6:19 Dupa ce au vaslit cam douazeci si cinci sau treizeci de stadii, vad pe Isus umbland pe mare si apropiindu-Se de corabie. Si s-au infricosat.
Stadii. Gr. stadioi (vezi p. 50). Ucenicii facusera cam 5-6 km, care usor i-ar fi dus la Capernaum, daca n-ar fi fost abatuti din drumul lor de vant.
Zaresc. [,,Vad”, KJV]. Gr. theoreo, ,,a lua nota”, ,,a da atentie inteligenta”. Folosirea timpului prezent aici, atat in textul grec, cat si in traducere, da o deosebita viata aratarii lui Isus intr-un fel atat de neasteptat.
Pe mare. Gr. epi tes thalasses. Expresia aceasta apare din nou in cap. 21,1, unde se refera la umblarea lui Isus pe tarm, pe langa lac. In consecinta s-a zis ca Ioan nu vrea neaparat sa relateze o minune aici si ca ucenicii, fiind aproape de uscat, L-au vazut pe Isus umbland de-a lungul tarmului. Desi este adevarat ca relatarea lui Ioan si poate si a lui Marcu, ar putea fi interpretata in felul acesta, istorisirea paralela din Matei cu umblarea lui Petru pe apa arata clar ca Isus a umblat faptic pe apa.
Pentru ucenicii lui Isus minunea aceasta a fost o marturie cu privire la divinitatea Lui, asa cum arata reactia lor (vezi Matei 14,33). Iov vorbeste despre Dumnezeu ca despre Cel ,,care singur... umbla pe valurile marii” [KJV] (cap. 9,8).
Un comentariu vechi iudaic citeaza Psalmii 86,8 si apoi intreaba: ,,De ce zice: ‘Nu este nimeni ca Tine intre dumnezei, O, Doamne’?... Pentru ca nu este nimeni care sa faca fapte ca ale Tale. De pilda, un om poate sa-si taie o cale pe un drum, dar nu poate sa-si faca un drum pe mare, dar Dumnezeu Isi taie o carare in mijlocul marii” (Midrash Rabbah, la Exod 16,4, ed. Soncino, p. 306).