1:3 Si Iona s-a sculat sa fuga la Tars, departe de Fata Domnului. S-a pogorat la Iafo, si a gasit acolo o corabie care mergea la Tars. A platit pretul calatoriei, si s-a suit in corabie ca sa mearga impreuna cu calatorii la Tars, departe de Fata Domnului.
S-a sculat. Iona s-a sculat, dar nu ca sa asculte de Dumnezeu, ci tocmai pentru a nu-L asculta. Ca si tanarul bogat, el nu voia sa-si supuna propria vointa vointei lui Dumnezeu (Matei 19,21.22). Ca si ,,multi” din ,,ucenicii” Domnului, a socotit porunca lui Dumnezeu ,,prea de tot” de suportat si, ca si ei, a considerat ca cel putin in cazul acesta el nu va umbla ,,cu El” (Ioan 6,60.66). Profetul nu a inteles ca atunci cand Dumnezeu aseaza o povara asupra oamenilor ca sa fie purtata dupa placerea Lui, El ii si intareste ca sa o poarte. Fiecare porunca a lui Dumnezeu este insotita si de puterea de a o implini. Profetul a facut greseala de a nu pune ,,mai intai imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui” (Matei 6,33). Din cauza ca nu i-a placut misiunea pe care era insarcinat sa o implineasca era gata sa se desparta de lucrarea lui Dumnezeu, punandu-se astfel intr-o pozitie in care, daca nu ar fi fost interventia harului divin, ar fi putut sa-si piarda sufletul.
Tars. In general se considera ca Tars era clasicul Tartessus de pe coasta de sud a Spaniei. El era proverbial pentru bogatia lui si facea un comert extins de export cu cetatea feniciana Tir si cu alte tari cu argint, fier, cositor si plumb (vezi Ezechiel 27,12). In acel loc indepartat si activ Iona nadajduia sa scape de datoria lui si sa inabuse glasul constiintei.
De la Fata. Literal ,,de dinaintea fetei Domnului.” Cat de imposibila este o astfel de incercare (vezi Psalmi 139,7-12)!
La Iafo. Acelasi cu Iafo din zilele noastre, pe tarmul marii cam la 54,5 km. nord-vest de Ierusalim si una din cele mai vechi cetati ale lumii. A fost unicul port de vreo oarecare importanta apartinand iudeilor. Prin Iafo a fost adus la Ierusalim lemnul pentru Templul lui Solomon (vezi 2Cronici 2,16), precum si acela pentru refacerea lui (vezi Ezra 3,7).