Printable ModeIosua, 15
|
15:1 Partea cazuta prin sorti semintiei fiilor lui Iuda, dupa familiile lor, se intindea spre hotarul Edomului pana la pustia Tin, la miazazi. Acesta a fost hotarul cel mai de miazazi. Fiilor lui Iuda. S-a sugerat ca sectiunea naratiunii care debuteaza cu acest capitol, ar putea incepe mai bine cu ultima propozitie a capitolului precedent, avand redactarea urmatoare: ,,Si tara s-a odihnit de razboi, si partea cazuta prin sorti semintiei fiilor lui Iuda, dupa familiilor lor, se intindea spre... etc.” Iosua a atribuit lui Iuda, Efraim si jumatate din semintia lui Manase mostenirea lor, inainte de mutarea taberei de la Ghilgal. Pentru unele motive nedeclarate, impartirea restului tarii n-a fost completata imediat. Probabil ca Iuda si fiii lui Iosif au fost agresivi si au dorit sa ia imediat in stapanire mostenirea lor, in timp ce restul semintiilor au fost mai retrase si mai fricoase. Pe de alta parte, Iuda si Iosif au fost cei doi fii ai lui Iacob asupra carora a trecut dreptul de intai nascut al lui Ruben, care il pierduse. Iuda avea stapanirea data lui si Iosif avea parte dubla si probabil ca acesta a fost motivul pentru care au fost asezate mai intai aceste doua semintii, Iuda in sud si Iosif in partea centrala. Mai tarziu, dupa mutarea taberei la Silo, portiuni din partile lor au fost date la unele din cele sapte semintii ramase. De asemenea, a fost facuta o examinare mai exacta si mai cuprinzatoare a partii de tara care a ramas si inainte ca portiunile sa fie atribuite celorlalte sapte semintii. Aranjamentele detailate ale primelor impartiri n-au fost arbitrare. Nici o semintie n-a retinut in mod egoist partea ei cand s-a inteles ca celelalte semintii aveau mai putin. Mai tarziu au fost facute diferite ajustari. Multe din cetatile Tarii Sfinte au fost de mult timp distruse si n-a ramas nici o urma vizibila de ruine prin care sa fie identificate. Dar multe altele pastreaza vechile lor nume sau caracteristici dupa care pot fi recunoscute. Din acestea din urma pot fi destule identificate spre a stabili hotarele semintiilor cu un remarcabil grad de precizie. Arheologii descopera in mod constant pozitia tot mai multor cetati si identifica mai precis vechile nume, aruncand astfel o lumina tot mai mare asupra geografiei Palestinei. Primele 12 versete ale capitolului delimiteaza hotarul lui Iuda. Hotarul Edomului. Versetul inseamna in mod literal, ,,hotarul Edomului, pustia Tin, spre tara uscata de la limita extrema a sudului.” Teritoriul semintiei lui Iuda cuprindea cea mai mare parte sudica a tarii. El atinge Edomul la sud-est, si la sud se margineste cu pustia Tin. Hotarul de sud redat aici este identic cu hotarul de sud al lui Israel descris in Numeri 34,3-5. 15:2 Astfel, hotarul lor de miazazi pornea de la capatul marii Sarate, de la sanul care cauta spre miazazi. Sanul care cauta spre miazazi. In mod literal, ,,limba orientata spre sud”. Septuaginta traduce, ,,de la tinutul muntos care se intinde spre sud”. Siriaca traduce acest verset, ,,Si hotarul lor a fost de la sud de tarmul Marii Sarate, si el se intindea de acolo pana la limba care se intoarce spre sud.” Probabil ca traducatorii Septuagintei au inteles ca ,,sanul” este limba de pamant care inainteaza in Marea Moarta. In schimb, siriaca, probabil ca a fost influentata de Septuaginta. In general termenul este aplicat la iesitura proeminenta de pamant, dar din contextul de aici s-ar parea ca e cel mai bine aplicat la intinderea sudica a marii. 15:3 Iesea spre miazazi de suisul Acrabim, trecea prin Tin, si se suia la miazazi de Cades-Barnea; de acolo trecea inainte prin Hetron, suia spre Adar, si se intorcea la Carcaa; Acrabim. In mod literal, ,,muntele scorpionilor” sau ,,suisul scorpionilor” (vezi Numeri 34,4), probabil din cauza marelui numar de scorpioni din acea regiune. Acesta, probabil, ca era asezat la jumatatea drumului dintre muntele Halac si Marea Moarta. El mai este amintit si in Iosua 11,17; 12,7. Trecea prin Tin. Este mai corect tradus, ,,traversa dincolo spre Tin”, adica linia trecea peste munte. Cades-Barnea. Propozitia completa se traduce in mod literal, ,,si se urca de la sud spre Cades-Barnea”, o distanta considerabila la sud de Beer-Seba. Unii au identificat-o cu Ain el-Qudeirat, la 70 de mile sud de Hebron; altii cu Ain Qedeis, cam la 5 mile (8 km.) mai departe spre sudest. Hetron. Pozitia exacta a Hetronului, Adarului si a Carcaaei nu este cunoscuta. Evident ca hotarul se intindea la nord-vest de Cades pana la Adar si apoi facea o cotitura spre vest, urmand probabil hotarul dintre pustia Paran si pustia Tin. Cades-Barnea pare sa fi fost asezata pe hotarul acesta, deoarece despre ea se vorbeste ca fiind in ambele pustiuri (Numeri 13:26; 20:1). 15:4 trecea apoi prin Atmon, mergea pana la paraul Egiptului, si iesea la mare. Acesta sa va fie hotarul de miazazi. Paraul Egiptului. Se crede ca acesta se refera la bratul de nord al lui Wadi el-Arish. Hotarul a urmat acest Wadi pana la Marea Mediterana. 15:5 Hotarul de rasarit era marea Sarata pana la imbucatura Iordanului. Hotarul de miazanoapte pornea de la sanul marii care este la imbucatura Iordanului. Imbucatura Iordanului. Hotarul de rasarit era intreaga coasta a Marii Sarate, de la sanul sudic pana la capatul nordic al sanului sau ,,limbii” (vezi cele despre v. 2) pana unde raul Iordan se varsa in mare. Hotarul nordic incepea de la acest punct. 15:6 Suia spre Bet-Hogla, trecea pe la miazanoapte de Bet-Araba, si se ridica pana la piatra lui Bohan, fiul lui Ruben; Bet-Hogla. In mod literal, ,,casa potarnichii”. Asezarea este cunoscuta astazi ca Ain Hajlah. Ea se afla cam la 2 mile de Iordan intre gura raului si Ghilgal, locul de tabara al lui Israel. Bet-Holga era pe hotar dar apartinea lui Beniamin. Bet-Araba. In mod literal, ,,casa pustiei” sau ,,casa Arabei”. Depresiunea Iordanului era cunoscuta de Araba. Locul exact al Bet-Arabei este necunoscut, cu exceptia faptului ca ea era in campia desertului ’en Gharabeh la nord de Marea Moarta. Uneori este atribuita lui Iuda (v. 61) iar uneori lui Beniamin (cap. 18,22). Piatra lui Bohan. Declaratia de aici este ca hotarul se ridica pana la piatra lui Bohan, iar in cap. 18,17 unde hotarul este dat in sens invers, se spune ca pogoara pana la piatra lui Bohan. Din observatia aceasta se pare lamurit ca piatra trebuie sa fi fost pe partea de panta aproape de muntele din aceasta regiune si astfel la vest de Bet-Araba. Pentru ce a fost numita piatra dupa numele fiului lui Ruben, nu se stie. Bohan, Rubenitul nu locuia aici. Cel putin mostenirea semintiei lui era de cealalta parte a raului. Dar probabil ca Bohan a fost unul dintre acei care au mers dincolo sa ajute lui Israel sa cucereasca tara, si in cursul evenimentelor a facut vreo fapta eroica deosebita acolo, a fost ingropat acolo la fata locului, si in cinstea lui a fost ridicata o piatra. 15:7 suia mai departe la Debir, la o departare bunicica de valea Acor, si se indrepta spre miazanoapte inspre Ghilgal, care este in fata suisului Adumim la miazazi de parau. Trecea pe langa apele En-Semes, si mergea pana la En-Roguel. Debir. Acesta nu este Debirul din cap.10, ci o cetate aproape de Ghilgal, numita acum Thogret ed-Debr, la 7 mile sud-vest de Ierihon. � Valea Acor. O campie la sud de Ierihon numita el-Buqeah. Se intinde de la sud-vest la nordest aproximativ 3 mile (5 km) vest de Khirbet Qumran, in partea de nord a pustiei lui Iuda. Adumim. Cetatea aceasta este pe drumul de la Ierusalim la Ierihon. Cuvintele ,,suisul Adumim” se refera la o trecatoare de munte din aceasta regiune. Cuvantul pentru parau este cuvantul pentru un ,,torent de iarna”, care reprezinta o vale de obicei uscata cu exceptia din timpul ploilor de iarna. Valea se crede a fi moderna Tal’at ed-Damm. Apele En-Semes. In mod literal, ,,izvorul defaimatorului”. Pozitia exacta a acestui izvor, pe drumul de la Ierusalim la Ierihon, este nesigura, dar s-ar putea sa fie Ain el-Hod, la mica distanta dincolo de Betania, ultimul loc cu apa inainte de a ajunge la Iordan si cunoscut ca Fantana Apostolilor. En-Roguel. In mod literal ,,izvorul iscoadei”. Acesta era o fantana sau izvor tocmai in afara Ierusalimului la jonctiunea vailor Chedron si Ilinom. 15:8 Suia de-acolo prin valea Ben-Hinom inspre miazazi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi se ridica pana in varful muntelui, care este in dreptul vaii Hinom la apus, si la capatul vaii Refaimitilor la miazanoapte. Valea Bet Hinom (engl. Valley of the son of Hinnom). Uneori este numita simplu ,,Valea lui Hinom”. Din ebraicul acestui termen ge hinnom, a derivat cuvantul grecesc gehenna, care este tradus in KJV ,,iad” (Matei 5,22.29.30; 10,28; 18,9; 23,15; Marcu 9,43.45.47; Luca 12,5; Iacov 3,6). Locul are o reputatie rea in Scriptura, de la jertfele care includeau si 253 pe copii, aduse acolo lui Moloh, si de la pangarirea inaltimilor lui de catre Iosia (2 Regi 23,10) precum si prin faptul ca acolo s-au ars mai tarziu gunoaiele Ierusalimului. Cuvantul Hinom de cele mai multe ori se crede a fi numele unui om caruia i-a apartinut candva valea. Dar unii au sugerat ca cuvantul poate sa vina si de la un cuvant vechi care insemna ca valea era scena sacrificarii atator copii nevinovati (vezi 2 Regi 23,10; Ieremia 7,31). Dupa ce regele Iosia a indepartat chipul din valea aceasta si a pangarit inaltimea, valea pare ca a devenit locul general de adunare a murdariilor si gunoaielor carate din Ierusalim, si astfel era socotita de toti ca blestem. Se presupune ca acolo focul era in continua ardere pentru a consuma aceste necuratii si pentru prevenirea infectiilor. Valea era la sud si vest de Ierusalim, intalnind valea Chedron la coltul sud-estic al orasului, unde era situat En-Roguel. Spre miazazi de Iebus. In mod literal ,,umar la Iebusului”, probabil cu referire la creasta platoului pe care era asezata cetatea Iebus. Deoarece hotarul trecea pe la sud de Ierusalim, cetatea a ramas in teritoriul lui Beniamin. Varful muntelui. Expresia in contextul ei se traduce in mod literal, ,,capul muntelui care este fata in fata cu valea lui Hinom, spre apus.” Vaii refaimitilor (Engl. ,,Valley of the giants”). Numita si ,,valea lui Refaim” (2 Samuel 5,18). Valea aceasta este orientata spre sud, inspre Betleem din coltul sud-vestic al cetatii Ierusalimului. Regiunea era foarte fertila si o posesiune pretuita si cautata de inamicii care atacau Ierusalimul. Valea a fost scena a doua infrangeri pentru filisteni (2 Samuel 5,18-22; 23,13; 1 Cronici 11,15; 14,9). 15:9 Din varful muntelui, hotarul se intindea pana la izvorul apelor Neftoah, iesea la cetatile muntelui Efron, si trecea prin Baala, sau Chiriat-Iearim. Neftoah. Cam la 2 mile (4 km.) nord-vest de Ierusalim, o distanta mica de Emaus si cunoscuta astazi ca Lifta. Muntele Efron. O creasta de munte aproape de drumul de la Ierusalim spre Iope, pe care se afla cetatea Saba, Cartal, Culomich si alte cetati mici. Hotarul mai urmeaza inca o directie nord-vestica. Baala. Mult mai obisnuit cunoscuta ca Chiriat-Iearim. Este vadit ca cetatea a fost o veche inaltime canaanita pentru cultul lui Baal. Ea a fost identificata de multi cu localitatea de astazi de la Tell el-Azhar, un satulet de munte cam la 7 mile de Ierusalim pe drumul spre Iope. Unii cred ca este acelasi cu Emaus-ul de pe vremea lui Hristos. Chiriat-Iearim a fost localitatea unde chivotul a stat timp de 20 de ani dupa intoarcerea lui de la filisteni (1 Samuel 7,1,2) 15:10 Din Baala se intorcea la apus spre muntele Seir, trecea prin partea de miazanoapte a muntelui Iearim, sau Chesalon, se pogora la Bet-Semes, si trecea prin Timna. Se intorcea (engl. Compassed) In mod literal, ,,se intorcea”. Adica, de la Baala, hotarul se intorcea de la directia nord-vest la o directie vestica. Muntele Seir. O creasta orientata sud-vest de la Chiriat-Iearim, cunoscuta astazi sub numele de Saris. Seir, de la care a derivat Saris inseamna ,,paros” si ca Chiriat-Iearim, inseamna ,,o cetate a padurilor”, aceasta creasta muntoasa fara indoiala ca a primit numele ei de la caracteristica ei paduroasa. Acest munte Seir, nu are nici o legatura cu muntele Seir, caminul lui Esau. Chesalon. Probabil moderna Kesla, numita si Har-Iearim, ,,muntele padurii”, dupa cum Chiriat-Iearim inseamna ,,cetatea padurilor”. Se pare ca pe vremuri regiunea a fost acoperita de paduri. Bet-Semes. In mod literal ,,casa soarelui” sau ,,templul soarelui”. Printre canaaniti soarele era un obiect de inchinare, si de aceea lui ii erau consacrate fantani, dealuri etc. Bet-Semes era cam la 20 de mile sud-vest de Ierusalim pe marele drum spre Asdod si Mediterana. Astazi este cunoscut ca Tell er-Rumeileh. Acesta este locul unde au pierit multi pentru ca au privit in chivot pe vremea lui Samuel (1 Samuel 6:19). Timma. O cetate cam la 3 mile (7 km.) vest de Bet-Semes. 15:11 Apoi iesea in latura de miazanoapte a Ecronului, se intindea spre Sicron, trecea prin muntele Baala, ajungea pana la Iabneel si iesea la mare. In laturea. In mod literal, pasajul se traduce ,,in latura umarului muntelui de nord al Ecronului”. Ecronul era cea mai nordica cetate dintre cele cinci cetati ale filistenilor si se afla cam la jumatatea drumului dintre podisurile iudaice si mare. Hotarul trecea la o mica distanta la nord de aceasta cetate; de aceea, Ecronul a fost un teritoriu al lui Iuda. Sicron. Un mic sat intre Ecron si mare. Muntele Baala. Probabil scurta linie de dealuri orientate aproape paralel cu tarmul la vest de Ecron. S-a sugerat ca ele au putut fi consacrate lui Baal, avand in vedere faptul ca ele erau ultimele dealuri peste care mai trecea soarele inainte de a apune. Iabneel. In mod literal ,,un zeu face sa cladeasca”. Localitatea era cam la 13 mile sud de Iope si la 4 mile in interior de la Mediterana, pe drumul de la Gaza. Ea a fost identificata cu satul Yebna. Iabneel a fost Jamnia Apocrifelor. Multi din invatatii evrei si membri ai Sinedriului au fugit aici inainte de caderea Ierusalimului in anul 70 d.Hr. Ea a devenit un sediu al invatamantului iudaic in primul si al doilea secol d.Hr. 15:12 Hotarul de apus era marea cea mare si tarmul ei. Acestea au fost, de jur imprejur, hotarele fiilor lui Iuda, dupa familiile lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:13 Lui Caleb, fiul lui Iefune, i-au dat o parte in mijlocul fiilor lui Iuda, cum poruncise lui Iosua Domnul; lui i-au dat Chiriat-Arba, adica Hebronul: Arba era tatal lui Anac. Lui Caleb. Vezi cele despre cap. 14,12. Probabil ca verbul trebuia tradus ,,ii dadusera” (vezi cap. 14,13). Paragraful acesta se afla si in Judecatori 1:10-15 cu usoare variatii, unde probabil ca povestitorul a copiat din aceasta istorisire mai veche cu propriile lui mici variatii. Aceasta cu greu poate reprezenta, dupa cum sustin unii, doua faze ale luarii Hebronului, cand aceleasi imprejurari insotesc naratiunea. Este de remarcat ca Ahiman, Sesai si Talmai, amintiti cu mai mult de 40 de ani inainte cand cele 12 iscoade s-au suit de la Cades-Barnea (Numeri 13,22) s-ar parea ca inca mai traiesc. Se crede ca acestea au fost nume ale celor trei triburi ale lui Anac mai degraba decat nume personale. 15:14 Caleb a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac: Sesai, Ahiman si Talmai, copiii lui Anac. Fii ai lui Anac. In mod literal ,,fii (descendenti) ai lui Anac”. Expresia aceasta suporta observatia facuta mai sus despre cei trei fii ai lui Anac. 15:15 De acolo s-a suit impotriva locuitorilor Debirului: Debirul se numea mai inainte Chiriat-Sefer. Debir. Vezi cele despre cap. 10,38. 15:16 Caleb a zis: Celui ce va bate cetatea Chiriat-Sefer si o va lua, ii voi da de nevasta pe fiica mea Acsa. Voi da ... pe Acsa. In timpurile vechi parintii isi asumau dreptul absolut asupra copiilor lor de a dispune pentru ei la casatorie, si copiii socoteau un astfel de aranjament ca o procedura potrivita. In aceasta oferta nu trebuie sa se creada despre Caleb ca ar fi pus pe fiica lui ca obiect de lupta mizerabila pentru orice tip de om. Fara indoiala ca el era interesat sa o uneasca cu un barbat onorabil pentru zelul si taria lui, unul care era cunoscut pentru vitejia lui gata sa indrazneasca pentru Dumnezeu. Poate ca el se hotarase sa o uneasca cu unul care era de acelasi nivel social cu ea. Fagaduinta de a da mana ei in casatorie nu era pentru barbatul care va intra primul in Chiriat-Sefer, ci pentru acela care-l va bate si-l va lua. Nimeni nu putea de unul singur sa bata si sa ia o cetate, astfel ca probabil ca fagaduinta a fost limitata la conducatorii de oaste de sub comanda lui Caleb. 15:17 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele lui Caleb, a pus mana pe ea; si Caleb i-a dat de nevasta pe fiica sa Acsa. Fratele lui Caleb. Se crede ca fratele direct al lui Caleb a fost Chenaz, iar nu Otniel (vezi cap.14:6). Otniel s-a dovedit mai tarziu vrednic atat de lucrare cat si de rasplata pentru ca dupa aceea el a ajuns un eliberator si judecator in Israel (Judecatori 3:9-11). 15:18 Dupa ce a intrat ea la Otniel, l-a sfatuit sa ceara de la tatal ei un ogor. Ea s-a pogorat de pe magarul ei, si Caleb i-a zis: Ce vrei? S-a sfatuit sa ceara. Cateva manuscrise grecesti redau ,,el a sfatuit-o sa ceara”. Tot in felul acesta este raportata tranzactia si in Judecatori 1:14. Cu toate acestea, traducerea KJV reda corect traducerea ambelor texte ebraice. Septuaginta reda pasajul in discutie ,,ea l-a sfatuit pe el zicand, am sa cer”. Dupa cat s-ar parea Otniel a fost gata sa consimta la cererea facuta, dar se pare ca el a preferat ca ea sa vina mai degraba din partea ei decat din partea lui. Probabil ca el n-a dorit sa faca ceva ce ar apare ca profitand de dispozitia favorabila a lui Caleb fata de ginerele sau. 15:19 Ea a raspuns: Fa-mi un dar, caci mi-ai dat un pamant secetos; da-mi si izvoare de apa. Si el i-a dat izvoarele de sus si izvoarele de jos. Un pamant secetos (engl. ,,a south land”). Ebraicul eres hannegeb. Cuvantul negeb inseamna ,,uscat”. Acesta a ajuns cuvant pentru ,,sud” pentru ca sudul Palestinei era uscat ca un pustiu, si orice lucru din sudul Palestinei era, tot asa, era o tara pustie. De fapt, fiica lui Caleb spunea tatalui ei ca el ii daduse un pamant secetos si acum dorea un camp cu izvoare de apa de unde sa poata obtine apa si pentru pamantul uscat. Fara indoiala ca aici este o invatatura pentru noi, vazand ca este raportat un astfel de subiect. Noi de asemenea, trebuie sa cerem de la Tatal nostru izvoare de binecuvantare pentru a uda inimile noastre uscate. Cand facem aceasta si El este binevoitor sa ne dea o portie dubla, atat izvoarele de sus cat si cele de jos care ne vor umple din nou in mod complet. 15:20 Aceasta a fost mostenirea fiilor lui Iuda, dupa familiile lor. Aceasta a fost mostenirea. Aceasta expresie arata ca tot paragraful precedent de la versetul al 13-lea pana la al 19-lea este parantetic. Teritoriul acordat lui Iuda a fost cam de 45 de mile lungime si 50 mile latime, cu caracteristica variata si de o mare tari naturala. El a cuprins patru regiuni distincte: (1) Negeb, sau sudul, pamantul ,,secetos” care se afla intre dealurile centrale si pustiuri; (2) dealurile de jos, numite de obicei Sefelah – fasia de pamant dintre muntii centrali si tarmul nisipos al Mediteranei; (3) muntii care apar in Negab mai jos de Hebron si se intind la nord pana la Ierusalim, marginindu-se la est cu pustia Marii Moarte si la vest cu Sefelah; (4) Pustia Iudeii, districtul paraginit, constand din pantele estice accidentate ale muntilor sau ,,regiunea deluroasa” pana la Marea Moarta. 15:21 Cetatile asezate in tinutul de la miazazi, la marginea cea mai departata a semintiei fiilor lui Iuda, spre hotarul Edomului, erau: Cabteel, Eder, Iagur, La marginea cea mai departata. Acestea sunt cetatile din Negeb, extrema sudica a mostenirii. Sunt amintite 38 de cetati ca apartinand acestei regiuni, dar cele mai multe dintre ele sunt de mica importanta si intru totul necunoscute pentru istoric. Scriitorul cartii a aranjat metodic cetatile in patru grupe, pe directia de la est la vest. Primele constand din noua cetati asezate pe hotarul Edomului la sud-vest de Marea Moarta, nu contin nimic cunoscut, cu exceptia, probabil, a lui Cades-Barnea si Calieel, locul de nastere al credinciosului erau al lui David, Benaia, care si-a putut, tot asa de bine, castiga reputatia lui ca ucigas al leilor din aceasta localitate. Grupa urmatoare de cinci sau sase cetati cuprinde ,,Cheriat si Hetron” (sau Cheriat-Hetron, RSV) identificata cu Chirbet ei-Qarpatein, cam la vreo 15 mile sud de Hebron, si dupa traditie, localitatea natala a tradatorului Iuda, de la care deriva numele lui de Iscariot (ebraic Is Qeriyyoth, ,,om din Cheriot”). Printre cele noua cetati ale grupei urmatoare care se afla, mai spre nord, pe vremuri, onorata Beer-Seba, inca faimoasa pentru izvoarele ei de apa vie. Desi provincia lui Iuda se intindea la inceput la o distanta oarecare mai spre sud, totusi ca ultima cetate importanta dintre pustie si regiunile mai inalte, Beer-Seba este in general socotita ca reprezentand hotarul sudic. Astfel in expresia ,,de la Nan la Beer-Seba”, este cuprinsa intreaga tara, de la nord pana la sud. A patra grupa de 13 cetati se afla la vest si sud-vest si cuprinde Ticlagul, o cetate renumita pentru legatura ei cu David. Acestea au fost cetatile Negebului, sau tara de sud. 15:22 China, Dimona, Adada, Verset ce nu a fost comentat. 15:23 Chedes, Hator, Itnan, Verset ce nu a fost comentat. 15:24 Zif, Telem, Bealot, Verset ce nu a fost comentat. 15:25 Hator-Hadata, Cheriot-Hetron, care este Hator, Verset ce nu a fost comentat. 15:26 Amam, Sema, Molada, Verset ce nu a fost comentat. 15:27 Hatar-Gada, Hesmon, Bet-Palet, Verset ce nu a fost comentat. 15:28 Hatar-Sual, Beer-Seba, Biziotia, Verset ce nu a fost comentat. 15:29 Baala, Iim, Atem, Verset ce nu a fost comentat. 15:30 Eltolad, Chesil, Horma, Verset ce nu a fost comentat. 15:31 Ticlag, Madmana, Sansana, Verset ce nu a fost comentat. 15:32 Lebaot, Silhim, Ain, si Rimon. Toate cetatile: douazeci si noua, impreuna cu satele lor. Douazeci si noua. Sunt doua explicatii ale contradictiei dintre numarul adevarat de cetati enumerate, anume 38, si numarul dat aici. Noua dintre cetatile de mai sus, si anume Beer-Seba, Molada, Hatan-Snal, Baala, Atem, Harma, Ticlag, Nin si Rimon au fost date dupa aceea semintiei lui Simeon (cap. 19,2-7) Se poate ca scriitorul, stiind lucrul acesta, nu le-a mai socotit la numar, desi le-a numit. Aceasta este explicatia iudaica si ea apare ca satisfacatoare. Dar poate ca explicatia consta mai degraba in lipsa de cunostinta cu privire la felul in care ar trebui interpretate aceste nume. Numele mai multor cetati din regiune sunt exprimate in termeni compusi. Deoarece multe din cetatile amintite au incetat sa mai existe, iar numele altora au fost schimbate, traducatorii pot combina ceea ce ar trebui separat, si in multe cazuri, sa separe ceea ce ar trebui sa fie combinat (vezi v.21). Astfel de lipsa de informatii usor a putut mari numarul pana la 38. 15:33 In campie: Estaol, Torea, Asna, In campie. Urmatoarea diviziune a teritoriului lui Iuda era ,,campia” (engl. ,,Valley”). Tara de jos sau Sefela – fasia de pamant dintre dealurile centrale si campia de coasta a Mediteranei. Aceasta era o regiune de dealuri calcaroase, cam la vreo 500 de picioare deasupra nivelului marii. Teritoriul cuprindea un mare numar de cetati aranjate de narator in patru grupe. Mai intai vine partea de nord-est, printre ale carei 15 cetati (v.36 spune 14; ultimele doua numite pot reprezenta aceeasi cetate) gasim doua cetati in legatura cu istoria lui Samson. Estaol si Torea, domiciliul lui Manoah. Torea a fost identificata cu o asezare de munte mai sus de ceea ce este astazi Wadi Surav, cam la 13 mile (24 km.) vest de Ierusalim. Aceasta grupa mai contine si capitala canaanita, Iarmut; locul de refugiu al lui David, Adulam; Soco, acum Chirbet Suveiche, la 2 mile sud de Iarmut; si Azeca, amintita in legatura cu urmarea dupa batalia de la Bet-Haron (Iosua 10, 10.11). Grupa a doua cuprinde 16 cetati asezate toate in campie, inclusiv cetatile canaanite, Lachis, Eglon si Macheda. Grupa a treia de noua cetati cuprinde partea sudica, marginindu-se cu regiunea muntoasa. Aici era Libna, rodul vitejiei lui Iosua; Cheila, pe un deal la 3 mile sud-est de Adulam, cetatea scapata de David de la filisteni si Maresa, mai tarziu fortificata de Ieroboam, si renumita pe vremea regelui Asa. Aceasta este aproape de modernul Meras, o mila la sud de Beit Jibrin (Eleutheropolis). Grupa a patra cuprinde cetatile filistene de coasta. Toate cetatile enumerate mai sus sunt localitati importante in Sefela. 15:34 Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam, Verset ce nu a fost comentat. 15:35 Iarmut, Adulam, Soco, Azeca, Verset ce nu a fost comentat. 15:36 Saaraim, Aditaim, Ghedera, si Ghederotaim; patruzeci de cetati, si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:37 Tenan, Hadasa, Migdal-Gad, Verset ce nu a fost comentat. 15:38 Dilean, Mitpe, Iocteel, Verset ce nu a fost comentat. 15:39 Lachis, Botcat, Eglon, Verset ce nu a fost comentat. 15:40 Cabon, Lahmas, Chitlis, Verset ce nu a fost comentat. 15:41 Ghederot, Bet-Dagon, Naama, si Macheda; saisprezece cetati, si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:42 Libna, Eter, Asan, Verset ce nu a fost comentat. 15:43 Iiftah, Asna, Netib, Verset ce nu a fost comentat. 15:44 Cheila, Aczib, si Maresa; noua cetati, si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:45 Ecron, cetatile si satele lui; Verset ce nu a fost comentat. 15:46 de la Ecron si la apus, toate cetatile de langa Asdod, si satele lor, Verset ce nu a fost comentat. 15:47 Asdod, cetatile si satele lui; Gaza, cetatile si satele ei, pana la paraul Egiptului, si la marea cea mare, care slujeste ca hotar. Verset ce nu a fost comentat. 15:48 In munte: Samir, Iatir, Soco, In munte. A treia si cea mai importanta diviziune a teritoriului era ,,tara muntoasa”. Incepand din Negeb, mai jos de Hebron, regiunea aceasta se intinde spre nord pana la Ierusalim, si se margineste la est cu pustia Marii Moarte, iar la vest cu Sefela. Punctul cel mai inalt este langa Hebron si ajunge aproape de 3.500 picioare deasupra nivelului marii. Cetatile enumerate in aceasta sectiune sunt aranjate in cinci grupe. Grupa intaia contine 11 cetati (v. 48-51) asezate in partea de sud-vest printre care putem nota Iatir, modernul Chirbet Attir, o ruina la 13 mile mai jos de Hebron; Soco, acum modernul Chirbet Suveiche; Debir, la care s-a facut deja referire (cap. 10,38.39); Estemo, acum es-Semu, una din cetatile de refugiu a lui David; si Ghilo, probabil Chirbet Jala, la 6 mile nord de Hebron, cetatea natala a lui Ahitofel, sfetnicul lui Absalom, si locul sinuciderii lui. Grupa a doua, la nord de prima grupa, cuprinde noua cetati, printre care este socotit Hebronul. Nici una din celelalte nu au nici o importanta. In a treia grupa de cetati (v. 55-57), constand din zece cetati asezate aproape de pustiul sudic, se afla unele care sunt in legatura cu viata lui David ca exilat. Ea cuprinde Maonul, la 8 mile sud de Hebron, unde a locuit zgarcitul Nabal; Izreel, de unde se tragea Ahinoam, sotia lui David. Tot aici este Timna, nu Timna din istoria lui Samson, ci cetatea unde ,,s-a suit” patriarhul Iuda la pastorii lui, 9 mile vest de Betleem. Este interesant ca Betleemul nu apare pe liste. El niciodata n-a avut un rol important in istorie afara de a fi locul de nastere al lui David si a lui Isus, dar a ajuns cu renume mondial din cauza aceasta. Dupa profetul Mica (cap. 5,2) cetatea a ramas in obscuritate aproape totala. Pe vremea lui Iosua, probabil ca nu ajunsese inca vrednica de amintit. Grupa a patra consta din patru cetati la nord de Hebron, iar grupa a cincia din numai doua cetati, la vest de Ierusalim, Chiriat-Iearim, cunoscuta in vremurile mai vechi ca Baala sau Chiriat-Baal, si Raba, probabil ruinata Ruba din munti, la 8 mile sud de Chiriat-Iearim. 15:49 Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul, Verset ce nu a fost comentat. 15:50 Anab, Estemo, Anim, Verset ce nu a fost comentat. 15:51 Gosen, Holon, si Ghilo, unsprezece cetati si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:52 Arab, Duma, Esean, Verset ce nu a fost comentat. 15:53 Janum, Bet-Tapuah, Afeca, Verset ce nu a fost comentat. 15:54 Humta, Chiriat-Arba, care este Hebronul, si Tior; noua cetati, si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:55 Maon, Carmel, Zif, Iuta, Verset ce nu a fost comentat. 15:56 Iizreel, Iocdeam, Zanoah, Verset ce nu a fost comentat. 15:57 Cain, Ghibea, si Timna; zece cetati si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:58 Halhul, Bet-Tur, Ghedor, Verset ce nu a fost comentat. 15:59 Maarat, Bet-Anot, si Eltecon; sase cetati si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:60 Chiriat-Baal, care este Chiriat-Iearim, si Raba; doua cetati, si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:61 In pustie: Bet-Araba, Midin, Secaca, In pustie. Ultimele sase cetati care i-au fost impartite lui Iuda se aflau in pustia de sud a Ierihonului, la vest de Marea Moarta. Cel mai nordic era Beth-arabah, in Wadi Qelt (vezi despre versetul 6); cel mai sudic, de fapt erau doua: City of Salt [Orasul sarii] (probabil Qumran), la nordvest marginea Marea Moarta si En-gedi (vezi 1 Samuel 24,1). Intre cele impartite sunt trei cetati care nu sunt identificate in mod sigur, probabil sunt cele trei ruine din Valea Acorului sau el-Buqe'as (vezi cele despre v. 7): Khirbet Abu Tabaq, Khirbet es Samrah, Khirbet el-Maqari. En-Gedi, ,,fantana copilului”, este inca renumita pentru izvoarele ei fierbinti, iar Khirbet Qumran este renumit pentru ca acolo au fost gasite Sulurile de la Marea Moarta. 15:62 Nibsan, Ir-Hamelah, si En-Ghedi; sase cetati si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 15:63 Fiii lui Iuda n-au putut izgoni pe Iebusitii care locuiau la Ierusalim; si Iebusitii au locuit cu fiii lui Iuda la Ierusalim pana in ziua de azi. N-am putut izgoni. Dupa cele spuse in Judecatori 1,8,21, si in 2 Samuel 5,6 este evident ca oamenii lui Iuda au ocupat si au pus foc cel putin la o parte din cetatea Ierusalimului, dar probabil ca n-au fost in stare sa ocupe fortareata situata pe muntele Sion. Regele fusese ucis de Iosua (cap. 12,10), dar cetatea a continuat sa fie detinuta de iebusiti pana ce semintia lui Iuda a ars-o. Dupa aceasta, dupa cum pare sa se inteleaga din scurtul raport, iebusitii au reluat si au recladit cetatea si au pastrat-o pana pe vremea lui David. Pe vremea impartirii initiale, Ierusalimul era teritoriul lui Beniamin pentru ca hotarul se intindea in campie la sud de cetate. Desi el apartinea lui Beniamin, copiii lui Iuda, din anumite motive, dupa cum s-a vazut din atacul lor asupra lui (Judecatori 1:8), au socotit sa imparta cu beniamitii stapanirea lui. Mai tarziu el este cunoscut ca cetatea lui David. Aici se afla o invatatura spirituala pentru noi. Inainte de vremea lui David, Iuda n-a fost in stare sa-i izgoneasca pe iebusiti. Poate ca a fost necredinta care vine dintr-un pacat constient sau dintr-o slaba incredere in Dumnezeu care a facut ca semintia lui Iuda sa nu se simta capabila pentru aceasta insarcinare. Invatatura este vadita. Daca refuzam sa facem lucrarea pe care Dumnezeu ne-a poruncit s-o indeplinim pe temeiul ca nu suntem in stare sa o aducem la indeplinire, si noi manifestam necredinta noastra. Cand pleaca credinta, in mod necesar intra teama spre a-i lua locul. Cand nu avem credinta in Dumnezeu, inima noastra va fi slaba inaintea vrajmasilor nostri. Atunci se duce si zelul, si neactivitatea si indiferenta ii urmeaza. Pana in ziua de azi. Versetul acesta este o dovada in plus ca aceasta carte a lui Iosua n-a fost scrisa dupa perioada regilor Iudei, dupa cum se straduiesc unii sa dovedeasca, pentru ca atunci cand a fost scris acest verset, iebusitii au locuit cu fiii lui Iuda, ceea ce ei n-au facut dupa zilele lui David. E.G.WHITE COMENTEAZA 14 PP 513 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: