14:2 Impartirea s-a facut prin sorti, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele noua semintii si jumatate.
Sorti. In mod literal ,,pietricica”, evident ca numele a fost pastrat de la metoda primitiva de aruncarea sortilor prin folosirea unei pietricele. Invatatii rabinici presupun ca se foloseau doua urne. In una fiind puse tablitele mici (poate pietre vechi) cu numele semintiilor, si cu cealalta, tablitele asemanatoare cu numele regiunilor si una din fiecare era scoasa in acelasi timp de Eleazar si Iosua, si de reprezentantii ai fiecarei semintii cand sosea randul ei. Desigur ca nu exista verificarea acestei relatari. Se putea sa fi fost si numai o urna continand numele regiunilor pe care le putea scoate capeteniile diferitelor semintii. Metoda exacta folosita nu este cunoscuta. Pare vadit ca tara astfel impartita nu putea indica districtele decat in linii generale. Intinderea hotarelor lor trebuie sa fie hotarata de catre capeteniile poporului. O semintie mai mare avea sa fie nevoie de teritoriu mai mult, iar una mai mica, de mai putin. Aceasta a fost regula precizata de Domnul (Numeri 26,51-56; 33,54). Evident ca intreaga imparatie era condusa de Providenta speciala astfel ca aceasta avea sa corespunda cu prezicerile inspirate ale lui Iacob si Moise cu privire la partea fiecarei semintii (Geneza 49 si Deuteronom 33). Lui Iosua i-a cazut o regiune bogata in vii si pasuni; lui Zabulon, tarmurile marii; lui Isahar, o campie bogata in lanturile de munti; lui Aser, una bogata in ulei, grau si metale; si asa si celorlalte.