Printable ModeIoan, 6
|
6:1 Dupa aceea, Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numita marea Tiberiadei. Dupa aceea. [,,Dupa aceste lucruri”, KJV]. [Hranirea celor cinci mii, Ioan 6,1-14 = Matei 14,13-21 = Marcu 6,30-44 = Luca 9,10-17. Comentariu major: Marcu si Ioan. Vezi harta p. 220; diagrama p. 231; despre minuni p. 208–213]. In Evanghelia a patra expresia aceasta arata in general ca trecuse o considerabila perioada de timp de la evenimentele narate mai inainte si nu inseamna in mod necesar ca incidentul care este pe punctul de a fi narat a avut loc imediat dupa cele precedente (cf. cap. 5,1; 7,1; despre insemnatatea unei expresii similare, la singular, vezi la cap. 2,12). Evenimentele din cap. 6 au avut loc aproape la un an dupa cele din cap. 6, daca sarbatoarea nenumita din cap. 5,1 a fost Pastele (vezi p. 193, 247; vezi la cap. 5,1). De fapt, Ioan trece aici in tacere peste intreaga perioada a lucrarii publice a lui Isus in Galileea. Potrivit cu cronologia adoptata de acest comentariu cap. 6 este datat cam pe vremea Pastelui (vezi v. 4) anului 30 d.Hr. Evenimentele acestui capitol sunt singurele din perioada lucrarii galileene a lui Isus de care Ioan ia nota (vezi p. 197, 198). Se poate pune intrebarea de ce, la compunerea naratiunii cu incidente aparent fara legatura din viata lui Isus, Ioan sa fi ales sa relateze minunea hranirii celor cinci mii. S-ar putea sa fi observat, mai intai, ca din cele patru sarbatori de Paste ale timpului lucrarii lui Isus, acesta este singura pe care El nu a sarbatorit-o la Ierusalim. Ioan, intr-adevar, ia nota ingrijita de sarbatorile acestea si mentioneaza participarea lui Isus la fiecare din celelalte (vezi cap.2,13: 5,1; 12,1.12). Poate, cel putin in parte, el intentiona ca naratiunea din cap. 6 sa marcheze acest sezon pascal si sa explice de ce Isus nu a mers la Ierusalim. Lucru si mai important, evenimentele din cap. 6 explica cum oamenii din Galileea, candva atat de doritori sa-L urmeze pe Isus (vezi la Marcu 1,44.45; 3,7-12; Ioan 4,45), s-au intors acum impotriva Lui (vezi la Ioan 6,66), asa cum, cu un an inainte, conducatorii din Ierusalim se intorsesera impotriva Lui (vezi la cap. 5,1). Asa cum acel singur incident pusese capat lucrarii Lui iudeene, tot asa evenimentele din cap. 6 marcheaza sfarsitul lucrarii Lui publice in Galileea (vezi la Matei 15,21). Evanghelia lui Ioan da o deosebita atentie dovezilor ca Isus era intr-adevar Mesia (vezi p. 892) si faptului ca iudeii credeau sau nu credeau aceasta dovada (vezi la Ioan 1,12). In acord cu aceasta, s-ar parea, Ioan traseaza pasii cei mai de seama prin care natiunea s-a intors impotriva lui Hristos si cu timpul L-a respins. Obiectivul acesta ar justifica pe deplin alegerea evenimentelor din cap. 6. Poate, iarasi, Ioan si-a dat seama ca evangheliile sinoptice deja cuprinsesera perioada lucrarii galileene cu destule detalii. Dincolo de marea. Adica, de la Capernaum in vecinatatea Betsaidei Iulia (vezi Luca 9,10; cf. la Marcu 6,33), la capatul de nord al lacului. La sfarsitul cap. 5 Isus era inca in Iudea. Acum se spune ca a mers ,,dincolo de marea Tiberiadei”, care lasa sa se inteleaga ca intre evenimentele din cap. 5 si 6 El S-a reintors in Galileea. Pentru imprejurarile si scopul acestei calatorii vezi la Marcu 6,30. Tiberiadei. Ioan era unicul scriitor biblic care se refera la Lacul Galileii ca Marea Tiberiadei (vezi si cap. 21,1). Aceasta ar putea reflecta faptul ca el a scris Evanghelia sa probabil, la cateva decade dupa celelalte, si numele Tiberiada, aplicat la lac, era fara indoiala folosit mai pe larg atunci de cum fusese mai inainte. Pe vremea lui Isus, cetatea Tiberiadei, de la care lacul si-a luat numele, fusese zidita de Iord Antipa si, in consecinta, lacul nu era inca cunoscut, cel putin in general, sub acel nume. 6:2 O mare gloata mergea dupa El, pentru ca vedea semnele pe care le facea cu cei bolnavi. Mergea dupa El. Sau, in acord cu timpul verbului in textul grec, ,,urmau staruitor”, adica, fara incetare. Aceasta se refera in aparenta la popularitatea generala a lui Isus la punctul culminant al lucrarii Lui galileene, dupa o extinsa perioada de calatorie, invatare si vindecare in orasele si satele Galileii (vezi la v. 1). Vedea. Literal, ,,ei vedeau”. In timp ce multimile Il urmau pe Isus, ei Il vedeau de repetate ori facand minuni. Semnele. [,,Minunile”, KJV]. Pentru comentariul vezi p. 208-213. 6:3 Isus S-a suit pe munte, si sedea acolo cu ucenicii Sai. Pe munte. Gr. eis tos oros, ,,pe muntele”, adica, probabil, un anumit munte sau deal proeminent aproape de tarm in vecinatatea Betsaidei. Traducerea ,,in munti” (RSV) este si ea posibila. Pasajele paralele din sinoptice afirma toate ca era un ,,loc pustiu”, adica un tinut nelocuit (Matei 14,13; Marcu 6,32; Luca 9,12). Aici Isus nadajduia sa fie singur impreuna cu ucenicii Sai dupa intoarcerea lor de la predicarea prin Galileea (Marcu 6,31). 6:4 Pastele, praznicul Iudeilor, erau aproape. Pastele. Vezi la v. 1. Praznicul iudeilor. Aceasta expresie explicativa nu ar fi fost necesara pentru cititorii iudei si arata ca Ioan scria gandindu-se atat la cititorii dintre Neamuri, cat si la cititorii iudei. 6:5 Isus Si-a ridicat ochii, si a vazut ca o mare gloata vine spre El. Si a zis lui Filip: De unde avem sa cumparam paini ca sa manance oamenii acestia? Vine. Literal, ,,venea”. Forma verbului in textul grec lasa sa se inteleaga ca Isus adresa intrebarea Sa lui Filip in timp ce multimea se aduna. Relatarile sinoptice ale acestei minuni, pe de alta parte, prezinta toate pe ucenici ca aducand problema la Isus tarziu in zi. Pare rezonabil sa tragem concluzia ca Isus Insusi a pus problema hranei cand a aparut multimea de prima data si, cateva ore mai tarziu, negasind nici o solutie, Filip si ceilalti ucenici s-au inapoiat la Invatatorul lor cu problema, sugerand ca Isus sa dea drumul oamenilor sa plece fara a-i hrani. Filip Ioan este singurul scriitor de evanghelie care il mentioneaza pe Filip in mod specific in legatura cu aceasta minune. Intrucat el era din Betsaida (vezi cap. 1,44) era natural ca Isus sa Se indrepte spre el pentru a-i cere parereacu privire la felul si locul unde s-ar fi putut gasi de-ale mancarii. Totusi, vezi la cap. 6,6.8. De unde? Gr. pothen, ,,de unde?” sau, daca este inteleasa logic si nu geografic: ,,cum?” Raspunsul lui Filip, care se preocupa de mijloacele de a obtine hrana si nu de locul de unde ar fi putut sa se gaseasca, face probabil faptul ca el a inteles ca Isus intreaba cum ar fi posibil ca ei sa hraneasca o astfel de multime. 6:6 Spunea lucrul acesta ca sa-l incerce, pentru ca stia ce are de gand sa faca. Sa-l incerce. Isus avea un motiv mult mai adanc cand a adresat intrebarea Sa lui Filip decat simplul fapt ca el era nascut din vecinatate (vezi la v. 5) si, deci, ar fi fost in stare sa sugereze o sursa pentru hrana. Intrebarea Domnului era menita sa puna la incercare credinta lui Filip Raspunsul pesimist al lui Filip cu privire la imposibilitatea hranirii miilor de oameni prezenti facea doar si mai impresionanta solutia lui Isus la problema. Obtinand mai intai de la el propria lui apreciere a situatiei, Isus era in stare, prin minunea Sa, sa faca o impresie si mai mare asupra mintii lui Filip de cum ar fi fost altfel posibil. Stia ce are de gand sa faca. Cuvintele acestea reflecta echilibrul cu care Isus intampina ceea ce parea o problema de nesolutionat. Increderea aceasta se dezvolta din deplina Lui credinta in puterea Tatalui Sau de a implini nevoile acelora pentru care El urma sa faca in curand cererea. Credinta aceasta, la randul ei, era rezultatul comuniunii complete dintre Tatal si Fiul (vezi la Marcu 3,13). Nici un pacat sau egoism nu Ii statea in cale, pentru a impiedica revarsarea deplina a puterii Tatalui prin Fiul Sau intrupat. Numai in felul acesta putea Isus sa lucreze intre oameni cu deplina certitudine ca este in stare sa intampine orice situatie ar aparea si sa implineasca orice nevoi omenesti I-ar fi fost prezentate. 6:7 Filip i-a raspuns: Painile, pe care le-am putea cumpara cu doua sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare sa capete putintel din ele. Cu doua sute de lei. Vezi la Marcu 6,37. 6:8 Unul din ucenicii Sai, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: Andrei. Ca si in cazul lui Filip (v. 5), Ioan este singurul evanghelist care relateaza partea lui Andrei in naratiune. Referirile acestea la anumite persoane care sunt mentionate pe alta cale in legatura cu aceasta minune sunt o dovada ca Evanghelia dupa Ioan este relatarea unui martor ocular. Ca si Filip, Andrei era din orasul invecinat, Betsaida. In cap. 12,20-22, Ioan il arata pe Filip ca ducandu-se la Andrei, probabil pentru sfat si sustinere in prezentarea la Isus a cazului grecilor cercetatori. Pare probabil ca in cazul de fata sau Filip s-a adresat lui Andrei pentru a da ajutor in problema prezentata lui de Isus, sau Andrei a facut de buna voie observatia cand a aflat de intrebarea pusa de Isus lui Filip, prietenul sau. 6:9 Este aici un baietel, care are cinci paini de orz si doi pesti; dar ce sunt acestea la atatia? Baietel. Gr. paidarion, literal ,,un copilas”. Totusi, cuvantul nu este restrans la intelesul acesta si denota poate un baiat crescut de-a binelea, asa cum este folosit in LXX-a cu privire la Iosif (Geneza 37,30) cand era cel putin de 17 ani (vezi Geneza 37,2) si in Apocrifa lui Tobia, care era destul de mare ca sa se casatoreasca (Tobia 6,2). Andrei, fiind din Betsaida invecinata, se poate sa-l fi cunoscut personal pe acest baiat, lucru care ar explica libertatea lui de a sugera proprietatea personala a tanarului ca o sursa posibila de hrana. Paini de orz. Vezi la Marcu 6,38. Orzul era considerat o categorie inferioara de hrana. Filo declara ca el este potrivit ,,pentru animale necugetatoare si pentru oameni in imprejurari nefericite” (De Specialibus Legibus iii. 57; ed. Loeb, vol.7 , p. 511). La fel, un vechi comentariu iudeu afirma ca ,,lintea este hrana pentru oameni si orzul nutret pentru vite” (Midrash Rabbah, la Rut 2,9, ed. Soncino, p. 58). Astfel Isus dadea o lectie de simplitate (vezi la Marcu 6,42). Pesti. [,,Pestisori”, KJV]. Gr. opsaria, diminutivul de la opson, ,,hrana pregatita, gustare”. Intrucat pestisorii uscati sau sarati erau folositi indeosebi ca aperitiv, opsarion se referea indeosebi la ei. Este clar din pasajele paralele din Evangheliile sinoptice ca aceasta este intelesul aici, unde in loc de termenul acesta apare cuvantul obisnuit pentru ,,peste”, ichthus. Painea constituia partea principala a mancarii si pestele era condiment. Uzanta aceasta este ilustrata de un papirus egiptean de pe la sfarsitul secolului I. d.Hr., care, la comandarea proviziilor pentru o petrecere, cere: ,,Pentru sarbatoarea zilei de nastere a lui Gemella trimiteti ceva delicatese [opsaria]... si un artaba [o masura mare] de paine de grau” (Papirus Fayyum 11931, citat in J.H. Moulton si George Milligan, The Vocabulary of The Greek Testament, p. 470). Vezi la cap. 21,9. Ce sunt acestea? Andrei pare sa fi pus intrebarea aproape intr-un spirit de luare in ras la gandul ca Isus macar sa presupuna ca este posibil ca o cantitate atat de mica de hrana ar fi putut sa hraneasca o multime atat de mare. Cinci paini cu cativa pestisori ca aperitiv dramatiza si mai izbitor situatia aparent imposibila. Totusi, Isus a luat ilustratia de zadarnicie a lui Andrei si a facut din ea mijlocul de a demonstra puterea lui Dumnezeu de a face ceea ce altminteri este cu neputinta. 6:10 Isus a zis: Spuneti oamenilor sa sada jos. In locul acela era multa iarba. Oamenii au sezut jos, in numar de aproape cinci mii. Spuneti oamenilor sa sada. Cuvantul din textul grec pentru ,,oameni” este aici anthropoi, ,,oameni” in intelesul general, pe cat se pare cuprinzand pe toti cei de fata. Nu este de crezut ca barbatii au sezut jos, in timp ce femeile si copiii au stat in picioare. Oamenii au sezut. Aici, pe de alta parte, cuvantul din textul grec pentru ,,oameni” este andres, ,,barbati” in sensul specific, adica persoane masculine. In timp ce toti au sezut, numai barbatii au fost numarati, potrivit obiceiului oriental (vezi Matei 14,21). Multimea prezenta cu ocazia aceasta ar fi putut totaliza usor 10.000 de persoane. Pentru aranjamentul de sedere vezi la Marcu 6,39.40. Instructiunea specifica a lui Isus data ucenicilor Sai ca toti oamenii sa sada jos inainte de a fi serviti cu hrana scoate in evidenta importanta ordinii. Fara indoiala ar fi fost cu neputinta ca ucenicii sa faca o distribuire echitabila a hranei intr-o multime care era in continua miscare, dar cu oamenii asezati in grup pe iarba, fiecare putea primi partea lui cuvenita. 6:11 Isus a luat painile, a multumit lui Dumnezeu, le-a impartit ucenicilor, iar ucenicii le-au impartit celor ce sedeau jos; de asemenea, le-a dat si din pesti cat au voit. A multumit. [,,Dupa ce a multumit”, KJV]. Fiecare din celelalte trei Evanghelii afirma ca Isus a binecuvantat painea; Ioan adauga ideea ca El a multumit Tatalui Sau pentru minunea care El stia ca va avea loc. Afirmatia lui Ioan este semnificativa cu privire la sursa puterii prin care Isus savarsea minunile Sale (vezi DA 143). El ascunsese propria Sa putere ca a doua persoana a Dumnezeirii cand ,,a luat chip de rob” (Filipeni 2,7). El declarase, ,,Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand” (Ioan 5,19; vezi v. 30). Acum El S-a sprijinit cu totul pe puterea Tatalui Sau (vezi DA 335, 336, 535, 536) si a demonstrat acea sprijinire inaltand o rugaciune de multumire chiar inainte ca minunea sa aiba loc. ,,In viata Sa de umanitate luata asupra Sa, Mantuitorul S-a sprijinit in mod implicit pe Dumnezeu; El stia ca puterea Tatalui Sau era indestulatoare pentru toate lucrurile. ... Hristos a cerut binecuvantarea Tatalui Sau asupra hranei si ea a venit” (EGW RH 29 martie 1898). Cu privire la mijloacele prin care erau facute minunile lui Isus vezi DA 143. Ucenicii. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea cuvintelor ,,ucenicilor si ucenicii”. Nu este important din punct de vedere al istorisirii daca cuvintele acestea erau la origine in textul lui Ioan, intrucat fiecare din celelalte Evanghelii relateaza ca Isus a dat hrana ucenicilor Sai si ca ei au distribuit-o oamenilor. Au voit. ,,Adica, ,,au dorit”. Forma verbului in textul grec folosita aici poate fi inteleasa ca oamenii au cerut hrana de la ucenici de repetate ori, pana cand toti au fost pe deplin multumiti. Sinopticele relateaza ca ,,toti au mancat si s-au saturat” (Matei 14,20; Marcu 6,42; cf. Luca 9,17). Oamenii nu numai ca au fost ajutati, dar ca fiecare a primit cat de mult a dorit. 6:12 Dupa ce s-au saturat, Isus a zis ucenicilor Sai: Strangeti faramiturile care au ramas, ca sa nu se piarda nimic. Strangeti. Fiecare Evanghelie sinoptica relateaza ca au fost stranse 12 cosuri de hrana dupa ce oamenii se saturasera, dar numai Ioan relateaza faptul ca Isus a specificat anume sa se adune faramiturile de hrana ca nimic sa nu se piarda. El implinise nevoile oamenilor fara limita; ei avusesera mai mult decat puteau dori. Dar acum, ca nu cumva cineva sa-si inchipuie ca minunea imbelsugata dadea frau liber la irosire, Domnul a dat cu grija invatatura cumpatarii in folosirea binecuvantarilor dumnezeiesti. 6:13 Le-au adunat deci, si au umplut douasprezece cosuri cu faramiturile care ramasesera din cele cinci paini de orz, dupa ce mancasera toti. Cosuri. Vezi la Marcu 6,43. 6:14 Oamenii aceia, cand au vazut minunea, pe care o facuse Isus, ziceau: Cu adevarat, acesta este prorocul cel asteptat in lume. Oamenii. Gr. anthropoi; vezi la v. 10. Minunea. Vezi p. 208. Ziceau. Literal ,,ziceau mereu”, adica, afirmatia era iarasi si iarasi repetata in timp ce se raspandea prin multime. Proorocul cel asteptat. [,,Profetul care trebuia sa vina”, KJV]. Iarasi, Ioan este singurul scriitor de Evanghelie care relateaza impresia facuta asupra oamenilor de minunea aceasta (vezi la Matei 14,22). Promptitudinea cu care poporul de rand din Galileea era dispus sa Il accepte pe Isus ca Mesia arata si cat de generala era asteptarea unui Mantuitor si cat de mare devenise popularitatea lui Isus acum. El Se aratase deja ca este un conducator de oameni; ei stiau ca El putea sa vindece pe oricine ar fi fost ranit in lupta, acum au vazut ca putea aproviziona o ostire cu hrana! Cu siguranta, un astfel de conducator ar fi fost invincibil in lupta contra opresorului roman. El trebuia sa fie Mesia! Iudeii isi dadeau bine seama de faptul ca adevaratul dar profetic nu se manifestase printre ei de cateva sute de ani. Nu este surprinzator, deci, ca ei asteptau reinnoirea lui in legatura cu venirea lui Mesia (in ce priveste astfel de asteptari in secolul al II-lea i.Hr. vezi 1Macabei 4,46; 14,41; cf. Ioan 1,21). De repetate ori in cursul secolului I d.Hr., iudei suprazelosi au fost inselati de impostori care se proclamau ca sunt ,,prooroci” si fagaduiau sa elibereze pe iudei de stapanire romana, asa cum il vedea conceptia populara pe Mesia. Josephus (Antichitati xx. 5.1; 8.6) relateaza caderea a doi astfel de ,,prooroci”, Teuda si un egiptean (cf. Fapte. 5,36; 21,38). Isus ii avertiza pe ucenicii Sai contra venirii de ,,hristosi” sau mesia mincinosi (Matei 24,4.5). 6:15 Isus, fiindca stia ca au de gand sa vina sa-L ia cu sila ca sa-L faca imparat, S-a dus iarasi la munte, numai El singur. Sa-L ia cu sila. [Isus umbla pe lac, Ioan 6,15-24=Matei 14,22-36=Marcu 6,45-56. Comentariu major: Matei.]. Gr. harpazo, ,,a apuca cu graba”, probabil sursa cuvantului ,,harpie”, o faptura mitologica care se presupunea ca smulge si duce prada ei. Cuvantul acesta descrie grafic intentia poporului pe care Isus il hranise cu putin mai inainte si care acum era convins ca El era Mesia. Reticenta Lui de a pretinde imparatia doar sporea ravna lor de a-L face imparat, iar convingerea pare ca a devenit generala ca ei trebuie sa-L ia repede cu sila si sa-L proclame Imparat. Fara indoiala ei isi inchipuiau ca, odata proclamat ca atare, El ar fi trebuit sa apere pretentiile pe care le ridicau cu privire la El. Intrucat aproape ca venise Pastele, poate vor fi intentionat sa-L prezinte multimilor care curand trebuia sa se adune la Ierusalim. Avand in vedere ravna ulterioara a ucenicilor pentru asezarea imediata a unei imparatii pamantesti (vezi Marcu 10,35-40; cf. Luca 24,19-21), nu este nelogic de a trage concluzia ca ei acum incurajau multimea sa constranga pe Isus sa afirme imparatia Sa (vezi DA 378). Vezi la Ioan 6,64.65. Imparat. Vezi la v. 14. S-a dus. Gr. anachoreo, ,,a se retrage”, ,,a merge din nou inapoi”, implicand poate ca Isus coborase de pe munte sau din tinutul muntos unde cautase odihna impreuna cu ucenicii Sai si intampinase multimea pe tarmul lacului. Deci, El acum Se inapoia in munti pentru meditatie. In loc de anachoreo un manuscris grec timpuriu are pheugo, ,,a fugi”. Exprimarea aceasta este pastrata si in unele versiuni vechi. Oricare ar fi exprimarea corecta, este clar ca Isus Isi dadea seama ca o criza era aproape si S-a retras in liniste. Munte. Vezi la v. 3. Singur. Faptul ca Isus S-a retras singur, in timp ce inainte de venirea multimii luase pe ucenici cu Sine pentru meditatie si odihna, este o noua indicatie ca ei insisi nu intelegeau scopul Lui in refuzarea imparatiei (vezi la Matei 14,22). Ziua aceasta, care incepuse ca o zi de relaxare cu ucenicii Sai dupa calatoria lor prin Galileea, devenise, in schimb, un punct crucial in lucrarea lui Isus, iar sfarsitul ei L-a gasit cu totul gresit inteles si pe deplin singur. Vezi la Matei 14,23. Din nou Isus a fost biruitor asupra aceleiasi ispite cu care Satana Il confruntase in pustie, ispita de a trada natura spirituala a Imparatiei Sale pentru slava lumeasca. Inca odata El incercase sa arate urmasilor Sai neintelegatori ca imparatia Lui ,,nu era din lumea aceasta” (Ioan 18,36), ci ca era o imparatie a harului (vezi Matei 5,3.10; 13,18-52), o imparatie spirituala in care credinciosii intrau prin experienta nasterii din nou (Ioan 3,3). Numai la ,,cea din urma trambita” imparatia harului va fi transformata in imparatia slavei (1 Corinteni 15,51-57; vezi la Matei 4,17; 5,2). 6:16 Cand s-a inserat, ucenicii Lui s-au coborat la marginea marii. S-a inserat. [,,Seara”, KJV]. Vezi la Matei 14,23. Ucenicii Lui s-au coborat. Relatarile din Matei si Marcu arata ca Isus a indepartat pe ucenici in timp ce El a dat drumul multimii si in felul acesta, inainte ca El sa Se retraga in munti. Ioan, pe de alta parte, spune ca Isus S-a dus in munti si cand a venit seara, ucenicii au pornit sa treaca lacul. Aceasta nepotrivire aparenta poate fi reconciliata intelegand ca, desi Isus spusese ucenicilor Sai sa plece, ei n-au pornit faptic cu corabia o vreme si anume, pana seara (vezi DA 379, 380). 6:17 S-au suit intr-o corabie, si treceau marea, ca sa se duca in Capernaum. Se intunecase, si Isus tot nu venise la ei. Treceau. [,,Au mers”, KJV]. Literal, ,,au inceput sa mearga” peste mare; anume, au pornit sa treaca peste. Capernaum. Marcu afirma ca Isus a spus ucenicilor Sai sa mearga cu corabia in directia Betsaidei, care era aproape la capul nordic al lacului (vezi Marcu 6,45; vezi la Matei 14,22). Atat Marcu, cat si Matei declara ca atunci cand in cele din urma au ajuns la uscat, ajunsesera in regiunea Ghenezaret (Marcu 6,53; Matei 14,34), cam la 8 km spre sud-vest de Betsaida. Ioan, pe de alta parte, spune ca ucenicii au pornit catre Capernaum, sediul lui Isus in Galileea, care se afla pe tarmul de nord-est al lacului, intre Betsaida si Ghenezaret. Sosirea lor finala in tinutul Ghenezaret s-a datorat probabil abaterii lor din drum din cauza furtunii. 6:18 Sufla un vant puternic si marea era intaratata. Marea era intaratata. Literal, ,,era trezita”, ,,era starnita”. Furtuni bruste, violente, sunt frecvente pe Lacul Galileei, cauzate de aerul rece de pe inaltimile inconjuratoare care se prabuseste prin prapastiile adanci pana la suprafata lacului. Acestea apar repede si se potolesc deodata. Din cauza asprimii acestor furtuni, chiar in vremurile moderne se spune ca, de obicei, corabiile mici de pescuit se tin aproape de tarm afara de cazul ca apa este extrem de calma. De la punctul lor de plecare la est de Betsaida, in mod normal nu ar fi fost de loc departe de tarm in drumul lor catre Capernaum, totusi Matei vorbeste de ei ca fiind de astadata ,,in mijlocul marii” (Matei 14,24) si pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,Ei erau la multe stadii departe de uscat”. Daca o astfel de exprimare este sau nu cea originala, pare sa fie evident faptul ca, din cauza furtunii, n-au ajuns la destinatie si au debarcat mai departe la sud de Ghenezaret. Deci, ei fusesera manati departe ,,de uscat”. Vezi la Matei 8,24; 14,24). 6:19 Dupa ce au vaslit cam douazeci si cinci sau treizeci de stadii, vad pe Isus umbland pe mare si apropiindu-Se de corabie. Si s-au infricosat. Stadii. Gr. stadioi (vezi p. 50). Ucenicii facusera cam 5-6 km, care usor i-ar fi dus la Capernaum, daca n-ar fi fost abatuti din drumul lor de vant. Zaresc. [,,Vad”, KJV]. Gr. theoreo, ,,a lua nota”, ,,a da atentie inteligenta”. Folosirea timpului prezent aici, atat in textul grec, cat si in traducere, da o deosebita viata aratarii lui Isus intr-un fel atat de neasteptat. Pe mare. Gr. epi tes thalasses. Expresia aceasta apare din nou in cap. 21,1, unde se refera la umblarea lui Isus pe tarm, pe langa lac. In consecinta s-a zis ca Ioan nu vrea neaparat sa relateze o minune aici si ca ucenicii, fiind aproape de uscat, L-au vazut pe Isus umbland de-a lungul tarmului. Desi este adevarat ca relatarea lui Ioan si poate si a lui Marcu, ar putea fi interpretata in felul acesta, istorisirea paralela din Matei cu umblarea lui Petru pe apa arata clar ca Isus a umblat faptic pe apa. Pentru ucenicii lui Isus minunea aceasta a fost o marturie cu privire la divinitatea Lui, asa cum arata reactia lor (vezi Matei 14,33). Iov vorbeste despre Dumnezeu ca despre Cel ,,care singur... umbla pe valurile marii” [KJV] (cap. 9,8). Un comentariu vechi iudaic citeaza Psalmii 86,8 si apoi intreaba: ,,De ce zice: ‘Nu este nimeni ca Tine intre dumnezei, O, Doamne’?... Pentru ca nu este nimeni care sa faca fapte ca ale Tale. De pilda, un om poate sa-si taie o cale pe un drum, dar nu poate sa-si faca un drum pe mare, dar Dumnezeu Isi taie o carare in mijlocul marii” (Midrash Rabbah, la Exod 16,4, ed. Soncino, p. 306). 6:20 Dar Isus le-a zis: Eu sunt, nu va temeti! Eu sunt. Gr. ego eimi, ,,Eu sunt”. Cuvintele aceasta se gasesc repetate in LXX-a ca traducere a ebr. ’ani hu’, ,,Eu [sunt] el”, o declaratie din partea lui Iehova ca El este Dumnezeu (vezi Deuteronom 32,39; Isaia 43,10; 46,4). Ioan relateaza despre Isus ca a facut uz de aceasta afirmatie de repetate ori in punctele cruciale din viata Lui. Astfel afirmand preexistenta Sa divina, El declara: ,,Inainte de a fi fost Avraam, Eu sunt” (Ioan 8,58); cand prezicea tradarea Sa, El a spus ucenicilor Sai: ,,Va spun lucrul acesta de pe acum, inainte de a se intampla, pentru ca atunci cand se va intampla, sa credeti ca Eu sunt” (cap. 13,19); si cand a fost intampinat de Iuda si de ostasi in gradina, ca raspuns la declaratia lor ca erau in cautarea lui Isus din Nazaret, a afirmat din nou: ,,Eu sunt” (cap. 18,5). Cu privire la aceasta ultima ocazie Ioan adauga: ,,Cand le-a zis Isus: ‘Eu sunt’, ei s-au dat inapoi si au cazut jos la pamant” (v. 6). In timp ce in multe contexte cuvintele simple: ,,Eu sunt” nu ar trebui probabil sa fie luate ca avand o insemnatate speciala (ca de pilda cap. 6,35; 8,12), totusi, cand sunt folosite singure de Isus intr-un timp de criza pentru declararea identitatii Sale, ele par sa aiba o insemnatate similara cu aceea din Vechiul Testament si astfel sa fie o afirmare a divinitatii Sale. Lucrul acesta pare sa fie destul de clar in cap. 8,58; 13,19; 18,5. In timp ce in contextul prezent o astfel de interpretare poate nu este indicata atat de clar, totusi reactia ucenicilor cand declarau: ,,Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 14,33), lasa sa se inteleaga ca cuvintele lui Isus ego eimi, “Eu sunt”, implicau si aici mai mult decat o simpla afirmare a identitatii Sale omenesti. 6:21 Voiau deci sa-L ia in corabie. Si corabia a sosit indata la locul spre care mergeau. Voiau. [,,Voind”, KJV]. Gr. thelo, ,,a voi”, ,,a dori”. Forma verbului folosit aici poate fi tradusa ,,ei au inceput sa doreasca”. Verbul aceasta scoate in evidenta schimbarea de atitudine care s-a petrecut cu ucenicii cand au auzit cuvintele lui Isus. Mai inainte, erau inspaimantati; acum nu numai ca erau dispusi sa-L primeasca, ci doreau prezenta Lui. ,,Ei erau voiosi sa-L ia in corabie” (RSV). Indata la locul spre care mergeau. [,,Indata... la uscat”, KJV]. Aceasta putea fi interpretata ca inca o minune, indicand ca indata ce Isus a intrat in corabie, corabia a fost transportata in chip supranatural la tarm. Pe de alta parte, cuvintele lui Ioan pot fi intelese ca indicand ca furtuna manase corabia aproape de tarmul apusean al lacului cand a aparut Isus. Lucrul acesta pare sa fie sprijinit de faptul ca Matei si Marcu nu dau nici o indicatie ca voiajul nu ar fi fost altfel decat normal de indata ce Isus Se urcase in corabie. Afirmatia lui Matei ca ucenicii erau ,,in mijlocul marii” (Matei 14,24) cand L-au vazut pe Isus s-ar putea intelege atunci nu ca insemnand ca ei erau in centrul geografic al lacului, ci ca apa era de jur imprejurul lor. Vezi la v. 17. 6:22 Norodul, care ramasese de cealalta parte a marii, bagase de seama ca acolo nu era decat o corabie, si ca Isus nu Se suise in corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecasera singuri cu ea. Norodul care ramasese. [,,Oamenii care stateau”, KJV]. Fara indoiala multi din cei 5.000 se inapoiasera acasa in regiunea invecinata in seara precedenta, dar se pare ca unii, mai zelosi decat altii, ramasesera pe tarm toata noaptea si poate ca altii din cei care fusesera hraniti ziua precedenta s-au reintors acum, cautand o repetare a minunii. Vezi la v. 24. De cealalta parte a marii. Adica, tarmul apusean al Lacului Galileea, partea opusa fata de aceea pe care se relatase ca debarcase Isus si ucenicii (v. 21). Bagase de seama. [,,A vazut”, KJV]. Nu este usor de specificat timpul exact la care se refera fiecare din verbele acestui verset, dar se pare ca ,,vazut” de aici trebuie sa fie inteles in sensul ca ,,si-au dat seama”, adica, in dimineata urmatoare oamenii ramasi pe tarmul rasaritean al Galileii si-au dat seama de insemnatatea a ceea ce observasera ziua precedenta, ca ucenicii luasera singura corabie disponibila si ca Isus nu plecase cu ei. Decat o corabie. [,,Decat acea una singura”, KJV]. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146), cu privire la cuvintele ,,decat acea una singura in care se suisera ucenicii” daca ele fac parte din textul original. Datorita faptului ca unele manuscrise vechi importante nu contin aceste cuvinte si, pe de alta parte, pentru ca ele pot fi privite ca o adaugire pentru a explica un pasaj altminteri ambiguu, unii traducatori moderni nu le-au considerat originale si astfel nu le-au cuprins in versiunile lor. Nu este esential pentru naratiunea lui Ioan daca ele sunt sau nu sunt originale. 6:23 A doua zi sosisera alte corabii din Tiberiada, aproape de locul unde mancasera ei painea, dupa ce Domnul multumise lui Dumnezeu. Dar. Versetul acesta este destinat sa explice sursa corabiilor pe care oamenii le-au folosit pentru a trece lacul in dimineata de dupa minune (vezi v. 24), deoarece elementul temporal este indicat de cuvintele ,,a doua zi” (v. 22). Nu trebuie inteles ca avand loc in ziua precedenta, cand ucenicii plecasera fara Isus si lasand astfel sa se inteleaga ca El ar fi putut sa fi obtinut trecere pe corabiile din Tiberiada. Corabii din Tiberiada. Vezi la v. 1. Acestea ar fi putut sa fie echipaje de pescuit care fusesera pe lac in timpul noptii (vezi cap. 21,3) si care fusesera manate spre tarm de furtuna. Dupa ce. Elementul de timp al expresiei, ,,dupa ce Domnul multumise” se refera la timpul cand oamenii au mancat, nu la sosirea corabiilor din Tiberiada, care nu a avut loc decat a doua zi. Multumise. Mentiunea specifica a lui Ioan de aici ca oamenii mancasera ,,dupa ce Domnul multumise” adauga accent gandului ca minunea lui Isus cu hranirea celor cinci mii era rezultatul direct al rugaciunii Sale si astfel minunea era lucrarea Tatalui mijlocita prin El. Vezi la v. 11. 6:24 Cand au vazut noroadele ca nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit si ele in corabiile acestea, si s-au dus la Capernaum sa caute pe Isus. S-au suit si ele in corabiile acestea. [,,Si ei s-au imbarcat”, KJV]. Literal, ,,si ei s-au urcat in corabii”, si anume, in corabiile care sosisera dimineata de la Tiberiada. Acestea trebuie sa fi fost ambarcatiuni mici, si astfel oamenii care putusera trece lacul nu puteau fi decat o parte din miile care se adunasera in ziua precedenta. Capernaum. Sediul lui Isus din Galileea si locul unde oamenii in mod natural L-ar fi cautat. Vezi la v. 17. Sa caute pe Isus. [,,Cautand pe Isus”, KJV]. Vezi la v. 26. 6:25 Cand L-au gasit, dincolo de mare, I-au zis: Invatatorule, cand ai venit aici? L-au gasit. [Predica despre Painea vietii; Respingerea din Galileea, Ioan 6,25 la 7,1. Vezi harta p. 220; diagrama p. 231.]. Versetul 59 arata ca in sinagoga din Capernaum oamenii de dincolo de lac Il gasisera pe Isus. Dincolo de mare. Aici, in contrast cu v. 22, cuvintele acestea se refera la tarmul apusean al Galileii. Ele sunt folosite in termeni ai contextului precedent, unde scena este pe partea rasariteana a lacului. Invatatorule. [,,Rabi”, KJV]. Vezi la Matei 23,7. Folosirea din partea lor a acestui titlu pentru Isus ilustreaza gresita lor conceptie cu privire la El si la lucrarea Lui. 6:26 Drept raspuns, Isus le-a zis: Adevarat, adevarat, va spun, ca Ma cautati nu pentru ca ati vazut semne, ci pentru ca ati mancat din painile acelea, si v-ati saturat. Adevarat, adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Ma cautati. Isus a trecut cu vederea intrebarea lor si a inceput imediat sa discute motivele lor in cautarea Lui. El a descoperit motivele lor materialiste aplicate nu numai la satisfacerea apetitului lor fizic, dar si la intregul sir al asteptarilor lor ambitioase ca El Se va afirma ca un cuceritor militar si conducator politic. Semne. [,,Minuni”, KJV]. Vezi p. 208. 6:27 Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea, care ramane pentru viata vesnica, si pe care v-o va da Fiul omului; caci Tatal, adica, insusi Dumnezeu, pe el L-a insemnat cu pecetea Lui. Lucrati nu. Munca pe care o mustra aici Isus nu este cea necesara pentru a castiga cele necesare traiului. Mustrarea Lui este indreptata mai degraba contra acelora care duc o astfel de munca pana acolo incat sa neglijeze hranirea sufletului. Ceea ce mustra Isus aici este obiceiul raspandit de a lucra numai pentru lucrurile vremelnice si de a le ignora pe cele vesnice. Mancarea. Gr. brosis, referindu-se la ceva ce este mancat, de unde hrana in general. Viata vesnica. Vezi la v. 53, 54. Insemnat cu pecetea Lui. [,,Sigilat”, KJV]. In vechime sigiliul era folosit in mare masura cum este folosita azi semnatura; el era un semn al atestarii personale sau de proprietate. In cap. 3,33 cuvantul acesta este folosit in primul dintre aceste sensuri, iar in cazul de fata pare sa fie folosit la fel, aratand ca Tatal a certificat ca Isus este Fiul Sau. Toate minunile lui Isus, savarsite cu puterea Tatalui, erau astfel de marturii; totusi, intrucat sigilarea este legata de Pavel indeosebi cu primirea Duhului Sfant, care de obicei insotea botezul (vezi Efeseni 1,13; 4,30), nu pare nelogic sa intelegem ca referirea specifica a lui Isus de aici este la propria Sa primire a Duhului insotita de aprobarea Tatalui Sau la data botezului Sau (vezi Matei 3,16.17). 6:28 Ei I-au zis: Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu? Ce sa facem? Gr. ti poiomen? ,,ce ar trebui sa facem?” Timpul prezent poate fi inteles ca implica faptul ca iudeii intrebau cu privire la felul obisnuit de viata si nu la un oarecare act izolat. In aceasta ei erau corecti, asa cum este aratat de raspunsul lui Isus din v. 29. Intrebarea lor era o recunoastere tacita ca ei isi dadeau seama ca cuvintele lui Isus erau o incriminare a vietii lor religioase in general. Lucrarile lui Dumnezeu. Cuvintele acestea se gasesc si in Ieremia 48,10 (LXX-a are pluralul ca aici), unde ei se refera la lucrarile dorite de Dumnezeu. Conceptia iudeilor cu privire la adevarata religie era intr-o mare masura in termeni ai lucrarilor, asa ca era natural ca intreband cum ar putea sa placa lui Dumnezeu, sa intrebe despre ce lucrari sa faca. 6:29 Isus le-a raspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti in Acela, pe care L-a trimis El. Lucrarea pe care o cere Dumnezeu. [,,Lucrarea lui Dumnezeu”, KJV]. Isus i-a intampinat pe iudei pe propriul lor teren si a alcatuit raspunsul Sau in termenii propriei lor intrebari. Astfel El a cautat sa conduca mintea lor de la o conceptie gresita a religiei la o intelegere a ceea ce inseamna cu adevarat sa placa lui Dumnezeu. Sa credeti. Dovezi textuale atesta (cf. p. 146) exprimarea pisteuete, care lasa sa se inteleaga deprinderea de continua credinta, in loc de pisteusete, care ar indica un anumit act de credinta la un anumit timp. Cel dinainte pare mai plin de inteles in contextul acesta. Cuvintele lui Isus de aici prezinta adevarul fundamental al mantuirii prin credinta. A crede (sau a avea credinta; cuvantul grec pisteuo poate fi tradus in ambele feluri) este actul cel dintai al vietii crestine; nici un alt act nu poate fi cu adevarat o ,,lucrare pe care o cere Dumnezeu”, o fapta dorita de Dumnezeu si deci placuta Lui, decat numai daca este precedata de credinta, deoarece numai prin credinta un om vine in adevarata legatura cu Dumnezeu (vezi Evrei 11,6). Cuvintele lui Isus de aici sunt asemanatoare cu indemnul lui Pavel si Sila catre temnicerul din Filipi. Temnicerul a strigat: ,,Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” Apostolii au raspuns: ,,Crede in Domnul Isus Hristos” (Fapte 16,30,31). Vezi 1 Ioan 3,23. 6:30 Ce semn faci Tu, deci, I-au zis ei, ca sa-l vedem, si sa credem in Tine? Ce lucrezi Tu? Semn. Gr. semeion, acelasi cuvant tradus ,,minuni” in v. 26. Vezi p. 208, 209. Interlocutorii lui Isus vazusera deja minunea cu painile si cu pestii si ajunsesera sa creada ca El era Mesia, dar pentru ca El nu a implinit asteptarea lor cu privire la ceea ce ar face Mesia, ajunsesera dezamagiti. Acum cand El a inceput sa sondeze pentru a vedea adevarata conditie a inimilor lor si sa ceara ca ei sa creada in ciuda dezamagirii lor, ei au cerut cu voce tare o noua minune. Atitudinea lor cand faceau aceasta cerere este probabil aceeasi cu cea indicata de un vechi comentariu iudaic la Deuteronom 18,19, care zice: ,,Daca un profet incepe sa profetizeze si da un semn sau o minune, atunci oamenii asculta la el; dar daca nu, atunci oamenii nu asculta de el” (Siphre Deuteronom 18,19, sectiunea 177 [108a], citat in Strack si Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 1, p. 727). Sa credem in Tine. Gr. pisteusomen soi. Declaratia aceasta este in viu contrast cu indemnul lui Isus din v. 29, pisteusete eis hon, ,,sa credeti in Acela pe care” L-a trimis Dumnezeu. Isus declarase ca ei trebuiau sa creada in El; iudeii replicau cerand o minune asa incat sa-L poata crede pe El, adica, sa creada ceea ce El le spunea. Din nou ei au dat gres in a intelege ca mantuirea se gaseste nu doar in consimtire intelectuala ci, mai important, in unirea prin credina cu o Persoana. 6:31 Parintii nostri au mancat mana in pustie, dupa cum este scris: Le-a dat sa manance paine din cer. Mana. Vezi la Exod 16,15. Un vechi comentariu iudaic la Eclesiast 1,9 declara cu privire la Mesia: ,,Dupa cum rascumparatorul de mai inainte [Moise] a facut sa coboare mana, ...tot asa Rascumparatorul din urma [Mesia] va face sa coboare mana” (Midrash Rabbah, ed. Soncino, p. 33). In timp ce afirmatia aceasta, cel putin in forma ei prezenta, este numai din secolul al IV-lea d.Hr., ea pare sa reflecte o traditie mai timpurie care se pare ca era in mintea iudeilor care discutau cu Isus la Capernaum. Astfel 2 Baruh 29,8 declara: ,,Si se va intampla in acel timp [cand Mesia va incepe sa se descopere] ca comoara manei va cobori din nou de sus si ei vor manca din ea in anii aceia, deoarece acestia sunt aceia care au ajuns la sfarsitul timpului.” Isus daduse de curand paine poporului in mod miraculos dar, punand la indoiala mesianitatea Lui, ei au declarat acum ca Moise facuse o minune si mai mare dand parintilor lor paine ,,din cer”. Mai mult, ei parca voiau sa spuna ca minunea lui Moise trebuia sa fie repetata de adevaratul Mesia; Din punctul lor de vedere Isus nu adusese paine din cer, ci doar inmultise simple paini de orz si peste care deja erau la indemana. Si trebuie sa fi judecat ca, daca Isus era cu adevarat Mesia, El trebuia sa faca o minune cel putin tot atat de mare cum credeau ei ca facuse Moise. Le-a dat. Cuvintele citate aici nu sunt gasite exact in forma aceasta nici in Vechiul Testament ebraic, nici in LXX-a. Ele par sa fi fost luate liber din Psalmii 78,24 si cu Neemia 9,15 de asemenea in gand. In fiecare din pasajele acestea se noteaza faptul ca Dumnezeu a dat mana, nu Moise. 6:32 Isus le-a zis: Adevarat, adevarat, va spun, ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer; Adevarat, adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Nu Moise v-a dat. Iudeii pareau sa creada ca Moise purtase raspunderea pentru darea manei (vezi la v. 31). Raspunsul de aici al lui Isus a fost luat de unii ca fiind o tagaduire a acestei credinte, si o sustinere a adevarului ca mana (,,painea aceea din cer”) venise de fapt de la Dumnezeu. Altii au inteles ca Isus nu a intrat in discutie pe chestiunea daca Moise coborase mana, ci ca doar declara ca mana, care era hrana fizica, nu era de fapt ,,paine din cer” in intelesul spiritual si ca nu era deci ,,adevarata paine din cer”. Nu pare nelogic sa-L intelegem pe Isus aici ca proclamand amandoua aceste adevaruri: ca Dumnezeu, nu Moise, era datatorul manei fizice si, de asemenea, ca adevarata paine din cer trebuie sa fie recunoscuta ca un dar spiritual, nu material. Va da. Folosirea timpului prezent atat in textul grec, cat si in traducere, scoate in evidenta faptul ca Darul lui Dumnezeu le era dat chiar atunci in persoana Aceluia care statea inaintea lor. 6:33 caci Painea lui Dumnezeu este aceea care se pogoara din cer, si da lumii viata. Se pogoara. Forma verbului in textul grec lasa sa se inteleaga un act continuu. Cuvintele acestea vorbesc despre venirea lui Isus in lumea aceasta ca un act etern. (Vezi, prin contrast, la v. 38, 41). Pana la acest punct iudeii considerasera pe Isus un datator de paine. El a inceput acum sa Se declare ca este Painea insasi, desi in punctul acesta, in textul grec, afirmatia poate fi luata ca aplicandu-se fie la paine, fie la Hristos. Ca iudeii au inteles ca Isus Se refera la paine ca aceea ,,care se coboara” este clar din raspunsul lor din v. 34. In acelasi timp gandirea iudaica nu era cu totul nepregatita pentru o conceptie mai spirituala. Viata. Gr. zoe. Vezi la cap. 1,4; 8,51; 10,10. Asa cum painea fizica promoveaza viata fizica, tot asa Hristos, ,,Painea lui Dumnezeu... care se pogoara din cer” este izvorul vietii spirituale. 6:34 Doamne, I-au zis ei, da-ne totdeauna aceasta paine. Da-ne totdeauna. Prin cererea aceasta iudeii au aratat ca n-au inteles implicatia din v. 33 ca Isus Insusi era painea din cer. Ei inca creeau despre El ca fiind numai cineva care da hrana. In mare masura asa cum femeia Samariteanca ceruse apa care sa-i stinga pentru totdeauna setea ca sa nu mai aiba nevoie sa mai vina sa scoata apa din nou (cap. 4,15), tot asa iudeii au cerut acum o provizie continua de paine. Moise, asa cum credeau ei, aprovizionase pe Israel cu paine cereasca timp de 40 de ani; daca Isus era cu adevarat Mesia, cu siguranta putea savarsi o minune si mai mare si sa-i aprovizioneze pentru totdeauna (vezi la v. 31, 32). 6:35 Isus le-a zis: Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine, nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine, nu va inseta niciodata. Eu sunt Painea. Acum Isus Se declara clar ca este painea cereasca de care vorbise. De trei ori in cuvantarea de fata El a repetat afirmatia aceasta cu privire la Sine (v. 41, 48, 51). Cine vine. Gr. ho erchomenos, literal, ,,cel care vine”. Forma greaca a verbului lasa sa se inteleaga nu un singur act al venirii la Hristos, ci un obicei constant al vietii. ,,Cine vine la Mine” este aici clar in paralela cu ,,cine crede in Mine”, deoarece venirea la Hristos poate fi savarsita numai prin credinta (vezi la v. 29). Si venirea si credinta sunt ,,lucrari ale lui Dumnezeu”. Nu va flamanzi niciodata. Cuvintele lui Isus sunt in viu contrast cu acele ce se afla in Eclesiasticus (o carte bine cunoscuta de iudeii de pe vremea Sa), unde intelepciune este pusa sa declare: ,,Aceia care ma mananca inca vor flamanzi si cei care ma beau vor mai inseta” (cap. 24,21). 6:36 Dar v-am spus ca M-ati si vazut, si tot nu credeti. Verset ce nu a fost comentat. 6:37 Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara: Tot. Gr. pan, un adjectiv la genul neutru, care poate fi inteles astfel in sensul cel mai cuprinzator. Isus exprima aici adevarul ca toate lucrurile, puterea si autoritatea Lui, painea Lui zilnica, urmasii Lui, Ii fusesera date de Tatal Sau. El declara: ,,De la Mine nu pot sa fac nimic” (cap. 5,30; vezi la cap. 6,11). Versetul acesta nu trebuie sa fie luat ca indicand ca Dumnezeu alesese anumite persoane spre mantuire si ca ele in mod neaparat vor veni la Hristos si vor fi salvate (vezi la v. 40). Mai degraba este o declaratie in termenii cei mai cuprinzatori ai legaturii lui Isus cu Tatal, o legatura de supunere completa, de dependenta absoluta si de incredere deplina ca tot ce Dumnezeu ar fi voit pentru El cu siguranta se va fi intamplat. Pe cel ce vine. A doua parte a acestui verset este o aplicatie specifica a adevarului general afirmat in partea prima. Numai in iubirea lui Dumnezeu este procurat har prin care pacatosul poate veni la Isus si prin El, la Tatal. Nu-l voi izgoni afara. Un exemplu de figura de vorbire cunoscuta ca o litota menita sa dea accent. Astfel Isus vrea sa spuna ca El primeste din toata inima pe cel care vine la El. 6:38 caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. M-am pogorat. Literal, ,,am venit jos”. Timpul perfect, in textul grec, arata catre un act specific si de asemenea reflecta rezultatele existente ale acelui act. In v. 33 se face referire la intrupare ca fiind un fapt vesnic; aici este privita din punctul de vedere al evenimentului specific al nasterii lui Isus intre oameni, iar rezultatul acelui eveniment vazut in lucrarea Lui si prezenta Lui salasluitoare este de asemenea reflectat. Vezi la v. 33, 41. Voia Mea. Deplina supunere a lui Isus fata de Tatal Sau este o asigurare pentru credincios ca tot ce face Isus pentru el isi are sursa in inima iubitoare a lui Dumnezeu. Cuvintele lui Hristos de aici demonstreaza lamurit falsitatea parerii ca Dumnezeu este manios fata de om si ca mantuirea pentru pacatosi isi are temeiul in faptul ca Hristos a potolit mania Tatalui. Dimpotriva, viata de slujire a lui Hristos si moartea Lui ca jertfa pentru om erau expresii ale iubirii Tatalui Sau. 6:39 Si voia Celui ce M-a trimis, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l invii in ziua de apoi. [,,Tatalui”, KJV]. Dovezile textuale atesta (cf. p. 146) omiterea acestui cuvant si exprimarea: ,,Aceasta este voia Aceluia care M-a trimis”. Daca cuvantul acesta era sau nu in textul original, referirea este, natural, la Tatal. Tot. Gr. pan (vezi la v. 37). Ca versetul acesta nu trebuie sa fie luat ca indicand ca un om care L-a acceptat candva pe Hristos, este inevitabil al Lui pe veci, este clar din pasaje ca Luca 9,62; Ioan 15,9,10; Evrei 6,4-6. Si, de asemenea, versetul acesta nu invata predestinatia in sensul ca alegerea omului de catre Dumnezeu din vesnicie este factorul determinant in mantuirea unui om si pierzania altuia (vezi la Ioan 6,40). Dimpotriva, ea este expresia increderii depline a lui Isus in Tatal Sau. Vezi la cap. 3,17-20. Sa-l inviez. Gr. anasteso auto. La fel ca mai inainte in acest capitol, si aici obiectul este neutru, cuprinzand nu numai pe oameni, ci tot ce este dat lui Hristos de Tatal. In v. 37 Isus afirmase ca este voia Tatalui ca toate lucrurile sa ajunga la El; acum El duce ideea mai departe pentru a afirma ca voia lui Dumnezeu in privinta aceasta se extinde pana in ,,ziua de apoi”. Aici Isus privea inainte la sfarsit ,,cand El va da imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal” (1 Corinteni 15,24); cand fiecare faptura din univers va declara: ,,A Celui ce sade pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!” (Apocalipsa 5,13). 6:40 Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. Voia Tatalui Meu. [,,M-a trimis”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea: ,,Aceasta este voia Tatalui Meu” si nu: ,,Aceasta este voia Acelui care M-a trimis”. Aici Isus reafirma enuntarea pe care o facuse in v. 37, ca este voia Tatalui sa mantuiasca. Acum El lamureste ca nu numai ca Tatal doreste ca pacatosii sa vina la Hristos, ci ca scopul Lui se extinde pana la terminarea planului mantuirii la vremea invierii. Oricine. Gr. pas, un adjectiv masculin indicand o persoana, in contrast cu pan, ,,toate [lucrurile]” din v. 37, 39. Asa cum v. 37 expune mai intai un adevar general si apoi face o aplicatie specifica a acelui adevar la cazul omului care vine la Hristos, tot asa v. 39 expune acelasi principiu general intr-un mod si mai cuprinzator, iar v. 40 aplica acel adevar la cazul specific al oricui Il vede pe Isus si crede in El. Asigurarea Tatalui ca Fiul Sau va primi in cele din urma toate lucrurile care I se cuvin Lui, ofera asigurarea ca fiecare om in parte care crede in Fiul va fi inviat de El cand, in cele din urma, El cere ce este al Lui. Vede pe Fiul. Natural, aceasta nu inseamna ca numai aceia care L-au vazut pe Isus in trup vor avea parte de inviere. Cuvantul ,,vede” lasa sa se inteleaga aici intelege spirituala, vedere cu ochiul credintei, asa cum este aratat de cuvantul insotitor ,,crede”. Vezi cap. 12,45. Crede. Ca in v. 35, Isus a afirmat aici din nou functia proeminenta a credintii in El. Accentul acesta pus asupra credintei arata clar ca nu este de ajuns o admitere intelectuala; aceia care urmeaza sa aiba parte la invierea celor drepti sunt cei care cred, care au credinta care actioneaza dincolo de limitele simturilor lor naturale. Viata vesnica. Vezi la Ioan 8,51; 10,10; 1 Ioan 5,12; cf. DA 388. Eu il voi invia. In contrast cu pasajul similar din v. 39, afirmatia aceasta este demna de notat intrucat obiectul, ,,il” (gr. auton), este masculin, indicand o persoana si nu neutru ca in v. 39 (vezi comentariile acolo). Aici Hristos vorbeste in mod specific despre neprihanitii care vor fi inviati din mormintele lor, avand in vedere faptul ca toate lucrurile care sunt ale lui Hristos vor fi cerute de El. Pasajul acesta mai este insemnat pentru pozitia emfatica a pronumelui ,,Eu”. Sensul declaratiei lui Isus este: ,,Eu, Eu Insumi, il voi invia”. Dupa cum Hristos este Acela care mijloceste intre Dumnezeu si om si care mantuieste pe om de pacat, tot asa El este Acela care il inviaza pe om in ziua de apoi. Vezi cap. 5,25-27. 6:41 Iudeii carteau impotriva Lui, pentru ca zisese: Eu sunt painea care s-a pogorat din cer. Care s-a pogorat. Gr. ho katabas. Aici pogorarea lui Hristos din cer este privita din punct de vedere al intruparii Lui (vezi la cap. 3,13; 6,33,38). Neajungand sa Il recunoasca pe Isus ca adevaratul Fiu al lui Dumnezeu, iudeii s-au iritat la simpla idee cu privire la pretentia Lui ca a venit din cer. 6:42 Si ziceau: Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al carui tata si mama ii cunoastem? Cum dar zice El: Eu M-am pogorat din cer? Fiul lui Iosif. Cuvintele acestui verset par sa reflecte aramaicul Yeshua’ bar Yoseph, ,,Isus fiul lui Iosif”, numele cu care Isus era probabil cunoscut printre vecinii Sai. Pentru ei, ideea ca El era fiul lui Iosif si al Mariei, pe care ii cunosteau, inlatura cu totul posibilitatea ca El sa aiba o origine cereasca. M-am pogorat. Literal, ,,eu am venit jos” (vezi la v. 38). 6:43 Isus le-a raspuns: Nu cartiti intre voi. Nu cartiti. Lucru plin de insemnatate, Isus nu a incercat sa explice taina nasterii Sale si a descendentei Sale divine. Ci, El imediat a trecut la problema spirituala care se afla inapoia gresitei intelegeri a cuvintelor Sale din partea iudeilor. Cartirea nu le putea aduce iluminare. 6:44 Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis; si Eu il voi invia in ziua de apoi. Daca nu-l atrage Tatal. Esential, mantuirea este lucrarea lui Dumnezeu, nu a omului. Omul trebuie sa vina la Dumnezeu din propria sa libera alegere, dar venirea lui este posibila numai avand in vedere faptul ca Dumnezeu il atrage prin iubirea Sa. Vezi la Ieremia 31,3. Eu il voi invia. Vezi la v. 40. 6:45 In proroci este scris: Toti vor fi invatati de Dumnezeu. Asa ca oricine a ascultat pe Tatal, si a primit invatatura Lui, vine la Mine. Prooroci. Cuvintele acestea sunt folosite evident intr-un sens tehnic ca referindu-se la sectiunea profetica a Bibliei ebraice, care era numita asa pe vremea lui Isus (vezi Luca 24,44; Fapte 7,42; 13,40; vol. I, p. 37; cf. Prologul la Eclesiastul). Toti vor fi invatati. Citatul acesta este luat din Isaia 54,13, dar nu urmeaza exact nici textul ebraic traditional (reflectat in KJV), nici LXX-a, care ar putea fi tradusa: ,,Si toti copiii tai [vor fi] invatati de Dumnezeu”. In pasajul de fata el a fost probabil adaptat ca sa se potriveasca contextului. Comentatorii iudei din vechime intelegeau pasajul acesta din Isaia ca fiind profetic, privitor la lucrarea lui Dumnezeu pe timpul cand urma sa vina Mesia. Ei declarau: ,,Dumnezeu a spus lui Avraam: Tu ai invatat pe copiii tai Legea in lumea aceasta, dar in lumea viitoare ii voi invata Legea si slava Mea, dupa cum spune ea: Si toti fiii tai vor fi ucenicii lui Iehova” (din Tanchuma B, citat in Strack si Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 4, p. 919). Daca o astfel de intelegere era ceva obisnuit pe vremea lui Isus, folosirea din partea Lui a acestui text ar parea sa aiba o implicatie mesianica pentru ascultatorii Sai si aceasta face mai clara concluzia Lui ca oricine a invatat de la Tatal vine la El. Pe Tatal. Literal ,,de la Tatal”. Aceasta arata ca nu numai auzirea si invatatura despre Tatal aduce oamenii la Hristos, ci si acela care aude de la Tatal solia pe care El ar vrea ca omul sa o cunoasca despre mantuirea ce se poate gasi in Isus. Aceeasi expresie apare in cap. 8,26.40 referitor la cuvantul predicat de Isus, pe care El l-a primit de la Tatal Sau si in cap. 7,51 cu privire la marturia cuiva cu privire la sine. Cuvantul pe care Dumnezeu l-a vorbit lumii in Isus este intr-adevar o marturie despre propria Sa iubire pentru om. Aici mai este invatat adevarul important ca auzirea de la Dumnezeu este neindestulatoare daca cineva nu invata, adica daca nu ia aminte la ceea ce aude. 6:46 Nu ca cineva a vazut pe Tatal, afara de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a vazut pe Tatal. De la Dumnezeu. Literal ,,de langa Dumnezeu”. Hristos, care este El Insusi Dumnezeu, a venit pe acest pamant de la locul Sau de langa Tatal. Vezi capitolele 7,29; 16,27; 17,8; vezi la cap. 1,1; 3,13. 6:47 Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede in Mine, are viata vesnica. Adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Cine crede. Adica, cel care are credinta. In Mine. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) cu privire la faptul daca cuvintele acestea ar trebui sa fie considerate o parte din textul original. Vezi la cap. 1,12. Are viata vesnica. Prin credinta in Hristos crestinul se impartaseste de viata lui Dumnezeu. Asa cum are credinta acum, tot asa primeste din viata aceea vesnica acum (vezi la Ioan 8,51; 10,10; 1 Ioan 5,12; cf. DA 388). 6:48 Eu sunt Painea vietii. Eu sunt. Vezi la v. 35. 6:49 Parintii vostri au mancat mana in pustie, si au murit. Au murit. [,,Sunt morti”, KJV]. Iudeii sustinusera cu mandrie ca Moise daduse parintilor lor sa manance mana din cer (vezi v. 33, 31) si Il provocasera pe Isus sa-Si demonstreze mesianitatea savarsind o minune si mai mare. El nu le-a implinit cererea, ci le-a atras atentia la insemnatatea spirituala a mesianitatii, faptul ca El le-a oferit hrana pentru viata vesnica. Acum, cu indemanare, lea reamintit ca parintii lor, de care erau mandri, care mancasera mana, erau totusi morti. Ca dovada a pretentiei Sale ca este mai mare decat Moise, Isus a declarat ca El, Insasi Painea din cer, putea sa le dea viata vesnica (vezi la v. 50). 6:50 Painea, care se pogoara din cer, este de asa fel, ca cineva sa manance din ea, si sa nu moara. Se pogoara. Isus nu vorbeste aici anume despre nasterea Sa, ci despre faptul ca din vesnicie El este mijlocitor intre Dumnezeu si om, Acela prin care Dumnezeu comunica cu lumea si prin care El mantuieste lumea (vezi 1 Corinteni 8,6). Sa nu moara. Mana, pe care iudeii pretindeau ca Moise o daduse parintilor lor (vezi v. 31), nu prevenise moartea lor; dar Isus ofera o hrana din cer care asigura viata vesnica. 6:51 Eu sunt Painea vie, care s-a pogorat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care il voi da pentru viata lumii. Eu sunt. Vezi la v. 35. Care s-a pogorat din cer. Aici, in contrast cu versetul anterior, textul grec afirma doar faptul ca Hristos a venit din cer la data intruparii. Pe faptul acesta Isi intemeia Isus pretentia ca are viata vesnica pentru lume. Mananca cineva din painea aceasta. Comparati v. 53; vezi DA 390, 391. O voi da. Vorbind despre daruirea lui Hristos lumii in v. 32, 33 este folosit timpul prezent, scotand in evidenta faptul ca El este un dar continuu, vesnic. Dar aici, ca in v. 27, este folosit viitorul, care se concentreaza la evenimentul specific al crucii, cand Hristos Si-a dat ,,trupul” Sau intr-un act culminant ,,pentru viata lumii”. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 146) o exprimare mai simpla la punctul acesta, dar o exprimare care in nici un sens nu modifica intelesul propozitiei: ,,Si painea pe care o voi da este carnea Mea, pentru viata lumii”. Trupul. [,,Carnea” KJV]. Gr. sarx, un cuvant pe care Ioan l-a folosit deja cu privire la intruparea lui Hristos (vezi la cap. 1,14; cf. folosirii lui in cap. 17,2). In pasajul de fata ,,trup” [,,carne”] pare ca se refera in mod clar la natura omeneasca a lui Hristos, fara vreun gand la nedesavarsirea implicata de acest cuvant in cap. 3,6; 6,63. Deoarece El a luat asupra Sa natura omeneasca, Fiul lui Dumnezeu a putut sa dea ,,trupul” Sau, adica, sa moara si in felul acesta sa faca natura Sa omeneasca desavarsita sa fie la indemana acelora care se impartasesc din El prin credinta. 6:52 La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau intre ei, si ziceau: Cum poate omul acesta sa ne dea trupul Lui sa-l mancam? Se certau. Gr. machomai, ,,a lupta”, si astfel folosit ca aici cu privire la confruntare verbala, ,,a disputa”, ,,a se certa”. Cand Isus a sustinut ca este Painea din cer, iudeii incepusera sa carteasca (v. 41); acum, cand i-a invitat sa manance din trupul Sau, emotiile lor au crescut si mai mult. In aparenta unii din ei au vazut un inteles mai adanc in cuvintele Lui, de cum au facut altii, dar toti pare sa fi fost pusi in incurcatura dand o interpretare prea literala cuvintelor Lui. Vezi la v. 53. 6:53 Isus le-a zis: Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca nu mancati trupul Fiului omului, si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva. Beti sangele Lui. Declaratia aceasta trebuie sa fi socat si mai mult pe ascultatorii Sai cu conceptii literale (vezi v. 52), deoarece Legea oprea in mod specific intrebuintarea sangelui ca hrana (Geneza 9,4; Deuteronom 12,16). Daca iudeii si-ar fi reamintit motivul acestei opriri, ei ar fi putut intelege mai bine intelesul cuvintelor lui Isus. Motivul dat pentru interzicerea aceasta este ca sangele este viata (Geneza 9,4). Astfel ei si-ar fi putut da seama ca a manca trupul Lui si a bea sangele Lui inseamna a-si insusi viata Lui prin credinta. ,,A manca trupul si a bea sangele lui Hristos inseamna a-L primi pe El ca Mantuitor personal, crezand ca El iarta pacatele noastre si ca noi suntem facuti desavarsiti in El” (DA 389; cf. 8T 169, 170; EGW RH 23 nov. 1897). Numai pentru ca Hristos Si-a dat viata Sa omeneasca pentru noi putem sa ne impartasim din viata lui dumnezeiasca, vesnica. 6:54 Cine mananca trupul Meu, si bea sangele Meu, are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. Cine mananca. Gr. ho trogon, un participiu prezent, implicand mancare continua, o hranire continua. Nu este de-ajuns sa ne fi impartasit odata din Hristos; urmasii Lui trebuie sa-si hraneasca fara incetare fiinta lor spirituala hranindu-se cu El care este Painea vietii. Isus declarase ca ,,cine crede in Mine are viata vesnica” (v. 47); acum a adaugat: ,,Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu, are viata vesnica”. Eu il voi invia. Vezi la v. 40. 6:55 Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana, si sangele Meu este cu adevarat o bautura. Trupul Meu este adevarata hrana. Vezi la v. 53. 6:56 Cine mananca trupul Meu, si bea sangele Meu, ramane in Mine, si Eu raman in el. Ramane in Mine. In alta parte Ioan declara ca omul care tine poruncile lui Dumnezeu ramane in El (1 Ioan 3,24). Aceasta, comparata cu pasajul de fata, scoate in evidenta natura practica a mancarii trupului si a faptului de a bea sangele lui Hristos. 6:57 Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine, va trai si el prin Mine. Tatal care este viu. De repetate ori Divinitatea este numita ,,viul Dumnezeu” (vezi Deuteronom 5,26; Matei 16,16; Fapte. 14,15; 2 Corinteni 6,16). El este Cel care traieste prin Sine Insusi, fara sa depinda de nimeni altul in ce priveste viata lui; in felul acesta El este, de asemenea, sursa vietii tuturor celorlalti din univers. Ceea ce este adevarat in privinta aceasta cu privire la Tatal este adevarat si cu privire la Fiul, deoarece ,,in Hristos este viata originara, neimprumutata, nederivata” (DA 530). Vezi Nota aditionala la Ioan 1. Prin Tatal. Literal, ,,datorita Tatalui”. Desi El este Dumnezeu totusi, pe cand era pe pamant in trup omenesc, Isus era complet dependent de Tatal Sau (vezi la v. 11). El traia ,,prin Tatal” [,,datorita Tatalui”]. Astfel crestinul urmeaza sa fie dependent de Hristos si sa primeasca de la El viata divina si natura divina (vezi DA 123). Tocmai la viata aceasta vesnica crestinul poate participa acum si, de asemenea, viata aceasta il va ridica dintre morti la inviere (vezi cap. 5,26-29; cf. DA 388). 6:58 Astfel este painea, care s-a pogorat din cer, nu ca mana, pe care au mancat-o parintii vostri, si totusi au murit: cine mananca painea aceasta, va trai in veac. Mana. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea acestui cuvant. Oricare ar fi exprimarea, este clar ca referirea este la mana. 6:59 Isus a spus aceste lucruri in sinagoga, cand invata pe oameni in Capernaum. Invata... in Capernaum. Sunt unele dovezi textuale (cf. p. 146) pentru adaugarea ,,in Sabat” la v. 59. Desi este virtual sigur ca textul original nu continea aceste cuvinte, manuscrisele acestea pastreaza traditia interesanta ca Predica lui Isus cu privire la Painea vietii a fost tinuta in ziua de Sabat. Ucenicii nu ar fi facut calatoria inapoi la Capernaum dupa apusul soarelui vineri seara (vezi p. 50; vezi la Matei 14,22-36). Ca Isus a invatat de repetate ori in sinagoga este clar dintr-un numar de afirmatii (vezi Matei 4,23; 9,35; 12,9; 13,54; Marcu 1,39; 3,1; Ioan 18,20). Ca centru al vietii de comunitate, sinagoga era un loc logic unde El sa vina in contact cu oamenii si sa le stimuleze gandirea religioasa (vezi p. 56). Sinagoga aceasta din Capernaum era probabil aceea facuta dar iudeilor din cetatea aceea de catre sutas (vezi Luca 7,5). Mai inainte se credea ca ruinele inca existente la Tell Hum (in general recunoscut ca vechiul Capernaum) erau acelea ale sinagogii. Acum este clar insa, ca ruinele in discutie nu sunt probabil mai timpurii de secolul al III-lea d.Hr; totusi, fara indoiala, stau pe resturile unei constructii mai timpurii care ar fi putut sa fie cladirea in care a invatat Hristos. Daca lucrurile stau astfel, ar fi logic sa credem ca ruinele care pot fi vazute astazi reproduc in general schita sinagogii de pe vremea lui Isus. Ruinele actuale, late cam de 50 de picioare si lungi de 70 de picioare, sunt din piatra alba de var si orientate asa incat oamenii erau asezati cu fata spre sud, adica spre Templul din Ierusalim. De trei parti ale incaperii principale era un balcon pentru femei si copii, sustinut de coloane, iar la el se ajungea pe o scara din afara. Parterul pare sa fi fost rezervat pentru barbati. Alaturi de cladire este o curte. 6:60 Multi din ucenicii Lui, dupa ce au auzit aceste cuvinte, au zis: Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere? Ucenicii Lui. Ca acestia nu erau in primul rand cei doisprezece, ci altii din marile multimi care se tinusera dupa Isus, reiese clar din v. 66, 67. Fara incetare de cand cu dezamagirea lor la hranirea celor cinci mii, cand Isus refuzase sa-i lase sa-L faca imparat, oamenii acestia se facusera din ce in ce mai critici fata de El. Ei Il urmasera la Capernaum cu nadejdea de a continua sa primeasca hrana procurata pe cale miraculoasa, dar cand El i-a mustrat pentru aceasta si le-a spus ca de fapt ei ar trebui sa caute hrana spirituala si sa se hraneasca cu El, critica lor s-a dezvoltat in respingere pe fata. S-o sufere. [,,S-o auda”, KJV]. Verbul grec folosit aici, akouo, poate insemna fie ,,a asculta la”, fie ,,a fi ascultator” (cam in acelasi sens ca si ebr. shema‘; vezi la Matei 7,24). De asemenea autou poate fi tradus fie ,,o”, referindu-se la afirmatia pe care tocmai o facuse Isus, fie ,,il”, aratand spre Isus Insusi. Astfel intrebarea nemultumita a ucenicilor poate sa fie inteleasa fie ca: ,,Cine poate sa asculte la ea [sau, la El]?” fie: ,,Cine poate sa asculte de ea [sau de El]?” Refuzand sa recunoasca adevarul spiritual al cuvintelor lui Isus si insistand numai asupra intelesului lor literal, ei au protestat aratand deplina imposibilitate de a manca trupul Lui sau a bea sangele Lui. Pentru mintea lor lipsita de bunavointa cuvintele lui Isus erau cu adevarat ,,prea de tot” [,,grele”]. 6:61 Isus, care stia in Sine ca ucenicii Sai carteau impotriva vorbirii acesteia, le-a zis: Vorbirea aceasta este pentru voi o pricina de poticnire? Stia in Sine. Vezi cap. 2,25. Ucenicii sai carteau. Pana la punctul acesta se spunea numai despre iudei ca carteau impotriva lui Isus (vezi v. 41). Acum aceia care fusesera urmasii Lui fatisi se intorc de la El si se alatura concetatenilor lor care I se opuneau lui Isus. In timpul acestei cuvantari pare sa fi fost de fata in sinagoga trei grupe: cei doisprezece, care trecusera lacul in timpul furtunii; urmasii lui Isus care trecusera la Capernaum a doua zi si aceia de care vorbeste Ioan numindu-i ,,iudeii”, care pe cat se pare erau de la inceput porniti contra lui Isus. Pricina de poticnire. Gr. skandalizo (vezi la Matei 5,29). 6:62 Dar daca ati vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai inainte? Dar daca? [,,Ce si daca?”, KJV]. Intrebarea lui Isus este pusa fara concluzie. Ea poate fi luata ca insemnand ca daca L-ar vedea pe Fiul Omului inaltandu-se la cer, atunci in incapatanarea lor ei s-ar poticni si mai mult; sau poate fi inteleasa ca implicand faptul ca, daca L-ar vedea inaltandu-Se, ar fi o dovada pentru ei ca El cu adevarat venise din cer, si ar intelege adevaratul sens spiritual al cuvintelor Sale. Faptul ca Isus aparent nu a exprimat concluzia la intrebarea Sa este plin de insemnatate in el insusi, deoarece oricare din concluziile acestea putea fi corecta, depinzand de inima omului care ar fi putut vedea inaltarea Lui. Unde era mai inainte. Vezi cap. 3,13. 6:63 Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh si viata. Care da viata. Literal ,,care face viu”. Isus ii indemnase pe ascultatorii Sai sa se hraneasca din mancarea cereasca datatoare de viata; acum El a aratat si mai lamurit ca o astfel de hrana este spirituala, un fapt pe care ascultatorii Sai nu-l intelesesera pana acum. Carnea. Aceasta nu este carnea la care se face referire in v. 51-56. Acolo carnea si sangele sunt folosite impreuna cand se vorbeste despre hrana spirituala primita de acela care se impartaseste din viata Domnului sau. Aici cuvantul ,,carne” este folosit intr-un context diferit; este pus in contrast cu ,,duh” si in felul acesta se refera lamurit la lucrurile materiale ale acestei vieti si indeosebi la hrana materiala, care nu poate intretine viata vesnica, spirituala. Spus. [,,spun”, KJV]. Dovezile textuale atesta (cf. p. 146) exprimarea ,,am spus”. Referirea este astfel direct la cuvintele cuvantarii pe care Isus tocmai o tinuse si, de fapt, inca o mai tinea. Sunt duh. [,,Ele sunt duh”, KJV]. Adevarurile pe care Hristos le rostea se ocupa de lucruri spirituale si a le primi in inima prin credinta insemna a primi viata spirituala (vezi la cap. 3,16; cf. cap. 17,3). 6:64 Dar sunt unii din voi care nu cred. Caci Isus stia de la inceput cine erau cei ce nu cred, si cine era cel ce avea sa-L vanda. Care nu cred. Din nou Isus scotea in evidenta importanta credintei. Cuvintele Lui erau spirit si viata numai pentru cei care credeau. Vezi la v. 29, 40. Stia de la inceput. Vezi cap. 2,25. Cine era cel ce avea sa-L vanda. Se pare ca afirmatia: ,,Sunt unii din voi care nu cred” il cuprindea si pe Iuda, ca si pe iudeii necredinciosi. Dificultatea lui Iuda se gasea in faptul ca refuza sa accepte adevarul ca Imparatia lui Isus urma sa fie spirituala. In schimb, el astepta o imparatie materiala, pamanteasca, in care nadajduia sa aiba un loc de frunte (vezi DA 718-721). Primirea din partea sa a cuvintelor lui Isus cu prilejul acesta ar fi corectat gresita lui conceptie fundamentala. 6:65 Si a adaugat: Tocmai de aceea v-am spus ca nimeni nu poate sa vina la Mine, daca nu i-a fost dat de Tatal Meu. Daca nu-i este dat. Versetul acesta este urmarea logica la afirmatia lui Isus: ,,Sunt unii din voi care nu cred” (vezi la v. 64). Pentru Iuda cuvintele acestea ar fi trebuit sa aiba o insemnatate speciala (vezi la v. 64). In propria lui mandrie si incredere in sine Iuda incerca sa manevreze evenimentele asa incat Isus sa fie proclamat imparat de catre iudei (vezi la v. 15). El incerca prin propria sa iscusinta sa aduca la existenta imparatia viitoare, asa cum o concepea el ca trebuia sa fie. Dar in toate acestea el a dat gres in a recunoaste ca omul nu este autorul planului de mantuire si nu se poate mantui singur; si ca desi omul poate sa conlucreze cu Dumnezeu pentru a grabi triumful cauzei Lui in lume, darul mantuirii si venirea Imparatiei sunt lucrarea lui Dumnezeu. Vezi la v. 37, 39. 6:66 Din clipa aceea, multi din ucenicii Lui s-au intors inapoi, si nu mai umblau cu El. S-au intors inapoi. Aceasta mascheaza momentul critic al lucrarii lui Isus in Galileea, si de fapt, al intregii Sale lucrari. Pana la data aceasta El fusese larg acceptat ca un invatator si profet popular. Acum multi din urmasii Lui L-au parasit si de aici inainte El a stat mai mult sau mai putin in umbra crucii. 6:67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: Voi nu vreti sa va duceti? Celor doisprezece. Aceasta este singura ocazie cand Ioan se refera la cei doisprezece ucenici numindu-i ,,cei doisprezece” si el face lucrul acesta fara ca mai inainte sa fi relatat alegerea de catre Isus a acelui grup. La fel el il introduce pe Pilat (cap. 18,29) si pe Maria Magdalena (cap. 19,25) in naratiunea sa fara a explica cine erau. Lucrul acesta pare sa arate destul de lamurit ca Ioan, scriind la cateva decade dupa ce celelalte Evanghelii intrasera in circulatie, era constient de faptul ca aceia care citeau relatarea sa sunt deja cunoscatori, prin Evangheliile sinoptice si din alte relatari, ai personajelor principale cuprinse in viata lui Isus. O intelegere a faptului acestuia face sa se priceapa mai usor de ce Evanghelia a patra nu da cuprinsul sistematic din sinoptice, ci este, mai degraba, o interpretare teologica a unor evenimente importante din lucrarea lui Hristos. Voi nu vreti sa va duceti? [,,Vreti si voi sa va duceti?”, KJV]. Constructia acestei intrebari in textul grec lasa sa se inteleaga un raspuns negativ, asa ca forta propozitiei este: ,,Voi nu vreti sa va duceti, nu-i asa?” Asa dupa cum afirmase mai inainte Ioan, Isus stia care din urmasii Lui erau sinceri fata de El si care nu (v. 64). In consecinta, intrebarea pusa de El nu era pentru propria Sa informare, ci pentru a pune la incercare pe cei doisprezece in ce priveste motivele pentru care Il urmau. 6:68 Doamne, I-a raspuns Simon Petru, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice. La cine sa ne ducem? Puneti cuvintele acestea in contrast cu spusele lui Petru cu o alta ocazie, Luca 5,8. Cuvintele vietii vesnice. Desi Petru inca nu intelegea pe deplin natura spirituala a imparatiei lui Hristos, totusi, declaratia lui de aici arata ca el incepuse sa priceapa ceva din faptul ca cuvintele pe care Isus le spusese erau cu adevarat o cheie pentru viata vesnica spirituala. Un vechi comentariu iudaic descrie cuvintele pe care Dumnezeu le rostise de pe Sinai ca fiind ,,cuvinte de viata” (Midrash Rabbah, la Exod 20,2, ed. Soncino, p. 343). Folosirea de catre Petru a unui termen similar aici pentru a se referi la ceea ce spusese Isus ca Mesia indata dupa aceea (v. 69), arata ca el isi dadea seama de sursa divina a cuvintelor lui Isus. 6:69 Si noi am crezut, si am ajuns la cunostinta ca Tu esti Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu. Noi... am ajuns la cunostinta. [,,Suntem siguri”, KJV]. Verbul din textul grec poate fi tradus: ,,noi am descoperit”, lasand sa se inteleaga ca ei deja ajunsesera sa cunoasca adevarul de aici si inca il credeau a fi adevarat, in ciuda multora care acum Il respingeau pe Isus. Petru, vorbind din partea celor doisprezece, declara nu numai ca ei aveau credinta ca Isus era Mesia, dar si ca, datorita minunilor pe care le vazusera si cuvintelor pe care le auzisera, acum puteau sa spuna ca stiau ca El era Fiul lui Dumnezeu. Iudeii care nu puteau intelege vazusera aceleasi minuni si auzisera aceleasi cuvinte, dar le lipsea credinta si drept urmare se indepartasera cu necredinta. Ucenicii, acceptand cuvintele si lucrarile lui Isus prin credinta, ajunsesera la concluzia opusa erau si acum convinsi ca Isus era Mesia. In cele ale duhului, credinta duce la cunostinta. Hristosul. [,,Acel Hristos”, KJV]. Dovezile textuale arata ca in vremurile de demult era o considerabila diferenta intre manuscrise in ce priveste exprimarea ultimei parti a versetului acestuia. Astfel textul lui Tertulian zice simplu: ,,Hristosul”, in timp ce altele zic ,,Hristosul, Sfantul lui Dumnezeu”. Totusi, dovezile par sa favorizeze (cf. p. 146) exprimarea ,,Sfantul lui Dumnezeu”. Titlul acesta ,,Sfantul”, apare de repetate ori in literatura iudaica produsa in perioada intertestamentala ca un titlu pentru Dumnezeu (vezi Eclesiasticus 4,14; 23,9; 43,10; Baruc 4,22.37; 5,5). In sensul acesta era probabil familiar pentru ucenici si astfel folosirea lui din partea lui Petru pentru Hristos ar parea sa constituie o recunoastere a divinitatii Lui. 6:70 Isus le-a raspuns: Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Si totusi unul din voi este un drac. Le-a raspuns. Ioan recunoaste ca Petru vorbea in numele celor doisprezece. Un diavol. Adica, unul inspirat de diavolul (vezi cap. 13,2). Cuvintele lui Isus pot fi comparate cu afirmatia Lui similara catre Petru cu alta ocazie (Marcu 8,33). Isus recunostea aici ca, desi Petru se considera ca vorbeste din partea celor doisprezece, Iuda nu lua parte la consacrarea lui Petru (vezi la v. 64, 65). 6:71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; caci el avea sa-L vanda: el, unul din cei doisprezece. Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. [,,Iuda Iscarioteanul”, KJV]. Vezi la Marcu 3,19. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul”. Daca, asa cum este probabil, numele Iscarioteanul se refera la locul de obarsie al lui Iuda, el ar fi logic si numele sau si acela al tatalui sau. Sa-L vanda. Expresia zice literal, ,,el urma sa vanda”. Textul grec nu arata in nici un sens ca Iuda era predestinat ca in mod inevitabil sa Il tradeze pe Isus. Din punctul sau de vedere, multi ani mai tarziu, Ioan pur si simplu priveste in viitor si exclama: ,,Deoarece acesta urma sa-L tradeze – unul din cei doisprezece”.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–13 DA 364–371 1–71 CH 370; FE 456 5 DA 293; MH 45 5–10 DA 365 7 DA 293 7, 9 MH 45 9 DA 369 9–13 6T 345 12 AH 381; CD 271, 298; CG 135; CH 300; CM 151; COL 352; CS 37, 269; DA 368, 380; MH 48, 207; MM 176; TM 257, 345; 2T 292, 435; 4T 451, 573; 5T 400, 413, 415; 6T 209, 451; 7T 206, 239; WM 154 14 DA 377 14–21 DA 377–382 15 DA 378; FE 382 21 DA 382 22–71 DA 383–394 24 DA 383 25–27 DA 384 26 EW 57, 95, 121 27 CT 31; FE 185; MB 112; 6T 153 27–31 DA 385 28 MYP 141 28, 29 MB 87 30 DA 626 31 MH 311 32 6T 132 32–36 DA 386 33 COL 129; SC 68 33–35 FE 455 35 Ev 501; MB 18; MH 441; 3T 190; 6T 345; 8T 288, 307 37 AA 28; COL 206, 280; DA 387, 429, 821; MH 66; PK 320; PP 431; TM 517; 8T 101 38 DA 330; 3T 107 40 AA 513; DA 387; SR 319 42, 44, 45 DA 387 44, 45 FE 460 45 DA 388, 412; ML 361; TM 488 45–51 CW 120 47 MH 441; 6T 88 47–51 DA 388; FE 383, 518 47–57 8T 170 47–63 8T 299 48–51 PP 297, 354 50 6T 165; 7T 31 51 CD 89; COL 223; CT 430; DA 24; FE 456; MB 112; TM 385, 488; 7T 226; 8T 308 52–58 CW 121 53 CH 593; CS 27; DA 719; SC 88; TM 339, 345, 487; 7T 205, 270; 8T 193; WM 19 53, 54 CH 371; PP 277; 6T 165 53–56 FE 386, 470; ML 275 53–57 DA 389, 660; 5T 575 54 CH 423; DA 388, 787; FE 378, 474; GW 252; TM 390; 6T 444 54–57 FE 457 54–63 COL 130 56 TM 441; 6T 52; 9T 168 57 DA 21; GW 252; 8T 288 58 CT 422; FE 237; 6T 150, 163; 7T 165, 203 60 COL 48; DA 390, 392; 1T 543; 4T 469; 5T 431 61–63 DA 390; FE 518 63 COL 38; CSW 43; CT 207, 379, 439; CW 121; DA 251; Ed 126; FE 182, 378, 383, 408, 456; GW 252; MH 441; MM 324; PP 227; SC 88; TM 160, 389, 492; 1T 361; 5T 433, 576; 8T 288, 307; 9T 136, 168 64 Ed 92 64, 65 DA 391 66 DA 392; FE 460; 4T 90; 6T 133 67–69 DA 393; 6T 156 68 TM 285 70 DA 655, 673, 720; 4T 41 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: