6:11 Isus a luat painile, a multumit lui Dumnezeu, le-a impartit ucenicilor, iar ucenicii le-au impartit celor ce sedeau jos; de asemenea, le-a dat si din pesti cat au voit.
A multumit. [,,Dupa ce a multumit”, KJV]. Fiecare din celelalte trei Evanghelii afirma ca Isus a binecuvantat painea; Ioan adauga ideea ca El a multumit Tatalui Sau pentru minunea care El stia ca va avea loc. Afirmatia lui Ioan este semnificativa cu privire la sursa puterii prin care Isus savarsea minunile Sale (vezi DA 143). El ascunsese propria Sa putere ca a doua persoana a Dumnezeirii cand ,,a luat chip de rob” (Filipeni 2,7). El declarase, ,,Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand” (Ioan 5,19; vezi v. 30). Acum El S-a sprijinit cu totul pe puterea Tatalui Sau (vezi DA 335, 336, 535, 536) si a demonstrat acea sprijinire inaltand o rugaciune de multumire chiar inainte ca minunea sa aiba loc. ,,In viata Sa de umanitate luata asupra Sa, Mantuitorul S-a sprijinit in mod implicit pe Dumnezeu; El stia ca puterea Tatalui Sau era indestulatoare pentru toate lucrurile. ... Hristos a cerut binecuvantarea Tatalui Sau asupra hranei si ea a venit” (EGW RH 29 martie 1898). Cu privire la mijloacele prin care erau facute minunile lui Isus vezi DA 143.
Ucenicii. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea cuvintelor ,,ucenicilor si ucenicii”. Nu este important din punct de vedere al istorisirii daca cuvintele acestea erau la origine in textul lui Ioan, intrucat fiecare din celelalte Evanghelii relateaza ca Isus a dat hrana ucenicilor Sai si ca ei au distribuit-o oamenilor.
Au voit. ,,Adica, ,,au dorit”. Forma verbului in textul grec folosita aici poate fi inteleasa ca oamenii au cerut hrana de la ucenici de repetate ori, pana cand toti au fost pe deplin multumiti. Sinopticele relateaza ca ,,toti au mancat si s-au saturat” (Matei 14,20; Marcu 6,42; cf. Luca 9,17). Oamenii nu numai ca au fost ajutati, dar ca fiecare a primit cat de mult a dorit.