4:1 Lucrul acesta n-a placut deloc lui Iona, si s-a maniat.
N-a placut deloc. Cea dintai propozitie suna literal: ,,A fost rau pentru Iona, un mare rau”. Capitolul 4 infatiseaza un contrast izbitor intre nerabdarea inimii omenesti si indelunga rabdare a lui Dumnezeu. Lui Iona lucrul acesta nu numai ca nu i-a placut de loc, ci i-a produs o indignare extrema faptul ca ,,Dumnezeu S-a cait de raul pe care il hotarase” (cap. 3,10). In loc sa se bucure ca harul lui Dumnezeu ii iertase pe ninivitenii pocaiti, el i-a ingaduit mandriei sale egoiste si pacatoase sa-l umple de nemultumire. Deoarece ceea ce prezisese el nu s-a intamplat, avea impresia ca urma sa fie privit ca un profet mincinos. Reputatia era pentru el de o mai mare valoare decat toate sufletele din capitala asiriana. Poate ca a mai considerat si ca cunoasterea viitorului de catre Domnul urma sa fie discreditata printre pagani datorita profetiei neimplinite.
S-a maniat. Mila lui Dumnezeu fata de niniviteni (cap. 3,10) l-a infuriat pe Iona. Desi aceeasi mila divina ii crutase propria viata atunci cand el a fost neascultator, a fost plin de invidie cand Dumnezeu a aratat-o si fata de altii.