7:37 In ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat in picioare, si a strigat: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea.
In ziua de pe urma. Exista o deosebire de pareri asupra faptului daca este vorba de ziua a saptea sau a opta a sarbatorii. Exista o oarecare indoiala asupra faptului daca denumirea ,,ziua cea mare a praznicului” putea pe buna dreptate sa fie aplicata la ziua a opta. Sarbatoarea dura sapte zile (Levitic 23,34), dar ziua a opta era ,,o adunare sfanta” (Levitic 23,36). Daca afirmatia lui Isus face referire la o ceremonie de libatie cu apa imediat precedenta (vezi mai jos; cf. DA 454), pare necesar sa identificam ,,ziua de pe urma” ca fiind ziua a saptea, deoarece pe vremea lui Isus ceremonia era savarsita numai in primele sapte zile ale sarbatorii (vezi Mishnah Sukkah 4, 1, 9, ed. Soncino a Talmudului, p. 193, 226).
Daca inseteaza cineva. Aceste cuvinte ale lui Isus se refera fara indoiala la ceremonia de libatie cu apa savarsita in cele sapte zile ale praznicului. Mishnah descrie ceremonia in felul urmator: ,,Cum era [savarsita] libatia cu apa? Un vas de aur continand trei logi era umplut din Siloam. Cand ajungea la Poarta Apei, dadeau un sunet teki’ah [trambitare prelunga], un teru’ah [o nota tremolo] si din nou un teki’ah [trambitare prelunga]. [Preotul atunci]mergea in sus pe urcusul [altarului] si se intorcea spre stanga sa unde erau doua cupe de argint... Cea de la apus era pentru apa si cea de la rasarit pentru vin” (Sukkah 4. 9, ed. Soncino a Talmudului, p. 226). Potrivit cu Talmudul (Sukkah 48b, ed. Soncino, p. 227) cele trei sunari din trambita au legatura cu cele spuse de Scripturi: ,,Veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii” (Isaia 12,3). Ceremonia urma dupa arderea de tot de dimineata (Tosefta Sukkah 3. 16, citat in Strack si Billerbeck, vol. 2, p. 800) si era in legatura cu ritualul jertfei de bautura. Cele doua cupe aveau deschizaturi in legatura cu un canal de scurgere subteran. Marimea deschizaturilor erau de asa fel ca apa si vinul se scurgeau aproximativ in aceeasi durata de timp (Mishnah Sukkah 4. 9, ed. Soncino a Talmudului, 226; Talmud Sukkah 48b, ed. Soncino, p. 229; cf. DA 449).
Sa vina la Mine. Timp de sapte zile succesive oamenii fusesera martori la ceremonia libatiei cu apa si participasera la celelalte activitati ale sarbatorii, dar nu fusese nimic care sa satisfaca dorul dupa viata spirituala. In mijlocul lor statea Acela care era izvorul vietii, care putea sa dea apele vii care sa implineasca orice nevoie adevarata.
Mii de crestini pot sa marturiseasca cu privire la satisfactia care poate fi aflata in Hristos. Ei au gasit in El mai mult decat asteptasera. Ei gustasera pacea Lui, iar indoielile si temerile lor fusesera inlaturate. Ei aflasera har pe masura nevoii lor si tarie potrivit cu nevoile zilelor lor. In ei insisi fusesera adesea dezamagiti, dar niciodata nu fusesera dezamagiti in Hristos.