1:2 Robul Meu Moise a murit: acum, scoala-te, treci Iordanul acesta, tu si tot poporul acesta, si intrati in tara pe care o dau copiilor lui Israel.
Iordanul. Ebraicul Yarden, de la verbul yarad, ,,a cobori”. Numele descrie in mod corespunzator curentul iute al raului, care izvoraste din versantii muntelui Hermon, 9 232 de picioare (2 814 m) deasupra nivelului marii, si coboara cu viteza de 60 de picioare pe mila spre Marea Galileii, 686 (209 m) de picioare sub nivelul marii. Dupa ce paraseste Marea Galileii, viteza este mai mica, cam de vreo 10 picioare (3 m) pe mila. Primavara, cand se topesc zapezile pe muntele Hermon, el se revarsa peste malurile lui, devenind un curent iute pe toata portiunea de la Hermon la Marea Moarta, 1 300 de picioare (400 m) sub nivelul marii, cea mai joasa masa de apa de pe pamant. Motivul numelui lui ebraic de ,,coboratorul” este vadit. Acesta era raul peste care Iosua trebuia sa-l conduca pe Israel.
O dau. Dumnezeu scoate in evidenta faptul ca El este cel care le da titlul judiciar asupra tarii Canaanului. Fagaduinta facuta lui Avraam (Geneza 13,15) trebuia implinita acum fata de urmasii lui (vezi Geneza 16,16-21). Nelegiuirea amoritilor era ,,plina” si ei trebuiau sa fie deposedati. Totusi cucerirea Canaanului avea sa fie progresiva. El avea sa fie al lor numai pe masura ce aveau sa-l ia in stapanire prin credinta si ascultare. Tot asa este cu toate fagaduintele lui Dumnezeu. Ele sunt ale noastre numai cand ne straduim sa le obtinem. Darurile Lui sunt mai mari in raport cu capacitatea noastra de a le primi. Capacitatea noastra de primire creste cu fiecare dar care se adauga, iar resursele lui Dumnezeu sunt nelimitate. Posibilitatea Lui de a da este limitata de capacitatea noastra de a primi.