6:40 Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.
Voia Tatalui Meu. [,,M-a trimis”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea: ,,Aceasta este voia Tatalui Meu” si nu: ,,Aceasta este voia Acelui care M-a trimis”. Aici Isus reafirma enuntarea pe care o facuse in v. 37, ca este voia Tatalui sa mantuiasca. Acum El lamureste ca nu numai ca Tatal doreste ca pacatosii sa vina la Hristos, ci ca scopul Lui se extinde pana la terminarea planului mantuirii la vremea invierii.
Oricine. Gr. pas, un adjectiv masculin indicand o persoana, in contrast cu pan, ,,toate [lucrurile]” din v. 37, 39. Asa cum v. 37 expune mai intai un adevar general si apoi face o aplicatie specifica a acelui adevar la cazul omului care vine la Hristos, tot asa v. 39 expune acelasi principiu general intr-un mod si mai cuprinzator, iar v. 40 aplica acel adevar la cazul specific al oricui Il vede pe Isus si crede in El. Asigurarea Tatalui ca Fiul Sau va primi in cele din urma toate lucrurile care I se cuvin Lui, ofera asigurarea ca fiecare om in parte care crede in Fiul va fi inviat de El cand, in cele din urma, El cere ce este al Lui.
Vede pe Fiul. Natural, aceasta nu inseamna ca numai aceia care L-au vazut pe Isus in trup vor avea parte de inviere. Cuvantul ,,vede” lasa sa se inteleaga aici intelege spirituala, vedere cu ochiul credintei, asa cum este aratat de cuvantul insotitor ,,crede”. Vezi cap. 12,45.
Crede. Ca in v. 35, Isus a afirmat aici din nou functia proeminenta a credintii in El. Accentul acesta pus asupra credintei arata clar ca nu este de ajuns o admitere intelectuala; aceia care urmeaza sa aiba parte la invierea celor drepti sunt cei care cred, care au credinta care actioneaza dincolo de limitele simturilor lor naturale.
Viata vesnica. Vezi la Ioan 8,51; 10,10; 1 Ioan 5,12; cf. DA 388.
Eu il voi invia. In contrast cu pasajul similar din v. 39, afirmatia aceasta este demna de notat intrucat obiectul, ,,il” (gr. auton), este masculin, indicand o persoana si nu neutru ca in v. 39 (vezi comentariile acolo). Aici Hristos vorbeste in mod specific despre neprihanitii care vor fi inviati din mormintele lor, avand in vedere faptul ca toate lucrurile care sunt ale lui Hristos vor fi cerute de El.
Pasajul acesta mai este insemnat pentru pozitia emfatica a pronumelui ,,Eu”. Sensul declaratiei lui Isus este: ,,Eu, Eu Insumi, il voi invia”. Dupa cum Hristos este Acela care mijloceste intre Dumnezeu si om si care mantuieste pe om de pacat, tot asa El este Acela care il inviaza pe om in ziua de apoi. Vezi cap. 5,25-27.