16:10 Ei n-au izgonit pe Canaanitii care locuiau in Ghezer, si Canaanitii au locuit in mijlocul lui Efraim pana in ziua de azi, dar au fost pusi sa plateasca un bir.
Ei n-au izgonit. Impotriva efraimitilor este adusa o invinuire pentru ca n-au izgonit pe canaaniti din Ghezer. In loc de a-i izgoni, au fost pusi la bir. Motivul adevarat probabil ca a fost lacomia, astfel ca efraimitii sa poata profita de slujirile lor. Cetatea si locuitorii ei n-au fost nimiciti pana pe vremea lui Solomon, cand Faraon, imparatul Egiptului, a luat Ghezerul si l-a dat fiicei lui, nevasta lui Solomon (1 Regi 9,16).
Ingaduind acestor straini sa stea in mijlocul lor, efraimitii au pus in pericol propria lor spiritualitate. Istoria de mai tarziu a acestei semintii ii arata cazand in totala idolatrie pana ce Dumnezeu a fost constrans sa declare prin profetul Sau ,,Efraim s-a lipit de idoli: lasa-l in pace!” (Osea 4:17). Soarta lui Efraim si a semintiilor asociate ar trebui sa ne slujeasca de avertizare sa nu ne injugam impreuna cu necredinciosii (2 Corinteni 6,14).
A marturisi partasie cu acei care iubesc pe Domnul, fara a incepe in mod hotarat izgonirea din viata a acelor obiceiuri care leaga pe cineva de aceasta lume, este a fi in pericol de sucombare fata de raul pe care aceste obiceiuri il vor produce sigur in viata. Un crestin nu poate astepta sa pastreze prietenia lumii, sa continue legaturile sale cu persoane cu inclinatii lumesti, ca inainte de convertire, fara sa fie influentat de ele. Singura noastra siguranta este sa izgonim din viata tot ce tinde spre rau (vezi cap. 17,18).