Printable ModeIosua, 13
|
13:1 Iosua era batran, inaintat in varsta. Domnul i-a zis atunci: Tu ai imbatranit, ai inaintat in varsta, si tara care-ti mai ramane de supus este foarte mare. Iosua era batran. In general, capitolul acesta este considerat a fi inceputul celei de a doua parti a cartii lui Iosua. Prima parte a redat istoria cuceririi tarii. Partea a doua se ocupa cu impartirea tarii intre cuceritori. Prima propozitie inseamna in mod literal, ,,Iosua imbatranise si era inaintat de zile”. Declaratia aceasta a fost facuta cu catva timp inainte de moartea sa in varsta de 110 ani (cap. 24,29). Pe vremuri, cuvantul ebraic tradus ,,batran” pare sa fi fost folosit in legatura cu starea de vitalitate mai degraba decat cu privire la numarul de ani pe care il traiau oamenii. Geneza 27,1 declara: ,,Isaac imbatranise”, adica era batran; totusi el a mai trait 43 de ani dupa aceea. Tot asa este spus si despre David, ca ,,el era foarte batran” (1 Regi 1,15), dar nu putea sa aiba mai mult de 70 de ani cand a murit. Greutatile si ingrijorarile regelui l-au imbatranit. In multe tari 50 sau 60 de ani este socotita o varsta mare. Tot asa, poate ca a fost si cu Iosua. Viata lui istovitoare ca razboinic si conducator al lui Israel si intensitatea ultimilor ani de cucerire, probabil ca l-au imbatranit poate ca oarecum deodata. Se poate ca energiile lui au cedat in mod mai rapid dupa lunga lui cale de slujire militara activa si nelinistita, astfel incat el a fost bucuros sa auda pe Dumnezeu ca rosteste cuvantul care cheama la o oprire a luptei spre a imparti tara. El poate sa se fi mirat cum avea el sa traiasca spre a duce campania necesara pana la capat spre a aseza pe deplin in propria tara pe copii lui Israel. Ca adevarat slujbas al lui Dumnezeu, Iosua a fost gata sa ,,jertfeasca” si sa fie ,,jertfit”. Nu avem informatii precise cu privire la varsta lui Iosua la data aceasta, dar Iosif Flavius (Antiquities v.1,29) sustine ca el a fost asociat cu Moise timp de 40 de ani, si ca dupa moarte domnului sau, el a guvernat pe Israel timp de 25 de ani. Deoarece el a murit la varsta de 110 ani, aceasta ar face ca el sa fi fost de 85 de ani la moartea lui Moise si cam in varsta de 45 de ani pe vremea Exodului. Comparand aceasta cu varsta declarata a lui Caleb (vezi despre cap. 11,18 si Introducerea, p. 172), Iosua ar fi avut varsta cam de 92 de ani la aceasta data, adica, daca ne putem intemeia pe datele lui Iosif Flavius. Mai ramane. Cucerirea militara, in general, era completata. Acum mai ramanea pentru israeliti sa ia tara in stapanire. Pana aici ei colonizasera relativ putin din ea. Pentru un moment se parea ca nu era chestiunea de a continua cu campaniile militare, pentru ca adesea de indata ce ostile lui Israel plecau, poporul invins avea sa se intoarca inapoi sa reia tara in stapanire. Planul era ca semintiile, dupa ce s-au stabilit in mostenirea lor, sa-si mareasca propriilor lor teritorii. Inca mai trebuia duse multe lupte pentru a se completa luarea in stapanire, dar binecuvantarea lui Dumnezeu din trecut era o asigurare pentru viitor. Asa este si in lupta spirituala. Lucrarea de biruire a defectelor de caracter este progresiva. Deposedarea vrajmasului din inima este o lupta continua. Trebuie dusa lupta dupa lupta impotriva tendintelor spre rau ereditare sau cultivate. Este important sa se clarifice deosebirea dintre lucrarea facuta de Iosua si lucrarea ramasa pentru Israel. Iosua a rasturnat puterile stapanitoare si a invins ostile lor in asa masura incat lui Israel i s-a dat o platforma sigura in tara. Dar el n-a nimicit populatia din orice parte a tarii. Unele neamuri au fost lasate neatinse in intregime (Judecator 2,20-23; 3,1-4). In cucerire si in expansiune regulile stabilite in legea lui Moise trebuia sa fie principiul calauzitor. Capitolul al 7-lea si al 12-lea din Deuteronom stabilesc trei reguli principale pe care trebuia sa le urmeze copii lui Israel: 1) completa nimicire a neamurilor pe care Iehova avea sa le dea in mainile lor; 2) nici un legamant sau tratat sa nu fie facut cu ei si orice casatorii mixte interzise; 3) nimicirea oricaror nume de idolatrie din teritoriul cucerit. Raspunderea celei dintai din acestea revenea conducatorilor; a doua si a treia revenea intregului popor. Este evident ca nimicirea persistenta si generala a obiectelor cultului canaanit impreuna cu refuzul de a face casatorii mixte si tratate avea sa tinda la perpetuarea unei stari de iritatie in sufletele canaanitilor. Daca aceste reguli ar fi fost observate cu credinciosie, probabil ca ar fi fost revolte constante de ostilitate, terminandu-se intr-o mai departe si mai rapida exterminare a vrajmasilor lui Israel, sau intr-o absoluta supunere fata de legea israelita. In felul acesta intreaga cucerire putea fi completata intr-un timp relativ scurt. Felul de cucerire antica poate fi luat spre a ilustra un adevar spiritual. In lupta crestina nu numai ca multe batalii impotriva pacatului puteau ramane neluptate, chiar dupa ani de lupta, dar mai poate fi mult teritoriu al adevarului inca neocupat. Noi nu ne-am asigurat inca toata cunostinta sacra pe care Dumnezeu ar vrea sa ne invete din Cuvantul Sau. Si care ne-ar fi de folos. Multi crestini sunt in pericol de a se bizui pe cuceririle unor ,,Iosua” mai degraba decat sa faca explorari proaspete pentru ei insisi in minele neexplorate ale adevarului. 13:2 Iata tara care mai ramane: toate tinuturile Filistenilor si tot tinutul Ghesuritilor, Care mai ramane. Autorul continua sa enumere regiunile necucerite de la vest de Iordan (vers. 2-6). El incepe de la sud si continua spre nord si nord-este spre Liban. Tinuturile Filistenilor. In mod literal ,,cercurile filistenilor”. Probabil ca expresia se refera la parcele de pamant cultivat care se intindeau imprejurul fiecarei cetati, pe care le-am putea numi ,,districte”. Septuaginta reda haria, ,,regiuni”. Filistenii nu erau canaaniti, ci se trageau din Mitraim, prin Casluhim (Geneza 10,6.13.14; 1 Cronici 1,8.11.12; vezi despre Geneza 10,14). In Geneza 21,32.34; 21,6.8, Filistenii sunt numiti deja ca locuind in vecinatatea Gherarului, in sud-estul indepartat al Palestinei. In Deuteronom 2,23 ei sunt amintiti ca ,,Caftorimii, care au iesit din Caftor”, nimicind pe ,,Avimi” si stabilindu-se ei insisi la nord de Aza (dupa aceea Gaza) in ceea ce dupa aceea era cunoscuta ca «Tara Filistenilor». EI sunt amintiti de catre preoti ca iesind din Caftar (Ieremia 47,7; Amos 9,7). In timpul de fata nu exista o dovada arheologica despre Filisteni ca locuind in cetatile de coasta pana cam pe la 1200 i.Hr. Se raporteaza ca pe vremea aceasta ei au incercat o debarcare in Egipt, dar au fost respinsi de Ramses al II-lea, in legatura cu marea miscare a «�» care a dus la caderea imperiului hitit. Cu toate acestea, intr-un numar de Popoarelor Marii�locuri, raportul biblic numeste pe filisteni ca fiind deja in acest teritoriu de coasta inca pe vremea lui Avraam. Probabil ca au fost valuri de migratiune repetate din insula ui Caftor, ultima si poate cea mai mare fiind cam pe la 1200 i.Hr., singura atestata de arheologie. Alte sapaturi pot aduce informatii aditionale la lumina. Ghesuritilor. Acestia nu trebuie sa fie confundati cu ghesuritii de la nord-est de Marea Galileii. Ghesuritii locuiau un district care era asezat la sud de filisteni pe drumul spre Egipt sau Arabia. (1 Samuel 27,8). 13:3 de la Sihor, care curge inaintea Egiptului, pana la hotarul Ecronului la miazanoapte, tinut care trebuie socotit drept Canaanit, si care este stapanit de cei cinci domnitori ai Filistenilor: cel din Gaza, cel din Asdod, cel din Ascalon, cel din Gat si cel din Ecron, si de Aviti; Sihor. De la forma ebraica a egipteanului Shi-hor, ,,Pond of Horus”, care apare in documentele egiptene ca un lac de acumulare la granita de est a Deltei. Locatia ei exacta nu este cunoscuta. Septuaginta reda, ,,de la regiunea nelocuita care este inaintea Egiptului.” In anumite alte locuri din Biblie (Iosua 15,4.47; Geneza 15,18; Numeri 34,5; 1 Regi 8,65; Isaia 27,12) este folosita expresia ,,paraul Egiptului”. Dar acestea nu se refera la raul Nil, pentru ca in ebraica este folosit cuvantul nahal, ,,un torent de iarna”. Si in Ieremia 2,18 si in 1 Cronici 13,5, Sihor sau Sihor este folosit intr-un fel care elimina in mod hotarat Nilul. Sihorul se crede a fi paraul care se varsa in mare in partea sudica extrema a hotarului Palestinei. El curge printr-o vale larga, nu prea adanca, care duce surplusul sezonier de apa din pustia Paran in Mediterana. Astazi este cunoscut ca Wadi el-Arish si este la aproximativ 47 de mile (75 km) sud-vest de Gaza. Ecron. Cetatea aceasta a fost asezata cam la 34 de mile, vest de Ierusalim, 10 mile nord-est de Asdod si 10 mile de tarmul Mediteranei. Probabil ca acest teritoriu este ,,socotit a fi canaanit” pentru ca posesorii de la inceput a acestei tari au fost descendentii lui Canaan, fiul cel mai tanar al lui Ham. Totusi filistenii i-au deposedat pe aviti care detineau aceste teritoriu (Geneza 10,13.14) si au locuit acolo in locul lor (Deuteronom 2,23) Domnitori. Vezi cele despre Judecatori 3,3. Cuvantul tradus ,,domnitori” este special pentru filisteni. In mod literal el inseamna ,,osie” si, avand in vedere expresia la care se refera mai sus, ,,cercurile Filistenilor” (vezi despre v. 2) este foarte potrivita. Acesti ,,domnitori” erau mai degraba conducatori decat imparati. Aviti. In mod literal, ,,locuitorii de ruine”. Acestia se poate ca au fost bastinasii regiunii din jurul si de la sud de filisteni care au precedat pe canaaniti si au fost deposedati de Caftorimi sau filisteni (vezi Deuteronom 2,22.23; comp. cu 1 Samuel 27,8). 13:4 incepand de la miazazi, toata tara Canaanitilor, si Meara, care este a Sidonitilor, pana la Afec, pana la hotarul Amoritilor; De la miazazi. Nu poate fi determinat in mod hotarat daca expresia aceasta trebuie sa mearga cu versetele precedente sau cu cele care urmeaza. Septuaginta si traducerea siriaca se potriveste mai bine. Septuaginta foloseste pentru sus numele propriu si il traduce ,,de la Theman”, care era limita sudica a teritoriului Avit inainte ca acesta sa fie cucerit. Meara. In mod literal, ,,pestera”. Versetul poate fi tradus ,,si pestera care apartine Sidonitilor”. Aceasta pestera s-a crezut a fi pestera dintre Tir si Sidon, numita Mughar Yezzin, unde au fost scobite un numar de grote in stancile calcaroase ale Libanului. O alta tentativa de identificare este Mogheiriyeh la aproape 5 1/2 mile (9 km) nord-est de Sidon. In acest verset scriitorul trece de la regiunea sudica de coasta la districtele nordice si neamurile necucerite. Afec. Dupa cat s-ar parea Afecul nordic (cap. 19,30), acum Afca, la nord de Beirut. Sa nu se confunde cu Afec din cap. 12,18. Acesta a fost numit de greci Aphaca si era renumit pentru templul lui Venus. El era in partea cazuta pentru Aser. Hotarul Amoritilor. Adica tara locuita odata de amoriti, care apartinea lui Og, imparatul Basanului. Basanul se intindea la nord pana la paraul Farpar. 13:5 tara Ghiblitilor si tot Libanul spre rasaritul soarelui, de la Baal-Gad, la poalele muntelui Hermon, pana la intrarea Hamatului; Ghibliti. Ebraicul gibli, tradus ,,cioplitori de piatra” in 1 Regi 5,18. aceste popoare locuiesc in Gebal, un important port fenician. Aceasta cetate, numita Byblos de catre greci, era cam la 17 1/2 mile (28,2 km) nord-est de Beirut. Este evident ca Dumnezeu a intentionat ca Israel sa se ocupe teritoriu mult mai spre nord decat au ocupat in realitate mai tarziu. De fapt, El declarase ca Eufratul trebuia sa fie hotarul lor (Geneza 15,18; Deuteronom 11,24). Libanul, spre rasaritul soarelui. Lantul de munti estic, adica Anti-Libanul. Baal-Gad. In mod literal, ,,domnul destinului”. Toti imparatii de la sud de Baal-Gad fusesera cuceriti (vezi despre cap. 11,17 si 12,7). Acum referirea este la teritoriul neocupat de la nord de Baal-Gad. Intrarea Hamatului. O cercetare recenta a aratat ca atunci cand cuvantul ebraic lebo', ,,intrare” este folosit impreuna cu numele Hamat el se refera la o cetate veche cunoscuta astazi ca Lebweh, 70 de mile sud-vest de Hama, Hamatul biblic. Vechi texte egiptene amintesc adesea cetatea, care era pe acea vreme o colonie a Hamatului. Hotarul nordic al lui Israel este descris ca intinzandu-se pana la ,,intrarea Hamatului” (Judecatori 3,3; 1 Regi 8,65; vezi Numeri 34,8; 2 Regi 14,25). Au fost timpuri cand intr-adevar hotarul lui Israel s-a intins asa de departe, ca in timpul domniei lui David, precum si in timpul domniei lui Ieroboam al II-lea. 13:6 toti locuitorii de pe munte, de la Liban pana la Misrefot-Maim, toti Sidonitii. Eu ii voi izgoni dinaintea copiilor lui Israel. Da numai tara aceasta de mostenire prin sorti lui Israel, cum ti-am poruncit; De pe munte. Regiunea muntoasa din Palestina centrala. Misrefat-Main. Vezi cele despre cap. 11,8 Toti Sidonitii. Toate triburile pagane care locuiau la sud de Liban pana la promontoriul de la Ras en-Nakurah sau Misrefot-Main, Khirbet el-Museirefeh. Eu ii voi izgoni. Originalul este accentuat, ,,Eu sunt Cel care ii voi izgoni”. Totusi aceasta fagaduinta, ca si alte fagaduinte similare trebuie inteleasa conditional. Daca israelitii aveau sa mearga inainte prin credinta, asa cum facuse Iosua, Dumnezeu avea sa se lupte pentru ei si sa le dea biruinta. Dar Israel nu s-a silit sa aduca la indeplinire cuceririle lor. Chiar unele popoare pe care Dumnezeu promisese sa le izgoneasca dar nu le-a izgonit din lipsa de conducere a lui Israel, au devenit izvorul celor mai mari iritatii si ocari pentru Israel in anii de mai tarziu (vezi Numeri 33,55; Judecatori 2,1-5; 10; 6-9; 13,1; 1 Samuel 4). Israel nu si-a adus la indeplinire partea lor din intelegere si fagaduinta a ramas neimplinita. O fagaduinta neimplinita a lui Dumnezeu fata de noi ar trebui sa ne faca sa ne intrebam in mod staruitor cu privire la cauza. Dumnezeu nu intentioneaza ca cuvantul sa care a iesit din gura Lui sa se intoarca la El fara rod. (Isaia 55,11). Da tara aceasta prin sorti. In mod literal, ,,fa-o sa cada ca mostenire”. Modul de exprimare deriva evident din metoda de a arunca sorti prin care era guvernata impartirea ei. Desi era numai in parte cucerita, marele Stapan vroia sa considere tara ca fiind chiar de pe acum a poporului Sau. Ca o garantie a sinceritatii scopului Sau de a le da intreaga tara, El porunceste ca , fara intarziere, ea sa fie impartita intre semintii. 13:7 si imparte acum tara aceasta ca mostenire intre cele noua semintii si intre jumatate din semintia lui Manase. Verset ce nu a fost comentat. 13:8 Rubenitii si Gaditii, cu cealalta jumatate din semintia lui Manase, si-au primit mostenirea, pe care le-a dat-o Moise de cealalta parte a Iordanului, la rasarit, cum le-a dat-o Moise, robul Domnului: Cu cealalta. Adica, cu cealalta jumatate din semintia lui Manase. In mod literal, expresia inseamna, ,,cu el” mai degraba un pronume personal decat relativ. Cuvintele Domnului adresate lui Iosua se incheie cu versetul 7. Autorul foloseste pronumele cu scopul de a evita repetarea ,,jumatatea semintiei lui Manase”. Pentru ca cititorul sa poata sa inteleaga motivul emiterii celor doua semintii si jumatate de la noua impartire, scriitorul explica (vers. 8-14) ca de ele s-a avut deja grija. Reafirmarea faptului aici, in raportul formal al impartirii tarii avea sa slujeasca la ratificarea daniei 13:9 de la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, si de la cetatea care este in mijlocul vaii, toata campia Medeba, pana la Dibon; Medeba. Modernul Madeba, o cetate la est de Iordan cam la 50 mile sud de Jeras (Gerasa) si cam la 15 mile (24 km) sud-est de capatul de nord al Marii Moarte. Medeba este amintita in legatura cu Dibon ca fiind cucerite de Israel (Numeri 21,30). Dibon.Cetatea aceasta era cam la 15 mile (24 km) direct la sud de Medeba si cam 3 1/4 mile (5 km) la nord de Aroer, pe paraul Arnon. El a fost luat de Israel inca de timpuriu si rezidit de Gad. Aici a fost gasita faimoasa Stanca Moabita in 1868. Asezarea se cheama acum Dhiban. 13:10 toate cetatile lui Sihon, imparatul Amoritilor, care domnea la Hesbon, pana la hotarul copiilor lui Amon; Hotarul copiilor lui Amon. Hotarul acesta era la cateva mile nord-est de Hesbon. Amon se afla in delta raului Iaboc. El se marginea la vest cu Gad si Manase si la est cu pustiul, hotarele sale nordice fiind, probabil, ramura sudica a raului Iarmuc. 13:11 Galaadul, tinutul Ghesuritilor si al Maacatitilor, tot muntele Hermonului, si tot Basanul, pana la Salca; Ghesuritii si Macatitii. Vezi cele despre cap. 12,5. 13:12 toata imparatia lui Og in Basan, care domnea in Astarot si in Edrei, si care era singura ramasita a Refaimitilor. Moise a batut pe acesti imparati, si i-a izgonit. Refaimitii. Vezi cele despre cap. 12,4 13:13 Dar copiii lui Israel n-au izgonit pe Ghesuriti si pe Maacatiti, care au locuit in mijlocul lui Israel pana in ziua de azi. Verset ce nu a fost comentat. 13:14 Semintia lui Levi a fost singura careia Moise nu i-a dat parte de mostenire; jertfele mistuite de foc inaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel, aceasta a fost mostenirea lui, cum ii spusese El. Levi. Declaratia ca Levi nu trebuia sa primeasca nici o mostenire intre semintii, este data aici la sfarsitul raportului cu privire la cele doua semintii si jumatate, si este repetata in versetul 33 si din nou in capitolul 14,3.4. Dumnezeu nu le-a dat mostenire pentru ca in locul unei parti de pamant, zecimea intregii tari avea sa fie a lor (Numeri 18,20-24). Ei mai aveau sa primeasca si din daruri (Numeri 18; Deuteronom 18,1.2). Ei aveau un drept indiscutabil asupra zecimii si darurilor atribuite dupa cum fratii lor aveau asupra pamantului. Preotii si levitii nu puteau sa indeplineasca deodata indatoririle preotiei, sa invete poporul, sa aduca la indeplinire alte sarcini spirituale daca aveau sa fie impovarati cu pamantul, vitele, treburile si ducerea razboiului. Dupa cum n-a fost planul lui Dumnezeu ca levitii sa aiba partea lor de zecime si in acelasi timp sa continue sa cultive pamantul sau sa se ocupe cu intreprinderi comerciale, tot asa si astazi Dumnezeu cere de la cei consacrati slujirii, sa depuna toate puterile lor pentru inaintarea Imparatiei cerurilor. Jertfele. Ebraicul 'ishsheh, tradus totdeauna prin ,,jertfe mistuite in foc”. Desi in Levitic 24,7-9, despre painea punerii inainte se vorbeste ca despre darul de mancare mistuit de foc, totusi aceasta trebuie mancata de preoti. Deci cuvantul nu este necesar sa insemne ca jertfele denumite in felul acesta trebuia sa fie intotdeauna mistuite de foc. 13:15 Moise daduse semintiei fiilor lui Ruben o parte de mostenire, dupa familiile lor. Ruben. Stabilind in general teritoriul pe care Moise il atribuise celor doua semintii si jumatate, Iosua continua sa stabileasca hotarele particulare ale fiecarei semintii. Primul teritoriul delimitat a fost al lui Ruben. 13:16 Ei au avut ca tinut al lor: de la Aroer, care este pe malurile paraului Arnon, si cetatea care este in mijlocul vaii, toata campia de langa Medeba, Aroer. Vezi cele despre cap. 12,2 Medeba. Vezi cele despre vers. 9. De la versetul 16 la 21 autorul enumera amanuntit diferitele cetati si teritorii care au format partea de mostenire a lui Ruben. 13:17 Hesbonul, si toate cetatile lui din campie, Dibonul, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, Verset ce nu a fost comentat. 13:18 Iahat, Chedemot, Mefaat, Verset ce nu a fost comentat. 13:19 Chiriataim, Sibma, Teret-Hasahar, pe muntele vaii, Teret-Hasahar. Care inseamna ,,splendoarea zorilor”. Asezarea aceasta este pe tarmul Marii Moarte. Coloritul peisajului este uimitor, si fara indoiala mai frumos in zori de zi. Numele modern al asezarii este Zarat. 13:20 Bet-Peor, poalele muntelui Pisga, Bet-Iesimot, Verset ce nu a fost comentat. 13:21 toate cetatile campiei, si toata imparatia lui Sihon, imparatul Amoritilor, care domnea la Hesbon: Moise il batuse, pe el si pe domnitorii Madianului, pe Evi, Rechem, Tur, Hur si Reba, domnitori care se trageau din Sihon, si care locuiau in tara. Si pe domnitori. Prepozitia ,,cu” nu este in original. Textul ebraic nu spune ca Moise i-a batut in acelasi timp, cand a batut pe Sihon, ci numai ca ei au fost batuti intocmai ca si Sihon. Domnitorii care se trageau din Sihon. Numiti si printi chiar in acelasi verset. In Numeri 31,8 sunt numiti ,,imparati”. Totusi in scrisorile sacre ,,un imparat” poate sa nu fie mai mult decat un conducator de trib. Poate el insusi supus al unui conducator mai puternic. In acest verset, ei sunt numiti ,,domnitori” sau ,,printi de Sihon”, pentru ca erau supusi si tributari fata de Sihon si il ajutau in razboi. Probabil ca atunci cand Sihon a nimicit pe Moabiti, care locuiau prin partile acestea, el a gasit pe unii din Medianiti nomazi traind pe aici, i-a supus si i-a obligat sa plateasca tribut. Din motivul acesta poate ca sunt numiti aici ,,domnitori de Sihon”. Cucerirea madianitilor de catre Israel este raportata in Numeri 31. Poruncile au fost date sa ,,razbune pe copii lui Israel, impotriva madianitilor” (Numeri 31,2), pentru ca madianitii au dus in ispita pe Israel spre idolatrie si imoralitate. Aceste verset ne procura un motiv in plus pentru ostilitatile dintre ei si Israel. Ei faceau parte din stapanirea lui Sihon. Pentru ca sa fie completata supunerea teritoriului lui Sihon, era necesar sa indeparteze pe domnitorii sau printii lui Sihon. Legatura dintre madianiti si moabiti, se vede inca in istoria israelita timpurie (vezi Numeri 22,4). Legatura aceasta dintre Madian si Moab, care in Numeri 31 este numai presupusa dar nu este explicata, este lamurita prin remarca incidentala de aici. Aceasta este un alt exemplu de acord istoric intre cartea lui Iosua si Pentateuh. 13:22 Intre cei pe care i-au ucis copiii lui Israel, nimicisera cu sabia si pe ghicitorul Balaam, fiul lui Beor. Ghicitorul. Balaam fusese odata profetul, dar s-a vandut pe sine pentru plata si onoare si si-a degradat pozitia sa ca profet pana ce a ajuns sa fie cunoscut ca vrajitor. Dupa ce s-a intors acasa de la incercarea lui nereusita de a blestema tabara lui Israel, Balaam a hotarat sa recurga la alte mijloace pentru a obtine rasplata oferita de Balac. Intorcandu-se in fata Moabului, el i-a convins pe moabiti sa-i ademeneasca pe copii lui Israel la idolatrie si imoralitate. Planul a avut succes. Opunandu-se astfel poporului lui Dumnezeu, Balaam a avut parte de soarta vrajmasilor lui Dumnezeu, in nimicirea care a cazut asupra madianitilor (Numeri 25,16-18). 13:23 Hotarul tinutului fiilor lui Ruben era Iordanul. Aceasta este mostenirea fiilor lui Ruben, dupa familiile lor: cetatile si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 13:24 Moise daduse semintiei lui Gad, fiilor lui Gad, o parte de mostenire, dupa familiile lor. Verset ce nu a fost comentat. 13:25 Tinutul lor a fost Iaezerul, toate cetatile Galaadului, jumatate din tara copiilor lui Amon pana la Aroer, fata in fata cu Raba, Iaezerul. Cetatea aceasta a fost luata de la amoriti (Numeri 21,32) si data lui Gad la cererea lui (Numeri 32,1.2). Mai tarziu cetatea a devenit levitica (cap. 21,39). Orasul era in Amon, sau la hotarul lui, o mica distanta la nord sau nord-veste de Rabat-Amon, modernul Aman. Intreaga regiune era o tara excelenta pentru pasune. Cetatile Galaadului. Adica cetatile din partea sudica a Galaadului, pana la Iaboc. Cealalta parte a Galaadului, care apartinea mai degraba imparatului Basanului decat lui Sihon, a cazut, dupa cum aflam din v. 31, la jumatatea semintiei lui Manase (vezi cap. 12,2). Hotarul lui Gad se intindea mai departe spre est, decat acela al lui Ruben. Hotarul nordic al lui Gad era raul Iaboc la veste de Araba si apoi la nord pana la Marea Ghenezaret (Deuteronom 3,16.17). In mod evident ca lui Gad ia fost data campia Iordanului la nord de Iaboc si la rasarit de raul Iordan. Amon. Copiilor lui Israel le-a fost interzis in mod expres sa intre in tara lui Amon. (Deuteronom 2,19) Pana la Aroer. Acest Aroer nu trebuie confundat cu Aroerul lui Ruben de pe malul nordic al Arnonului (cap. 12,2; 13,9.16). Cetatea aceasta este inaintea Rabei, sau Rabat-Amon, adica, una care este aproape de Iordan. Raba era o fortareata de granita, o cetate intarita a Amonitilor, a carui teritoriu se afla la este de imparatia lui Sihon, in delta Iabocului. 13:26 de la Hesbon pana la Ramat-Mitpe si Betonim, de la Mahanaim pana la hotarul Debirului, Hesbon. Vezi cele despre Numeri 21,25 Ramat-Mitpe. In mod literal, ,,inaltimea punctului de veghe”. Pozitia, undeva pe inaltimile de la nord de Iaboc, este astazi necunoscuta, daca nu cumva este Ramoth-gilead, probabil la 30 mile (48 km) est de Bet-san, la Tell er Rumeith (Ramith). Acesta arata granita nordica a lui Gad, in timp ce Hesbonul, pe hotarul lui Ruben, indica granita sudica. Betonim. Astazi, pozitia aceasta este cunoscuta, dar trebuie sa fi fost aproape de Ramat-Mitpe, alcatuind un punct de nord in hotarul lui Gad, undeva aproape de Iaboc, identificata cu Khirbet Batneh, langa es-Salt. Mahanaim. Inca neidentificat definitiv. Cetatea aceasta era la rasarit de Iordan, probabil pe malul paraului Iaboc, cladita pe locul unde Iacob a vazut taberele de ingeri (Geneza 32,1.2.22). Ea era asezata pe hotarul lui Gad si Manase. Undeva langa Mahanaim se intinde Debirul, care probabil ca este identic cu Lo-Debar, caminul lui Machir, care a ajutat sa aprovizioneze pe David cu cele necesare cand fugea de fiul sau, Absalom (2 Samuel 17,27). 13:27 si, in vale, Bet-Haram, Bet-Nimra, Sucot si Tafon, ramasita din imparatia lui Sihon, imparatul Hesbonului, avand ca hotar Iordanul pana la marginea marii Chineret, de cealalta parte a Iordanului, la rasarit. In vale. Hotarul imparatiei Hesbonului nu mergea la nord numai prin Iaboc, ci cuprindea si valea Iordanului in nord pana la Marea Ghenezaret. Tot teritoriul acesta a fost dat copiilor lui Gad, desi hartile arata in general mostenirea lui Manase ca intinzandu-se pe toata lungimea pana la raul Iordan. Sucot si Tafon. Acestea sunt singurele cetati dintre cele patru amintite in v. 27 care au fost identificate. Desigur ca toate cetatile acestea erau in valea superioara a Iordanului. Sucotul se afla pe o pozitie inalta aproape de raul Iaboc si a fost identificat cu Tell Deir'alla, o movila albicioasa de inaltimea de 60 de picioare (18,3 m). Tafon mai poate fi identificat cu Tell-el-Qôs. Tafon este pe partea de nord a raului Raieb, la nord de Sucot si la sud de Taretan. 13:28 Aceasta este mostenirea fiilor lui Gad, dupa familiile lor: cetatile si satele lor. Verset ce nu a fost comentat. 13:29 Moise daduse la jumatate din semintia lui Manase, fiilor lui Manase, o parte de mostenire dupa familiile lor. Manase. Dupa cat se poate vedea, Manase n-a cerut in mod formal aceasta mostenire de la rasarit de Iordan, asa cum a facut Ruben si Gad (Numeri 32,1.2). Probabil ca s-a crezut de bine ca pe ei sa-i uneasca cu celelalte doua semintii din cauza marii populatii a lui Manase (Numeri 26,34). De asemenea se mai poate ca ei sa fi avut si un mare numar de vite, dupa cum aveau si celelalte doua semintii. Manasitii erau buni luptatori si poate ca Moise a considerat ca ar fi bine ca ei sa fie de partea de rasarit a Iordanului ca o paza externa, mai ales familiile lui Machir si Iair (vezi Deuteronom 3,14.15). 13:30 Tinutul lor a fost: de la Mahanaim, tot Basanul, toata imparatia lui Og, imparatul Basanului, si toate targusoarele lui Iair in Basan, saizeci de cetati. De la Mahanaim. Vezi vers. 26. Teritoriul lui Gad pornea din acest punct inspre Iordan si Marea Ghenezaret, in timp ce teritoriul lui Manase se afla inspre nord-est. Basan. Regiunea cu cereale de la este de Marea Ghenezaret. Targusoarele lui Iair. In mod literal, ,,cetatile de locuit ale lui Iair”. Bunica lui Iair era din semintia lui Manase, iar bunicul lui era Hetron, un nepot de bunic al lui Iuda prin Tamar (1 Cronici 2,18-22). El mai era socotit impreuna cu semintia lui Manase pentru ca era nepotul fiicei lui Machir, fiul lui Manase. Asociat cu manasitii cei viteji, si cu ajutorul lor, el a luat multe cetati (Numeri 32, 40.41; Deuteronom 3,4.14). Un alt Iair, care l-a judecat pe Israel doua secole mai tarziu dupa Iosua, poate sa fi fost un descendent al acestui Iair (vezi Judecatori 10,3-5). La inceput au fost 23 de cetati ale lui Iair. 13:31 Jumatate din Galaad, Astarot si Edrei, cetati din imparatia lui Og, in Basan, au cazut fiilor lui Machir, fiul lui Manase, adica la jumatate din fiii lui Machir, dupa familiile lor. Jumatate din Galaad. Adica, cealalta jumatate care nu era data Gaditilor (v. 25). Nordul Galaadul facea parte din imparatia lui Og. Astarot si Edrei. Vezi cele despre cap. 12,4. Fiilor lui Machir. Aceiasi care mai inainte au fost numiti copiii lui Manase. Acum ei sunt numiti fiii lui Machir, pentru ca Machir a fost intaiul nascut si unicul fiu al lui Manase (Numeri 26,29; 1 Cronici 7, 14-16). Astfel ca ,,fiii lui Machir” sunt manasiti. Pentru cealalta jumatate a fiilor lui Machir, vezi Iosua 17,1-6. 13:32 Acestea sunt partile de mostenire pe care le-a dat Moise, cand era in campia Moabului, de cealalta parte a Iordanului, in fata Ierihonului, la rasarit. Verset ce nu a fost comentat. 13:33 Moise n-a dat nici o mostenire semintiei lui Levi; Domnul, Dumnezeul lui Israel, este mostenirea lui, cum ii spusese El. Semintia lui Levi. Din nou se aminteste ca Levi nu primeste mostenire. Acesta este o repetare a versetului 14 si declaratia mai este repetata si in cap. 14,3 si in cap. 18,7. Probabil ca aceasta frecventa repetare s-a facut spre a ajuta poporului sa-si aminteasca de obligatia fata de leviti. Poate ca s-a mai intentionat sa se imprime asupra membrilor semintiei lui Levi ca ei erau slujbasii Domnului si ca viata lor trebuia sa fie consacrata pentru slujirea lui Dumnezeu. Dumnezeu avea sa se ingrijeasca de ei prin aranjamentul facut cu privire la zecimi si daruri. De aceea, ei nu trebuia sa fie ingrijorati de faptul ca n-au primit nici o mostenire. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: