2:1 Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului sau, din pantecele pestelui,
Iona s-a rugat. Rugaciunea descrie experienta lui Iona pe cand se afla in pantecele pestelui. Ea recunoaste izbavirea ca pe un fapt implinit. Pasajele care vorbesc despre rugaciunea ascultata si despre izbavire sunt probabil expresii ale puternicei credinte in izbavire a lui Iona si ale asigurarii divine care poate i se va fi dat ca viata lui avea sa fie crutata.
In rugaciunea lui Iona exista aluzii la anumiti Psalmi. Cei mai multi invatati moderni atribuie acestor psalmi o data postexilica; ca urmare, ei au atribuit o data postexilica si cartii lui Iona. Totusi, aceia care sustin ca autorii acestor psalmi au fost preexilici (vezi introducerea la psalmii in cauza; de asemenea Vol. III, p. 617), nu au nici o dificultate in ce priveste datarea cartii lui Iona in timpul sau inainte de timpul lui Ieroboam II (vezi p. 995), cand, potrivit cu 2Regi 14,25, a trait Iona. Aluziile arata ca Iona, ca un israelit evlavios, era familiar cu limbajul psalmilor.
Ori de cate ori sunt in nevoie copiii lui Dumnezeu au privilegiul scump de a apela la El pentru ajutor. Indiferent cat de nepotrivit ar fi locul, urechea induratoare a lui Dumnezeu este deschisa la strigatul lor. Oricat de pustiu si intunecat ar fi locul, el poate fi transformat intr-un templu veritabil prin rugaciunea copilului lui Dumnezeu.
2:2 si a zis: In stramtorarea mea, am chemat pe Domnul, si m-a ascultat; din mijlocul locuintei mortilor am strigat, si mi-ai auzit glasul.
In stramtorarea mea. Compara strigatul psalmistului (Psalmi 18,6; 120,1). Ca si fiul risipitor (Luca 15,17), Iona, in starea lui nenorocita si disperata, ,,si-a venit in fire”, pentru a recunoaste deplina lui vulnerabilitate, nebunia lui demonstrata in razvratirea impotriva vointei lui Dumnezeu si nevoia lui dupa izbavirea divina.
M-a ascultat. Compara Psalmi 50,15; 107,6. Locuintei mortilor. Ebr. she’ol, locuinta figurata a celor morti (vezi comentariul la Proverbe 15,11). Mi-ai auzit glasul. Vezi comentariul la v. 1.
2:3 Si totusi ma aruncasei in adanc, in inima marii, si raurile de apa ma inconjurasera; toate valurile si toate talazurile Tale au trecut peste mine.
Ma aruncasei. Sau, ,,m-ai aruncat”.
In adanc. Iona ofera o descriere poetica vie a experientei sale chinuitoare.
Valurile. Compara Psalmi 42,7; 88,6.7.
2:4 Ziceam: Sunt lepadat dinaintea ochilor Tai! Dar iarasi voi vedea Templul Tau cel sfant.
Ziceam. Compara Psalmi 31,22.
Iarasi voi vedea. LXX pune aceasta in forma unei intrebari: ,,Oare voi mai privi eu din nou spre Templul Tau cel sfant?” O schimbare in vocalizare duce la aceleasi cuvinte si in ebraica. Intrebarea pare preferabila intrucat contextul arata ca la punctul acesta nadejdea nu se fixase.
Templul Tau cel sfant. Compara 1Regi 8,30; Psalmi 18,6; 28,2; Daniel 6,10.
2:5 Apele m-au acoperit pana aproape sa-mi ia viata, adancul m-a invaluit, papura s-a impletit in jurul capului meu.
Viata. Ebr. nephesh, aici probabil in sensul de ,,viata” (vezi comentariul la Psalmi 16,10). Adica, apele l-au impresurat aproape pana acolo ca sa-i ia viata (comp. Psalmi 69,1.2).
Papura s-a impletit. Este indoielnic daca limbajul extrem de poetic de aici ar trebui sa fie interpretat literal in felul acesta. Iona descrie soarta cuiva aruncat in adancuri si astfel cu un dramatism viu il descrie impodobit cu un turban de ierburi marine.
2:6 M-am pogorat pana la temeliile muntilor, zavoarele pamantului ma incuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapa, Doamne, Dumnezeul meu!
La temeliile. Literal, ,,despartiturile”, probabil insemnand temeliile.
Pamantului. Ebr. ’eret, care este tradus de obicei cu ,,tara”, mai degraba decat cu ,,pamant”. Iona poate ca aici se gandeste la tinutul she’ol (vezi comentariul la v. 2), care isi trage zavoarele inapoia acelora care intra acolo. Lui i se parea ca urma sa fie acolo ,,pe vecie”. Lucrul acesta nu implica faptul ca Iona nu credea intr-o inviere viitoare. Cuvantul tradus aici ,,pe vecie”, le’olam, denota un timp care se extinde in viitorul nedefinit. Uneori inseamna vesnicie; alteori durata este limitat de imprejurari (vezi comentariul la Exod 21,6). LXX il ataseaza pe le’olam la ,,zavoare”: ,,Mam pogorat in pamant, ale carui zavoare sunt bariere vesnice.”
Din groapa. Ebr. shachath, ,,groapa”, adesea folosit sinonim cu Ishe’ol pentru a simboliza taramul celor morti (vezi comentariul la Proverbe 15,11).
-6-
2:7 Cand imi tanjea sufletul in mine, mi-am adus aminte de Domnul, si rugaciunea mea a ajuns pana la Tine, in Templul Tau ce sfant.
Verset ce nu a fost comentat.
2:8 Cei ce se lipesc de idoli deserti indeparteaza indurarea de la ei.
Idoli deserti. Sau ,,Desertaciuni mincinoase”. Iona contrasteaza fericita lui experienta cu soarta acelora care se inchina la idoli (vezi Psalmi 31,6).
Indurare. Ebr. chesed (vezi Nota Aditionala la Psalmul 36). Dupa unii, Iona se refera la unicul Dumnezeu adevarat; dupa altii, se refera la faptele de bunatate si de iubire ale lui Dumnezeu pe care le arata fata de toti oamenii (vezi Psalmi 145,8.9; Isaia 55,3; Fapte 14,15-17).
2:9 Eu insa Iti voi aduce jertfe cu un strigat de multumire, voi implini juruintele pe care le-am facut. Mantuirea vine de la Domnul.
Jertfe. Vezi Psalmi 50,14; Eclesiastul 5,4.5.
Mantuirea. Compara Psalmi 3,8; Apocalipsa 7,10
2:10 Domnul a vorbit pestelui, si pestele a varsat pe Iona pe pamant.
A vorbit. Dumnezeu stapaneste fiintele pe care le-a creat. Cunoasterea acestui fapt fundamental ne intareste impotriva falselor teorii despre Dumnezeu, care ori Il fac supus legilor naturale ori Il fac o parte inseparabila, ineluctabila a naturii insasi. Conceptia biblica despre Dumnezeu este ca El este Creatorul naturii, Acela care, separat de ea, dirijeaza si sustine universul, Cel care este deasupra tuturor lucrurilor (vezi Iov 38; 39; Psalmul 19; Coloseni 1,12-17; Apocalipsa 14,7).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1, 2 PK 268
3–9PK 269