13:14 Semintia lui Levi a fost singura careia Moise nu i-a dat parte de mostenire; jertfele mistuite de foc inaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost mostenirea lui, cum ii spusese El.
Levi. Declaratia ca Levi nu trebuia sa primeasca nici o mostenire intre semintii, este data aici la sfarsitul raportului cu privire la cele doua semintii si jumatate, si este repetata in versetul 33 si din nou in capitolul 14,3.4. Dumnezeu nu le-a dat mostenire pentru ca in locul unei parti de pamant, zecimea intregii tari avea sa fie a lor (Numeri 18,20-24). Ei mai aveau sa primeasca si din daruri (Numeri 18; Deuteronom 18,1.2). Ei aveau un drept indiscutabil asupra zecimii si darurilor atribuite dupa cum fratii lor aveau asupra pamantului. Preotii si levitii nu puteau sa indeplineasca deodata indatoririle preotiei, sa invete poporul, sa aduca la indeplinire alte sarcini spirituale daca aveau sa fie impovarati cu pamantul, vitele, treburile si ducerea razboiului. Dupa cum n-a fost planul lui Dumnezeu ca levitii sa aiba partea lor de zecime si in acelasi timp sa continue sa cultive pamantul sau sa se ocupe cu intreprinderi comerciale, tot asa si astazi Dumnezeu cere de la cei consacrati slujirii, sa depuna toate puterile lor pentru inaintarea Imparatiei cerurilor.
Jertfele. Ebraicul 'ishsheh, tradus totdeauna prin ,,jertfe mistuite in foc”. Desi in Levitic 24,7-9, despre painea punerii inainte se vorbeste ca despre darul de mancare mistuit de foc, totusi aceasta trebuie mancata de preoti. Deci cuvantul nu este necesar sa insemne ca jertfele denumite in felul acesta trebuia sa fie intotdeauna mistuite de foc.