15:1 Partea cazuta prin sorti semintiei fiilor lui Iuda, dupa familiile lor, se intindea spre hotarul Edomului pana la pustia Tin, la miazazi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazazi.
Fiilor lui Iuda. S-a sugerat ca sectiunea naratiunii care debuteaza cu acest capitol, ar putea incepe mai bine cu ultima propozitie a capitolului precedent, avand redactarea urmatoare: ,,Si tara s-a odihnit de razboi, si partea cazuta prin sorti semintiei fiilor lui Iuda, dupa familiilor lor, se intindea spre... etc.” Iosua a atribuit lui Iuda, Efraim si jumatate din semintia lui Manase mostenirea lor, inainte de mutarea taberei de la Ghilgal. Pentru unele motive nedeclarate, impartirea restului tarii n-a fost completata imediat. Probabil ca Iuda si fiii lui Iosif au fost agresivi si au dorit sa ia imediat in stapanire mostenirea lor, in timp ce restul semintiilor au fost mai retrase si mai fricoase. Pe de alta parte, Iuda si Iosif au fost cei doi fii ai lui Iacob asupra carora a trecut dreptul de intai nascut al lui Ruben, care il pierduse. Iuda avea stapanirea data lui si Iosif avea parte dubla si probabil ca acesta a fost motivul pentru care au fost asezate mai intai aceste doua semintii, Iuda in sud si Iosif in partea centrala. Mai tarziu, dupa mutarea taberei la Silo, portiuni din partile lor au fost date la unele din cele sapte semintii ramase. De asemenea, a fost facuta o examinare mai exacta si mai cuprinzatoare a partii de tara care a ramas si inainte ca portiunile sa fie atribuite celorlalte sapte semintii. Aranjamentele detailate ale primelor impartiri n-au fost arbitrare. Nici o semintie n-a retinut in mod egoist partea ei cand s-a inteles ca celelalte semintii aveau mai putin. Mai tarziu au fost facute diferite ajustari.
Multe din cetatile Tarii Sfinte au fost de mult timp distruse si n-a ramas nici o urma vizibila de ruine prin care sa fie identificate. Dar multe altele pastreaza vechile lor nume sau caracteristici dupa care pot fi recunoscute. Din acestea din urma pot fi destule identificate spre a stabili hotarele semintiilor cu un remarcabil grad de precizie. Arheologii descopera in mod constant pozitia tot mai multor cetati si identifica mai precis vechile nume, aruncand astfel o lumina tot mai mare asupra geografiei Palestinei. Primele 12 versete ale capitolului delimiteaza hotarul lui Iuda.
Hotarul Edomului. Versetul inseamna in mod literal, ,,hotarul Edomului, pustia Tin, spre tara uscata de la limita extrema a sudului.” Teritoriul semintiei lui Iuda cuprindea cea mai mare parte sudica a tarii. El atinge Edomul la sud-est, si la sud se margineste cu pustia Tin. Hotarul de sud redat aici este identic cu hotarul de sud al lui Israel descris in Numeri 34,3-5.