8:7 Fiindca ei nu incetau sa-L intrebe, El S-a ridicat in sus, si le-a zis: Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea.
Fara pacat. Isus da interogatorilor staruitori un raspuns la care ei nu se asteptau si pentru care nu erau pregatiti. Nici unul dintre ei nu putea pretinde ca este fara pacat. Poate inaintea tribunalului Cerului unii din ei sunt mai vinovati decat femeia (cf. DA 461). Nici unul din ei nu accepta provocarea.
Isus nu enunta un principiu general care sa faca din lipsa absoluta de pacat conditia necesara pentru ca cineva sa fie calificat sa ia parte la pedepsirea vinovatiei. Aceasta ar anula Legea, deoarece nu s-a putea gasi nimeni care sa fie calificat sa aplice pedeapsa. El vorbeste aici de un caz cand oamenii se aseza ca judecatori ai altora, pe care nu ar trebui sa-i osandeasca afara de cazul ca ei insisi sunt fara de vina. Isus avea oroare de adulter (vezi la Matei 5,27-32), dar avea oroare si de judecata plina de indreptatirea de sine (vezi la Matei 7,1-5).
Sa arunce... cu piatra. Potrivit cu Deuteronom 17,7 (cf. cap. 13,9), martorii trebuia sa fie cei dintai care sa arunce o piatra asupra omului condamnat. Procedura uciderii cu pietre este descrisa in Mishnah dupa cum urmeaza: ,,Locul uciderii cu pietre era de doua ori cat inaltimea unui om. Unul din martori il impingea de solduri, [asa ca] el era rasturnat pe inima lui. Apoi era rasturnat pe spate. Daca aceasta ii pricinuia moartea, el isi implinise [datoria]; daca nu, al doilea martor lua piatra si i-o trantea pe piept. Daca murea din aceasta, el isi facuse [datoria]; dar daca nu, el [criminalul] era lovit cu pietre de tot Israelul, deoarece sta scris: Mana martorilor sa fie cea dintai asupra lui pentru a-l ucide si apoi mana intregului popor [Deuteronom 17,7]” (Sanhedrin 6. 4, ed. Soncino a Talmudului, p. 295).
Cel dintai. Adica, sa fie cel dintai din grup care sa arunce piatra.