16:1 Partea cazuta la sorti fiilor lui Iosif se intindea de la Iordan, langa Ierihon, spre apele Ierihonului, la rasarit. Hotarul urma pustia care se ridica de la Ierihon la Betel prin munte.
Fiilor lui Iosif. Ordinea prioritatii intre semintiile lui Israel a facut ca Iuda sa fie primul si fiii lui Iosif pe locul al doilea. Aceste pozitii relative sunt sugerate in 1 Cronici 5,2: ,,Iuda a fost in adevar puternic printre fratii sai, si din el a iesit un domnitor; dar dreptul de intai nascut a fost a lui Iosif”. Prin urmare, in impartirea tarii Canaanului sub Iosua, au fost trei etape succesive: prima, asezarea semintiei lui Iuda in locurile intarite ale Palestinei de Sud; a doua, stabilirea lui Efraim si Manase in centrul tarii si in unele pozitii puternice in spre nord; a treia, asezarea restului semintiilor, asa fel ca sa umple golurile ramase intre Iuda si Iosif, si de asemenea pentru a-i aseza in limitele extreme ale teritoriului lor, ca sa fie, sa zicem asa, sub umbra aripilor lor. Facand descrierea teritoriului lui Iosif, naratorul nu intra in asa de multe amanunte cum a facut cu celelalte hotare ale lui Iuda, astfel ca trasarea hotarului este dificila. Nu avem nici lista cetatilor date, asa ca in cazul lui Iuda. Motivul este necunoscut. Unii au sugerat ca Iosua, fiind din semintia lui Iosif, a fost lasat sa imparta teritoriul semintiei lui, si astfel micile detalii n-au fost aduse in sfat. De aceea, descrierea hotarului si cetatile n-au fost trecute in raport. O alta particularitate in naratiune este amestecarea semintiei lui Efraim cu semintia lui Manase prin stapanirea de catre Efraim a unor cetati de-ale lui Manase. Acesta pare sa fi fost un aranjament pasnic.
Se intindea de la Iordan. In mod literal, ,,iesea de la Iordan”. Unii au vazut in cuvantul (engl.) ,,fell”, ,,cazut” o referire la tragerea sortului din urna, dar aceasta interpretare cu greu poate fi justificata, deoarece textul ebraic arata clar ca scriitorul descrie numai inceputul hotarului fiilor lui Iosif. Plecand de la Iordan direct vizavi de Ierihon, hotarul sudic se intindea ,,spre apele Ierihonului” – ,,Izvorul Sultanului” – locul minunii lui Elisei, care l-a trecut pe tarmul de rasarit. De aici hotarul continua spre est, lasand cetatea Ierihon spre sud.
Pustia. Textul ebraic nu are prepozitie inaintea cuvantului ,,pustie”, ci este necesar sa i se adauge una. Probabil ca ,,pe drumul...” ar exprima mai bine gandul scriitorului. Regiunea avuta in vedere aici este ceea ce in cap. 18:12 este numita pustia Bet-Aven. Din cap. 7,2, Bet-Aven apare ca fiind la rasarit de Betel.
Prin munte. Prepozitia ebraica be, tradusa aici ,,prin” are mai degraba ideea de ,,la” sau ,,in apropiere de”. Se are in vedere regiunea muntoasa din jurul Betelului. Dupa ce a trecut de Ierihon pe la rasarit si nord, hotarul se intindea pe drumul pustiei Bet-Aven (vezi cap.18,12) si urca prin una din trecatori, fie prin Wadi Harit, fie prin Wadi Suweinit, si urca in muntii din jurul Betelului.