6:69 Si noi am crezut, si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu.
Noi... am ajuns la cunostinta. [,,Suntem siguri”, KJV]. Verbul din textul grec poate fi tradus: ,,noi am descoperit”, lasand sa se inteleaga ca ei deja ajunsesera sa cunoasca adevarul de aici si inca il credeau a fi adevarat, in ciuda multora care acum Il respingeau pe Isus. Petru, vorbind din partea celor doisprezece, declara nu numai ca ei aveau credinta ca Isus era Mesia, dar si ca, datorita minunilor pe care le vazusera si cuvintelor pe care le auzisera, acum puteau sa spuna ca stiau ca El era Fiul lui Dumnezeu. Iudeii care nu puteau intelege vazusera aceleasi minuni si auzisera aceleasi cuvinte, dar le lipsea credinta si drept urmare se indepartasera cu necredinta. Ucenicii, acceptand cuvintele si lucrarile lui Isus prin credinta, ajunsesera la concluzia opusa erau si acum convinsi ca Isus era Mesia. In cele ale duhului, credinta duce la cunostinta.
Hristosul. [,,Acel Hristos”, KJV]. Dovezile textuale arata ca in vremurile de demult era o considerabila diferenta intre manuscrise in ce priveste exprimarea ultimei parti a versetului acestuia. Astfel textul lui Tertulian zice simplu: ,,Hristosul”, in timp ce altele zic ,,Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu”. Totusi, dovezile par sa favorizeze (cf. p. 146) exprimarea ,,Sfantul lui Dumnezeu”.
Titlul acesta ,,Sfantul”, apare de repetate ori in literatura iudaica produsa in perioada intertestamentala ca un titlu pentru Dumnezeu (vezi Eclesiasticus 4,14; 23,9; 43,10; Baruc 4,22.37; 5,5). In sensul acesta era probabil familiar pentru ucenici si astfel folosirea lui din partea lui Petru pentru Hristos ar parea sa constituie o recunoastere a divinitatii Lui.