7:23 Daca un om primeste taierea imprejur in ziua Sabatului, ca sa nu se calce Legea lui Moise, de ce turbati de manie impotriva Mea, pentru ca am insanatosat un om intreg in ziua Sabatului?
Ca sa nu se calce. Rabi Eliezer (c. anul 90 d.Hr.), a carui gandire probabil reflecta pe aceea a conducatorilor iudei de pe vremea lui Hristos, judeca in felul acesta: ,,Circumciderea depaseste Sabatul; de ce? Deoarece odata amanata dincolo de timpul randuit el ar fi supus din cauza aceasta nimicirii. ... Daca ea depaseste Sabatul datorita unuia din madularele sale, n-ar trebui sa depaseasca Sabatul pentru ca intregul lui trup [ar fi in primejdie de moarte]?” (Tosefta Shabbath
15. 16, citat in Strack si Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 2, p. 488).
Am insanatosit un om intreg. Circumciderea cuprindea indreptarea numai a unui madular al corpului. Isus indreptase intregul corp. Urmatoarea enuntare a Talmudului dateaza cam de prin anul 100 d.Hr., dar probabil reflecta o gandire anterioara: ,,Daca taierea imprejur, care este in legatura numai cu unul din cele doua sute patruzeci si opt de madulare ale trupului omenesc, suspenda Sabatul, cu cat mai mult [salvarea] intregului trup suspenda Sabatul!” (Yoma 85b, ed. Soncino, p. 421). Daca viata era in primejdie, iudeii ingaduiau servirea bolnavului; dar daca nu era primejdie imediata, tratamentul era interzis si amanat (vezi la cap. 5,16). Cazul omului slabanog de la Betesda nu intra in categoria aceasta. Suferindul asteptase 38 de ani si, daca s-ar fi amanat vindecarea lui cu inca o zi, nu ar fi facut nici o diferenta. Astfel, potrivit cu traditia iudeilor, Isus era condamnat. Totusi, rationamentul lor era nelogic. Daca ingaduiau ca circumcizia sa calce Sabatul, cu atat mai mult ar fi trebuit sa ingaduie un act de vindecare ca acela pe care il savarsise Isus. In plus, ei ingaduiau ca Sabatul sa fie calcat de repetate ori, deoarece in fiecare Sabat se savarseau multe circumcideri, iar Isus era condamnat pentru ,,o lucrare” (cap. 7,21).