English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Ioan

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Ioan, 9


9:1 Cand trecea, Isus a vazut pe un orb din nastere.

Cand trecea Isus. [,,Isus trecea”, KJV]. [Omul nascut orb, Ioan 9,1-41. Vezi harta p. 222; diagrama p. 231; despre minuni p. 208-213]. Pentru cadrul cronologic al acestui eveniment vezi la Matei 19,1. Minunea vindecarii a avut loc in ziua de Sabat (Ioan 9,14), probabil in Sabatul care a urmat dupa Sarbatoarea Corturilor cu care erau legate evenimentele din cap. 7 si 8 (vezi la cap. 7,2; 8,2). Totusi, e posibil ca sa fi trecut cateva luni intre predica din cap. 8 si minune. Daca lucrurile stau asa, incidentul a avut loc in legatura cu vizita lui Isus la Ierusalim pentru Sarbatoarea Innoirii, cateva luni mai tarziu (vezi la cap. 10,22).

Orb din nastere. [,,Orb de la nasterea sa”, KJV]. Orbirea din diferite cauze, mai ales conjunctivita, este inca ceva obisnuit in Rasarit. Din minunile mentionate in Evanghelii, numai cu privire la aceasta se noteaza ca maladia exista de la nastere.



9:2 Ucenicii Lui L-au intrebat: Invatatorule, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?

Cine a pacatuit? Iudeii invatau ca suferintele acestei vieti erau pedepse divine pentru pacat. Potrivit cu Talmudul, ,,Nu exista moarte fara de pacat si nu exista suferinta fara nelegiuire” (Shabbath 55a, ed. Soncino a Talmudului, p. 255). ,,Un om bolnav nu se reface din boala lui pana nu i-au fost iertate pacatele” (Nedarim 41a, ed. Soncino, p. 130). Rabinii invatau mai departe ca Dumnezeu avea grija ca pacatul sa-si primeasca pedeapsa potrivit regulii, masura pentru masura.

Sunt date cateva exemple ale regulii din Mishnah: ,,Cu masura cu care cineva masoara i se va da”. ,,Samson a umblat dupa [dorinta] ochilor sai; de aceea filistenii i-au scos ochii... Absalom se falea cu parul sau; de aceea a fost spanzurat de parul sau. Si pentru ca s-a culcat cu cele zece concubine ale tatalui sau, a fost strapuns de zece lancii. ... Si pentru ca a furat trei inimi, inima tatalui sau, inima curtii de judecata si inima lui Israel... de aceea trei sageti l-au strapuns” (Sotah 1. 7, 8, ed. Soncino a Talmudului, p. 37, 41). Iudeii sustineau ca fiecare pacat are pedeapsa lui aparte si credeau ca e posibil ca in anumite cazuri, cel putin, sa determine vinovatia unui om prin natura suferintei lui. Dupa nimicirea Templului si desfiintarea Sinedriului, si odata cu incetarea executiilor iudaice, Rabbi Joseph sustinea ca Dumnezeu aducea calamitatile naturale asupra acelora care meritau moartea: ,,Cel care ar fi trebuit sa fie osandit la moarte prin uciderea cu pietre, sau cade de pe acoperis sau o fiara salbatica il calca in picioare. Cel care ar fi trebuit sa fie osandit sa fie ars cu foc, sau cade in foc sau il musca un sarpe. Cel care ar fi trebuit sa fie condamnat la decapitare, sau este dat pe mana carmuirii sau sar talharii asupra lui. Cel care ar fi trebuit sa fie condamnat la strangulare, sau este inecat in rau sau moare de sufocare” (Talmud Kethuboth 30a, 30b, ed. Soncino, p. 167).

Desi enuntarile acestea sunt de o data mai tarzie fata de timpul lui Isus, ele reflecta fara indoiala gandirea iudeilor de pe vremea Lui. Lucrul acesta este evident din intrebarea ucenicilor cu prilejul acesta, de asemenea din intrebarea lui Isus asupra subiectului acestuia in Luca 13,2.4.

Ar trebui sa se observe ca chiar daca cele de mai sus reprezinta opinia covarsitoare, iudeii se ingrijeau sa faca loc la ceea ce ei numeau mustrarea iubirii. Ei credeau ca aceasta o trimite Dumnezeu pentru punere la proba si curatire. Astfel de mustrari, sustineau ei, nu vor impiedica niciodata studierea Torei sau rugaciunea. Acela care se supunea de bunavoie la aceste mustrari urma sa fie bogat rasplatit. Totusi, ei considerau aceste mustrari ale iubirii ca exceptii de la regula generala: unde exista suferinta acolo exista si vinovatie.

Omul acesta. Daca omul acesta era orb ca rezultat al propriului sau pacat, atunci el trebuia sa fi pacatuit inainte sa se fi nascut, intrucat orbirea lui exista de la nastere. Sunt cateva indicatii in literatura rabinica in sensul ca iudeii considerau pacatuirea prenatala din partea copilului ca cel putin

o posibilitate. De pilda, Midrash Rabbah, la Geneza 25,22 (ed. Soncino, p. 559, 560), acuza ca Esau a savarsit pacat atat inainte de nastere, cat si in timpul nasterii sale. Totusi, punctul de vedere predominant al iudeilor era ca un copil nu putea fi vinovat de nici o purtare gresita inainte de nastere. Midrash Rabbah, la Levitic 22,27 (ed. Soncino, p. 350) povesteste intamplarea cu o mama care a adus pe fiul ei la judecator pentru o vina oarecare. Cand a observat ca judecatorul condamna pe altii la biciuire a inceput sa se teama ca daca ar dezvolui vina fiului ei judecatorului, l-ar omori. Cand a venit randul ei n-a spus nimic despre vinovatie ci doar l-a acuzat ca inainte de nastere fiul ei daduse din picior [ca un animal indaratnic]. Judecatorul a intrebat: Altceva n-a mai facut? Ea a raspuns: Nu. El a zis: Aceasta nu este nici o vina. Raspunsul judecatorului reflecta invatatura generala a iudeilor cu privire la presupusul pacat prenatal din partea copilului.

Ucenicii auzisera fara indoiala de argumentele care despicau firul de par ale rabinilor asupra acestei chestiuni dificile si erau nerabdatori sa auda ce avea de zis Isus in privinta aceasta.

Parintii lui. Partea aceasta a intrebarii ucenicilor avea cel putin un temei biblic, deoarece Legea spune ca Domnul ,,pedepseste pacatele parintilor in copiii lor pana la al treilea si al patrulea neam al celor” care-L urasc (Exod 20,5). Copiii sufera adesea urmarile purtarilor rele ale parintilor lor, dar nu sunt pedepsiti pentru vina parintilor (vezi la Ezechiel 18,1.2; cf. PP 306).

Unii din rabini invatau ca epilepsia, paralizia, mutenia si surzenia veneau ca rezultat al calcarii celor mai neinsemnate randuieli ale traditiei (vezi Talmud, Pesahim 112b, ed. Soncino, p. 579; Gittin 70a, ed. Soncino, p. 333; Nedarim 20a, 20b, ed. Soncino, p. 57, 58).

Ei primisera filozofia lor eronata despre suferinta de la Satana, deoarece el, ,,autorul pacatului si al rezultatelor lui, ii facuse pe oameni sa priveasca la boala si la moarte ca venind de la Dumnezeu, - ca pedeapsa data in mod arbitrar pacatului” (DA 471). Ei nu prinsesera invatatura din cartea lui Iov care arata ca ,,suferinta este adusa de Satana si este ingaduita de Dumnezeu pentru scopuri milostive” (DA 471; vezi la Psalmii 38,8).



9:3 Isus a raspuns: N-a pacatuit nici omul acesta, nici parintii lui; ci s-a nascut asa, ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu.

Nici. O astfel de invatatura era direct contrara vederii populare sustinute de iudei (vezi la v. 2).

Ca sa se arate. Afirmatia aceasta a fost adesea inteleasa – sau mai corect: gresit inteleasa – ca invatand ca orbirea fusese adusa asupra unui prunc nevinovat pentru ca dupa 38 de ani Dumnezeu sa-Si poata arata marea Lui putere. Traducerea engleza tinde sa sprijine observatia aceasta. Totusi, conjunctia ,,ca” (gr. hina), care introduce propozitia, desi exprima adesea scop, poate sa introduca, si adesea introduce o propozitie consecutiva sau propozitie de rezultat. Exemple ale acestei intrebari de pe urma sunt urmatoarele: Luca 9,45; Galateni 5,17; 1 Tesaloniceni 5,4; 1 Ioan 1,9; vezi la Matei 1,22. Daca hina din Ioan 9,3 este interpretat ca exprimand rezultat, atunci problema pusa de acest verset pare sa fie eliminata si versetul poate fi parafrazat dupa cum urmeaza: ,,Nici omul acesta nu a pacatuit, nici parinti lui, ci drept urmare a suferintei lui lucrarile lui Dumnezeu se vor da pe fata in el”. Astfel Isus ,,nu a explicat cauza suferintei omului, ci le-a spus [iudeilor] care urma sa fie rezultatul” (DA 471). Pentru aceia care-L iubesc, Dumnezeu indreapta totul, inclusiv suferintele trimise de vrajmasul, spre bine (Romani 8,28). In providenta lui Dumnezeu suferintele aduse de vrajmasul sunt ingaduite spre binele nostru.



9:4 Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, cand nimeni nu mai poate sa lucreze.

Trebuie sa lucrez. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre exprimarea aceasta si ,,trebuie sa lucram”. Cea din urma scoate in evidenta asocierea ucenicilor cu Isus in lucrarile Lui. Ce M-a trimis. O expresie ioanina ades intalnita (vezi cap. 4,34; 5,24; 6,38; etc.; vezi la cap. 3,17).

Cat este ziua. Adica, timp de lucrat (Psalmii 104,23). Expresia sugereaza urgenta. O figura asemanatoare se gaseste in Mishnah, unde Rabbi Tarfon comentand asupra timpului zilei, zice: ,,Ziua este scurta si lucrul [de facut] este mult; si lucratorii sunt lenesi, dar rasplata este mare; si stapanul este insistent” (Aboth 2. 15, ed. Soncino a Talmudului, p. 24).

Vine noaptea. Pentru Isus noaptea nu era departe (vezi cap. 7,33). Scurta Lui ,,zi” era timpul Lui de lucru aici pe pamant; sosirea noptii Lui, timpul cand El urma sa plece din lumea aceasta (vezi cap. 9,5).



9:5 Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii.

Cat sunt. Aceasta nu inseamna ca Isus a fost lumina lumii numai in timpul locuirii Lui istorice pe pamant, deoarece El este inca Lumina lumii. El s-a referit in mod deosebit la rolul Sau ca ,,lumina” in decursul timpului cat a umblat vizibil printre oameni. Textul grec nu are articol inaintea luminii, nici nu exprima separat pronumele ,,Eu” ca in enuntarea ,,Eu sunt lumina lumii” (cap. 8,12). Cu privire la insemnatatea figurii vezi la cap. 1,4.5; cf. DA 464, 465.



9:6 Dupa ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pamant si a facut tina din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta,

A scuipat pe pamant. Cei din vechime credeau ca saliva continea proprietati vindecatoare (vezi de pilda, Talmud Baba Bathra 126b, ed. Soncino, p. 526). Totusi, o presupusa putere de vindecare din saliva nu era motivul pentru care Isus a facut uz de acest mijloc, afara numai pentru a intari credinta omului. Folosirea salivei este mentionata in alte doua minuni (vezi la Marcu 7,33; cf. cap. 8,23).

Pregatirea tinei era cuprinsa, fara indoiala, in oprelistile legilor rabinice cu privire la Sabat (vezi cap. 9,14; vezi la cap. 5,10.16; 7,22-24). Framantatul aluatului era indeosebi interzis (vezi Mishnah, Shabbath 7. 2, ed. Soncino a Talmudului, p. 349). De pilda, oamenilor le era ingaduit sa toarne apa pe tarate la pregatirea hranei pentru animale, dar nu era ingaduit de a o ,,mesteca” (Mishnah, Shabbath 24. 3, ed. Soncino a Talmudului, p. 794). Vezi la cap. 5,16; 9,16.

A uns ochii. Aici la fel (vezi mai sus la ,,A scuipat pe pamant”) Isus a calcat traditia rabinica, care ingaduia numai o astfel de ungere care era facuta in mod normal in alte zile. Orice ungere neobisnuita era interzisa. De pilda, cei din vechime foloseau otet pentru alinarea durerilor de dinti. Un om cu o durere de dinti nu putea sa suga otet printre ei in ziua de Sabat, dar putea sa ia otet in felul obisnuit la masa si sa obtina alinare in felul acesta (Mishnah, Shabbath 14. 4, ed. Soncino a Talmudului, p. 539).



9:7 si i-a zis: Du-te de te spala in scaldatoarea Siloamului (care, talmacit, inseamna: Trimis). El s-a dus, s-a spalat, si s-a intors vazand bine.

Siloamului. Un iaz in partea de sud a Ierusalimului (vezi la Isaia 8,6; vezi harta din fata p. 545; Josephus, Razboi V. 4. 1, 2 [136-141]; 9. 4 [409-411].

Talmacit, inseamna: Trimes. Siloam este o transliterare prin greaca a ebr. Shiloach, care vine de la verbul shalach, ,,a trimite”. Era ceva caracteristic la Ioan sa dea intelesul numelor proprii ebraice pentru cititorii greci (vezi cap. 1,38.42). Porunca de a se spala in scaldatoare nu era datorita vreunei puteri vindecatoare in apa insasi, ci era fara indoiala datorita faptului ca Isus dorea sa puna la incercare credinta omului. Comparati 2 Regi 5,10.



9:8 Vecinii si cei ce-l cunoscusera mai inainte ca cersetor, ziceau: Nu este acesta cel ce sedea si cersea?

Ca cersetor. [,,Ca era orb”, KJV]. Dovezi textuale atesta (cf. p. 146) exprimarea ,,ca era cersetor”. Nu este acesta? Constructia in textul grec arata ca este astept un raspuns pozitiv. Ei erau siguri ca el era.

Sedea si cersea. Mai degraba, ,,obisnuia sa sada si sa cerseasca”. Era obiceiul lui. Midrash citeaza diferite formule folosite de cersetori cand cerea daruri: ,,Faceti-va bine prin mine” (Rabbah, la Levitic 25,25, ed. Soncino, p. 432), ,,Dati-mi de pomana” (ibid. [131a]). Talmudul are urmatoarea: ,,Stapane”, i-a zis el, ,,hraneste-ma” (Kethuboth, 66b, ed. Soncino, 405).



9:9 Unii ziceau: El este. Altii ziceau: Nu; dar seamana cu el. Si el insusi zicea: Eu sunt.

Seamana cu el. Infatisarea omului se schimbase, fara indoiala, foarte mult. Ochii lui deschisi ii luminau acum toata fata. S-a trezit o mare framantare cu privire la identitatea lui, dar omul insusi a rezolvat chestiunea, afirmand: ,,Eu sunt”.



9:10 Deci i-au zis: Cum ti s-au deschis ochii?

Cum? O intrebare perfect naturala. In aparenta vecinii nu puneau la indoiala valabilitatea minunii, asa cum au facut conducatorii mai tarziu (v. 18).



9:11 El a raspuns: Omul acela, caruia i se zice Isus, a facut tina, mi-a uns ochii, si mi-a zis: Du-te la scaldatoarea Siloamului, si spala-te. M-am dus, m-am spalat, si mi-am capatat vederea.

I se zice Isus. Isus pare ca Se identificase numai prin nume. Orbul nu stie ca El era Mesia (vezi v. 35-38). El nu Il vazuse niciodata pe Isus, deoarece atunci cand s-a dus sa se spele in scaldatoarea Siloam, in partea de sud a Ierusalimului, era orb.



9:12 Unde este omul acela, l-au intrebat ei. El a raspuns: Nu stiu.

Unde este? [,,Unde este el”, KJV]. Dorinta de a vedea pe savarsitorul minunii era naturala. Comparati cap. 7,11.



9:13 Au adus la Farisei pe cel ce fusese orb mai inainte.

Au adus. Literal, ,,ei aduc”. Ioan relateaza naratiunea cu vioiciune dramatica. Nu este aratat motivul pentru care oamenii l-au adus pe omul vindecat la Farisei. Poate faptul ca vindecarea era o calcare a legilor traditionale (vezi la v. 6) i-a dus la concluzia ca acel caz cerea atentia Fariseilor.



9:14 Si era o zi de Sabat cand facuse Isus tina, si-i deschisese ochii.

O zi de Sabat. [,,Ziua de Sabat”, KJV]. Intrucat cazul omului orb nu era un caz de urgenta, adica viata nu era in primejdie, vindecarea pe care Isus o savarsise era o calcare a legii traditionale iudaice (vezi la cap. 7,22-24). De asemenea, legile acestea interziceau amestecarea tinei si ungerea ochilor (vezi la cap. 9,6).

Iudeii, pretinsi aparatori ai Legii, intelegeau cu totul gresit intentia si scopul Sabatului (vezi la Marcu 2,27.28), Ei nu-si dadeau seama ca ziua era sfintita pentru binele fizic, mintal si spiritual al omului. Sfintirea lui nu a avut niciodata intentia sa impiedice faptele de necesitate si de indurare, corespunzatoare energiei creatoare pe care o comemoreaza (vezi la Geneza 2,1-3). Vindecarea bolnavului nu era o calcare a Legii divine a Sabatului. Prin gasirea de vina la Domnul pentru o astfel de calcare, iudeii aratau necunoasterea din partea lor a Legii care se presupunea ca o tin.

In total sunt relatate sapte minuni ca fiind facute in ziua de Sabat (vezi Nr. 3, 5, 6, 9, 27, 28, 29 la p. 205-207).



9:15 Din nou, Fariseii l-au intrebat si ei cum si-a capatat vederea. Si el le-a zis: Mi-a pus tina pe ochi, m-am spalat, si vad.

Din nou, Fariseii. [,,Fariseii de asemenea”, KJV]. Acesti conducatori religiosi cerceteaza faptele cazului. Ei nu tagaduiesc minunea. Omul vindecat da un raspuns scurt, dar fara indoiala cuviincios.



9:16 Atunci unii din Farisei au inceput sa zica: Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru ca nu tine Sabatul. Altii ziceau: Cum poate un om pacatos sa faca asemenea semne? Si era dezbinare intre ei.

De la Dumnezeu. Fariseii admiteau adevarul minunii, dar lasau sa se inteleaga ca puterea prin care era savarsit[ era de la cel rau (vezi la Matei 12,24).

Nu tine Sabatul. Vindecarea era considerata ilegala deoarece cazul era cronic si nu cerea atentie imediata. Viata nu era in primejdie (vezi la v. 14). Pregatirea tinei si ungerea ochilor erau de asemenea considerate a fi calcari ale legilor Sabatului (vezi la v. 6).

Altii ziceau. Erau printre Farisei oameni cu un spirit mai bun si cu o atitudnie mai buna, ca de exemplu Nicodim (cap. 3,1-21; 7,50.51) si Iosif (vezi la Matei 27,57).

Un om pacatos. Iudeii invatau ca Dumnezeu savarsea minuni numai pentru cei care erau vrednici. Talmudul contine urmatoarea discutie interesanta: ,,A zis R. Papa catre Abaye: Cum se face ca pentru generatiile de mai inainte se faceau minuni si pentru noi, nu mai sunt facute minuni?... dar cand Rab[bi] Iuda si-a scos o gheata [pregatindu-se pentru post], obisnuia sa vina ploaie, pe cand noi ne chinuim si strigam tare si nu se ia seama la noi! El a raspuns: Generatiile de mai inainte obisnuiau sa fie gata sa-si sacrifice viata pentru sfintenia numelui [lui Dumnezeu]; noi nu ne sacrificam viata pentru sfintenia numelui [lui Dumnezeu] (Berakoth 20a, ed. Soncino, p. 119, 120). Comparati Luca 7,4.



9:17 Iarasi au intrebat pe orb: Tu ce zici despre El, in privinta faptului ca ti-a deschis ochii? Este un proroc, le-a raspuns el.

Tu ce zici? Accentul este pus pe ,,tu”. Fariseii erau in dezacord intre ei, iar intrebarea aceasta poate avea menirea sa ascunda divizarea lor.

Ca ti-a deschis ochii. Legatura dintre propozitia aceasta si cea precedenta este mai bine aratata redand conjunctia tradusa ,,ca”, prin ,,intrucat” sau ,,deoarece” (RSV). Ideea din textul grec decurge in felul urmator: ,,Si tu, ce spui tu despre el, intrucat ochii tai ti-a deschis?”

Este un prooroc. In textul grec cuvantul ,,prooroc” este lipsit de articol. Omul vindecat nu Il recunoaste pe Isus ca fiind ,,proorocul acela”, asa cum facusera multimile hranite cu painile si pestii (vezi la cap. 6,14; cf. cap. 1,2). Dar recunoaste ca Isus este mai mult decat un om de rand. El este convins ca puterea care i-a adus vindecare este de la Dumnezeu si ca persoana care a exercitat-o este un sol de la Dumnezeu. Marturia lui o contrazicea pe aceea a Fariseilor care declarau: ,,Omul acesta nu este de la Dumnezeu” (cap. 9,16).



9:18 Iudeii n-au crezut ca fusese orb si ca isi capatase vederea, pana n-au chemat pe parintii lui.

N-au crezut. Pana la punctul acesta minunea ramasese nepusa la indoiala. Dar iudeii erau confruntati cu o aparenta contradictie de circumstante – cum putea un om cu o astfel de putere extraordinara de vindecare, pe cat se pare primita de la Dumnezeu, sa calce Sabatul? Poate ca minunea nu era adevarata. Ei bajbaiau dupa o solutie si s-au hotarat sa-i interogheze pe parinti.



9:19 Si cand i-au venit parintii, i-au intrebat: Acesta este fiul vostru, care spuneti ca s-a nascut orb? Cum dar vede acum?

Acesta este fiul vostru? Sunt aici trei intrebari, exprimate asa incat sa-i puna in incurcatura pe parinti. Este acesta fiul vostru? Spuneti voi ca el a fost nascut orb? Cum explicati faptul ca acum vede?



9:20 Drept raspuns, parintii lui au zis: Stim ca acesta este fiul nostru, si ca s-a nascut orb.

S-a nascut orb. Acesta e punctul pe care iudeii nadajduiau sa-l dovedeasca ca nu era adevarat. Combinatia lor pentru a invalida miracolul daduse gres.



9:21 Dar cum vede acum, sau cine i-a deschis ochii, nu stim. Intrebati-l pe el; este in varsta, el singur poate vorbi despre ce-l priveste.

Nu stim. Acesta era un neadevar, sau cel putin o fuga de la adevar. Ei pare sa nu fi fost de fata la data ungerii ochilor omului sau cand s-a spalat la scaldatoare si in felul acesta nu puteau marturisi ca martori oculari. Dar, impreuna cu vecinii lor, ei auzisera despre vindecare si cunosteau imprejurarile (vezi v. 22).

Este in varsta. [,,Este major”, KJV]. Iudeii socoteau majoratul de la 13 ani si o zi in cazul baietilor si cu un an mai devreme la fete. Astfel deci, omul vindecat era mai mare de 13 ani, dar cat de mai mare este doar o chestiune de presupunere. In v. 1 este identificat simplu ca ,,om” (gr. anthropos), un membru al familiei omenesti.



9:22 Parintii lui au zis aceste lucruri, pentru ca se temeau de Iudei; caci Iudeii hotarasera acum ca, daca va marturisi cineva ca Isus este Hristosul, sa fie dat afara din sinagoga.

Se temeau de Iudei. Observatia aceasta dovedeste ca parintii cunosteau imprejurarile vindecarii (vezi la v. 21). Teama de excomunicare i-a facut sa ascunda adevarul. Isus este Hristosul. [,,El era Hristos”, KJV]. Hristos inseamna Mesia (vezi la Matei 1,1; cf. Ioan

1,41). A spune ca Isus era Hristos insemna a marturisi credinta ca El era Mesia al profetiei. Multi din iudei (vezi la Ioan 7,14) si chiar si dintre conducatorii (cap. 7,50; vezi la cap. 9,16) erau stapaniti de convingerea ca El era cu adevarat Trimisul lui Dumnezeu.

Dat afara din sinagoga. Aceasta fara indoiala se referea la excluderea pe 30 de zile impusa de iudei pentru anumite vinovatii ca, de pilda, vorbire depreciativa contra celor din autoritate (vezi Mishnah, ‘Eduyyoth 5. 6, ed. Soncino a Talmudului, p. 34, 35; Talmud Nedarim 50b, ed. Soncino, p. 158; Mo‘ed, Katan 16a, ed. Soncino, p. 98; Kiddushin 70a, ed. Soncino, p. 354, 355). Pentru o discutie asupra excluderii vezi Strack si Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 4, p. 293-333.



9:23 De aceea au zis parintii lui: Este in varsta, intrebati-l pe el.

Este in varsta. [,,Este major”, KJV]. ezi la v. 21.



9:24 Fariseii au chemat a doua oara pe omul care fusese orb, si i-au zis: Da slava lui Dumnezeu: noi stim ca omul acesta este un pacatos.

Da slava lui Dumnezeu. Aceasta era o formula tehnica, care cerea persoanei careia i se vorbea astfel sa ia masurile cerute de imprejurari care ar aduce onoare lui Dumnezeu. Contextul arata felul de actiune asteptat. In cazul lui Acan, formula cerea o marturisire a vinovatiei (Iosua 7,19). Aici cererea lasa sa se inteleaga ca purtarea si marturisirea omului vindecat nu adusesera onoare lui Dumnezeu. Iudeii cautau sa scoata declaratia ca nu Isus il vindecase, ci Dumnezeu.

Un pacatos. Adica, pentru ca, dupa ei, El calcase Sabatul (vezi la v. 14).



9:25 El a raspuns: Daca este un pacatos, nu stiu; eu una stiu: ca eram orb, si acum vad.

Nu stiu. El nu era atat de sigur ca iudeii. Ei pretindeau ca ,,stiu” (v. 24). Totusi, ei nu prezentasera dovezi indestulatoare si nici nu rezolvasera dilema cu privire la felul cum un om care era un pacatos putea sa faca astfel de minuni (v. 16).

Una stiu. Omul vindecat dadea pe fata o remarcabila iscusinta. El a refuzat sa vorbeasca in echivocuri cu privire la faptul daca Isus era un pacatos. El si-a intemeiat marturia pe dovezi indiscutabile.



9:26 Iarasi l-au intrebat: Ce ti-a facut? Cum ti-a deschis ochii?

Ce ti-a facut? [,,Ce a facut”, KJV]. Aceasta examinare era menita fara indoiala sa incurce pe omul vindecat. Ei cautau vreun defect sau vreo contradictie in marturia lui.



9:27 Acum v-am spus, le-a raspuns el, si n-ati ascultat. Pentru ce voiti sa mai auziti inca o data? Doar n-ati vrea sa va faceti si voi ucenicii Lui!

N-ati ascultat. Adica, nu ati acceptat marturia mea.

Sa va faceti si voi ucenicii Lui? Constructia in textul grec arata ca se asteapta un raspuns negativ: ,,Nu este asa ca nu vreti sa va faceti ucenicii Lui?” Duhul Sfant a facut in stare pe acest om neinvatat sa faca aceasta curajoasa aparare (vezi la Matei 10,19).



9:28 Ei l-au ocarat, si i-au zis: Tu esti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise.

Ucenicii lui Moise. Desi nu este o denumire obisnuita, expresia este gasita in Talmud intr-o referire la invatatii Farisei (Yoma 4a, ed. Soncino, p. 12). Ucenicii lui Isus sunt pusi incontrast cu ucenicii lui Moise. Un contrast similar este facut in Mishnah intre ucenicii lui Avraam si ucenicii lui Balaam, asa cum sunt desemnati crestinii (Aboth 5. 19, ed. Soncino a Talmudului, p. 72, 73).



9:29 Stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu stim de unde este.

Dumnezeu a vorbit lui Moise. Expresia aceasta apare deseori in Vechiul Testament (Levitic 4,1; 6,1; 8,1; etc.; cf. Exod 33,11; Evrei 1,1).

Nu stim. Unii oameni pretindeau ca stiu (cap. 7,27). Isus informase lamurit pe iudei ca El venise de la Dumnezeu (cap. 8,42), dar ei au ales sa nu creada marturia Lui.



9:30 Aici este mirarea, le-a raspuns omul acela, ca voi nu stiti de unde este, si totusi, El mi-a deschis ochii.

Mirarea. [,,Un lucru minunat”, KJV]. Literal ,,lucrul minunat”. Acesti conducatori religiosi ar fi trebuit sa fie familiarizati cu originea si revendicarile unui atat de distins facator de minuni ca Isus. El fusese activ printre ei de peste trei ani. Dovada dupa dovada fusese data pentru a inspira credinta, dar iudeii s-au intors contra dovezilor date de simturile lor. Ei au ales ignoranta voita si dramatica lor ramanere de rusine era pe deplin meritata.



9:31 Stim ca Dumnezeu n-asculta pe pacatosi; ci, daca este cineva temator de Dumnezeu si face voia Lui, pe acela il asculta.

Dumnezeu nu asculta pe pacatosi. Afirmatia aceasta era in acord cu punctul de vedere a cel putin unei parti din Farisei (vezi la v. 16). Rationamentul omului vindecat era imposibil de respins. Daca, asa cum admiteau unii Farisei, Dumnezeu lucreaza minuni pentru cei care sunt vrednici, atunci ei trebuie sa fie de acord ca facatorul de minuni era de la Dumnezeu, mai ales avand in vedere caracterul neobisnuit al minunii (v. 32).

Afirmatia: ,,Dumnezeu nu asculta pe pacatosi” este , natural, adevarata cu privire la pacatosul incapatanat, care nu se pocaieste. Dar Dumnezeu asculta intotdeauna rugaciunea omului pocait care se roaga pentru indurare si iertare (vezi la Luca 18,13). El asculta adesea si rugaciunile celor care s-au abatut de pe calea cea dreapta; El nu paraseste de indata pe cei care se abat. El da adesea mai departe binecuvantarile Sale ca un stimulent pentru a se reintoarce. Din cauza aceasta inversul afirmatiei de mai sus nu este intotdeauna adevarat. Faptul ca Dumnezeu raspunde la rugaciunea unui om nu este totdeauna in mod necesar o dovada ca El aproba intreaga purtare a omului aceluia. Acela care primeste raspunsuri remarcabile la rugaciune n-ar trebui sa se bucure de

o presupusa dovada de neprihanire si acceptare; el ar trebui sa-si cerceteze inima sarguincios pentru ca sa poata corespunde mai pe deplin modelului divin. El n-ar trebui sa interpreteze binecuvantarea lui Dumnezeu ca aproband intregul lui fel de purtare. Orice staruinta incapatanata intr-un pacat cunoscut va conduce cu timpul la o irevocabila separare intre pacatos si Dumnezeu (Apocalipsa 22,11).

Face voia Lui. Comparati 1 Ioan 3,22; SC 95.



9:32 De cand este lumea, nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere.

De cand este lumea. [,,De cand a inceput lumea”, KJV]. Literal, ,,din veac”, o expresie echivalenta cu ,,niciodata”. Relatarile istorice nu dadeau la iveala nici un caz de orbire congenitala care sa fi fost vindecat.



9:33 Daca omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.

N-ar putea face nimic. Punctul acesta il sustinusera chiar unii dintre Farisei (v. 16). Nicodim marturisise acelasi lucru (cap. 3,2). Omul obtinuse o victorie deplina. Logica lui era de nebiruit. Fariseii erau derutati. Neavand cu ce sa raspunda la argumentele lui, au recurs la invective.



9:34 Tu esti nascut cu totul in pacat, i-au raspuns ei, si vrei sa ne inveti pe noi? Si l-au dat afara.

Nascut cu totul in pacat. Ei ii arunca in fata nenorocirea nasterii lui ca un semn de pacat deosebit, lasand poate sa se inteleaga pacat prenatal (vezi la v. 2). L-au dat afara. Poate ca implinire a amenintarii mentionate in v. 22 (vezi comentariul acolo).



9:35 Isus a auzit ca l-au dat afara; si, cand l-a gasit, i-a zis: Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?

Cand l-a gasit. Oaia pierduta pe care pastorii lui Israel o aruncasera afara, este gasita de Pastorul cel Bun (Ioan 10,11; vezi la Luca 15,1-7). Isus nu este niciodata departe de cei susceptibili la influentele divine (Romani 10,8.9).

Fiul lui Dumnezeu. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre expresia aceasta si ,,Fiul Omului”. Cea dintai are in favoarea ei faptul ca expresia era obisnuita in marturisirile de credinta (vezi Ioan 1,49; 11,27; cf. Matei 16,16; Ioan 1,34; 20,31). Este mai in armonie cu marturia pe care omul vindecat o facuse inaintea Fariseilor (Ioan 9,30-33). Natura omeneasca a lui Isus, infatisata in titlul ,,Fiul Omului” (vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10), nu era atat de mult punctul in discutie aici.



9:36 El a raspuns: Si cine este, Doamne, ca sa cred in El?

Si cine este? Omul vindecat nu Il vazuse mai inainte pe Isus. Cand Domnul l-a trimis sa se spele in Scaldatoarea Siloam, omul era inca orb. Fiind orb din nastere, el nu vazuse niciodata fata de om mai inainte de ziua aceasta. Cat de miscat va fi fost el sa priveasca la fata parintilor si a cunoscutilor sai! Acum pentru prima data a privit fata placuta a lui Isus. Ce contrast fata de chipurile incruntate ale Fariseilor ipocriti. Vocea fara indoiala L-a identificat pe Isus ca fiind Cel care-l vindecase.

Doamne. Gr. kurios, aici poate simplu un titlu de respect, ca ,,domnule”.

Ca sa cred. [,,Ca sa pot crede”, KJV]. El era gata sa creada in Mesia si credea ca omul acesta pe care el deja il recunoscuse ca prooroc (v. 17) putea sa-i spuna cine era Mesia.



9:37 L-ai si vazut, i-a zis Isus, si cel care vorbeste cu tine, Acela este.

L-ai si vazut. Cuvintele nu se refereau la o intalnire anterioara, ci la momentul de fata. El a vazut in Isus pe cineva pe care aceia care avusesera toata viata capacitatea de a vedea, nu-L puteau vedea. Nimeni nu este mai orb ca aceia care nu vor sa vada! Puneti in contrast atitudinea iudeilor din cap. 6,36.



9:38 Cred, Doamne, I-a zis el; si I s-a inchinat.

Doamne. Gr. kurios, acum poate exprimat cu respect si cu subintelesurile lui divine (vezi la v. 36).

Inchinat. Ca o urmare dramatica a naratiunii, omul a carui vedere fizica fusese refacuta Il vede acum pe Isus, adevarata Lumina a lumii. El nu numai ca se bucura de lumina trupului, dar vede si cu ochii sufletului.



9:39 Apoi Isus a zis: Eu am venit in lumea aceasta pentru judecata: ca cei ce nu vad, sa vada, si cei ce vad, sa ajunga orbi.

Judecata. Gr. krima, nu actul judecarii, care este krisis, ci rezultatul judecarii, in cazul acesta

o cernere sau o separare. Versetul acesta, deci, nu este o contrazicere a cap. 3,17 (cf. cap. 8,15). Scopul ultim al primei veniri nu a fost de a judeca lumea, ci de a mantui lumea (cf. Luca 19,10). Totusi, venirea lui Hristos a adus lumina in intunericul inimii oamenilor si, dupa cum oamenii primeau sau respingeau lumina aceea, rosteau judecata asupra lor insisi. Lumina insasi nu judeca pe nimeni, dar prin ea, aceia asupra carora stralucea erau judecati. Acest efect al lucrarii lui Hristos fusese prezis de Simeon (Luca 2,34.35).

Cei ce nu vad. Lucrul acesta era adevarat intr-un sens dublu. Hristos a tamaduit pe orbii fizici (Matei 11,5); El a vindecat si pe orbii spirituali. Ambele aspecte ale misiunii Lui erau demonstrate in minunea aceasta.

Sa ajunga orbi. [,,Sa fie facuti orbi”, KJV]. Comparati Isaia 6,9.10; Marcu 4,11.12. Cand oamenii iubesc intunericul mai mult decat lumina (Ioan 3,19) isi pierd in cele din urma simtul perceptiei spirituale. Vezi Matei 6,23; 1 Ioan 2,11.



9:40 Unii din Fariseii care erau langa el, cand au auzit aceste vorbe, I-au zis: Doar n-om fi si noi orbi!

N-om fi si noi orbi? Constructia din textul grec anticipeaza un raspuns negativ. Accentul este pe ,,noi”. Desigur, noi conducatorii religiosi, nu suntem orbi! Aceasta nu era o intrebare smerita, ingrijorata. Fariseii au vazut fara indoiala implicatia afirmatiei Domnului, iar cuvintele lor erau rostite cu dispret.



9:41 Daca ati fi orbi, le-a raspuns Isus, n-ati avea pacat; dar acum ziceti: Vedem. Tocmai de aceea, pacatul vostru ramane.

Daca ati fi orbi. Adica, daca n-ar fi fost prilej sa primiti lumina. Dumnezeu judeca pe oameni pe temeiul luminii pe care au primit-o sau ar fi putut sa o primeasca daca si-ar fi dat silinta. Vezi la cap. 15,22.

Vedem. Exista o autosatisfactie cu cunostinta prezenta care facea cu neputinta ca Dumnezeu sa le mai dea cunostinta in plus. Respingand pe Isus iudeii au respins mijlocul prin care Cerul cauta sa le dea lumina.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–3 DA 470 1–41 DA 470–475

4 CT 416; DA 73; Ev 653; FE 201, 355, 359; GW 26; MH 195; ML 109; MM 333; 1T 694; 2T 401, 429; 4T 290, 377; 5T 353, 732; 6T 26, 198; 8T 178; 9T 26, 135,

200

5 DA 471; FE 177; 9T 171

6, 7 DA 70

7 DA 824; MH 233

8 DA 471

9, 11, 12 DA 472

14 DA 471

16–22 DA 472

20–27 EW 29

24–26 DA 473

27–35 DA 474

29 COL 79

35–41 DA 475

41 2T 124


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: