6:60 Multi din ucenicii Lui, dupa ce au auzit aceste cuvinte, au zis: Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?
Ucenicii Lui. Ca acestia nu erau in primul rand cei doisprezece, ci altii din marile multimi care se tinusera dupa Isus, reiese clar din v. 66, 67. Fara incetare de cand cu dezamagirea lor la hranirea celor cinci mii, cand Isus refuzase sa-i lase sa-L faca imparat, oamenii acestia se facusera din ce in ce mai critici fata de El. Ei Il urmasera la Capernaum cu nadejdea de a continua sa primeasca hrana procurata pe cale miraculoasa, dar cand El i-a mustrat pentru aceasta si le-a spus ca de fapt ei ar trebui sa caute hrana spirituala si sa se hraneasca cu El, critica lor s-a dezvoltat in respingere pe fata.
S-o sufere. [,,S-o auda”, KJV]. Verbul grec folosit aici, akouo, poate insemna fie ,,a asculta la”, fie ,,a fi ascultator” (cam in acelasi sens ca si ebr. shema‘; vezi la Matei 7,24). De asemenea autou poate fi tradus fie ,,o”, referindu-se la afirmatia pe care tocmai o facuse Isus, fie ,,il”, aratand spre Isus Insusi. Astfel intrebarea nemultumita a ucenicilor poate sa fie inteleasa fie ca: ,,Cine poate sa asculte la ea [sau, la El]?” fie: ,,Cine poate sa asculte de ea [sau de El]?” Refuzand sa recunoasca adevarul spiritual al cuvintelor lui Isus si insistand numai asupra intelesului lor literal, ei au protestat aratand deplina imposibilitate de a manca trupul Lui sau a bea sangele Lui. Pentru mintea lor lipsita de bunavointa cuvintele lui Isus erau cu adevarat ,,prea de tot” [,,grele”].