Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Ioan

Ioan 6:15


6:15 Isus, fiindca stia ca au de gand sa vina sa-L ia cu sila ca sa-L faca imparat, S-a dus iarasi la munte, numai El singur.

Sa-L ia cu sila. [Isus umbla pe lac, Ioan 6,15-24=Matei 14,22-36=Marcu 6,45-56. Comentariu major: Matei.]. Gr. harpazo, ,,a apuca cu graba”, probabil sursa cuvantului ,,harpie”, o faptura mitologica care se presupunea ca smulge si duce prada ei. Cuvantul acesta descrie grafic intentia poporului pe care Isus il hranise cu putin mai inainte si care acum era convins ca El era Mesia. Reticenta Lui de a pretinde imparatia doar sporea ravna lor de a-L face imparat, iar convingerea pare ca a devenit generala ca ei trebuie sa-L ia repede cu sila si sa-L proclame Imparat. Fara indoiala ei isi inchipuiau ca, odata proclamat ca atare, El ar fi trebuit sa apere pretentiile pe care le ridicau cu privire la El. Intrucat aproape ca venise Pastele, poate vor fi intentionat sa-L prezinte multimilor care curand trebuia sa se adune la Ierusalim.

Avand in vedere ravna ulterioara a ucenicilor pentru asezarea imediata a unei imparatii pamantesti (vezi Marcu 10,35-40; cf. Luca 24,19-21), nu este nelogic de a trage concluzia ca ei acum incurajau multimea sa constranga pe Isus sa afirme imparatia Sa (vezi DA 378). Vezi la Ioan 6,64.65.

Imparat. Vezi la v. 14.

S-a dus. Gr. anachoreo, ,,a se retrage”, ,,a merge din nou inapoi”, implicand poate ca Isus coborase de pe munte sau din tinutul muntos unde cautase odihna impreuna cu ucenicii Sai si intampinase multimea pe tarmul lacului. Deci, El acum Se inapoia in munti pentru meditatie. In loc de anachoreo un manuscris grec timpuriu are pheugo, ,,a fugi”. Exprimarea aceasta este pastrata si in unele versiuni vechi. Oricare ar fi exprimarea corecta, este clar ca Isus Isi dadea seama ca o criza era aproape si S-a retras in liniste.

Munte. Vezi la v. 3.

Singur. Faptul ca Isus S-a retras singur, in timp ce inainte de venirea multimii luase pe ucenici cu Sine pentru meditatie si odihna, este o noua indicatie ca ei insisi nu intelegeau scopul Lui in refuzarea imparatiei (vezi la Matei 14,22). Ziua aceasta, care incepuse ca o zi de relaxare cu ucenicii Sai dupa calatoria lor prin Galileea, devenise, in schimb, un punct crucial in lucrarea lui Isus, iar sfarsitul ei L-a gasit cu totul gresit inteles si pe deplin singur. Vezi la Matei 14,23.

Din nou Isus a fost biruitor asupra aceleiasi ispite cu care Satana Il confruntase in pustie, ispita de a trada natura spirituala a Imparatiei Sale pentru slava lumeasca. Inca odata El incercase sa arate urmasilor Sai neintelegatori ca imparatia Lui ,,nu era din lumea aceasta” (Ioan 18,36), ci ca era o imparatie a harului (vezi Matei 5,3.10; 13,18-52), o imparatie spirituala in care credinciosii intrau prin experienta nasterii din nou (Ioan 3,3). Numai la ,,cea din urma trambita” imparatia harului va fi transformata in imparatia slavei (1 Corinteni 15,51-57; vezi la Matei 4,17; 5,2).