
ELLEN G.WHITE COMENTEAZA
1-10 PP 514
7 PP 517