5:3 In pridvoarele acestea zaceau o multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, care asteptau miscarea apei.
Asteptau miscarea. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea cuvintelor ,,asteptau miscarea apei” si a intregului verset 4. Astfel intreaga istorisire cu un inger care conferea puteri supranaturale de vindecare apei scaldatorii pare sa nu fi facut parte din textul originar al Evangheliei, ci probabil a fost adaugat intr-o incercare de a explica v. 7. Totusi, faptul ca legenda aceasta era bazata pe o traditie timpurie este indicat de faptul ca Tertulian avea cunostinta de ea la inceputul secolului al III-lea. Nu exista nici o dovada despre inserarea acesta inainte de vremea lui. Avand in vedere v. 7, pasajul acesta pastreaza in mod evident ceea ce era o parere populara cu privire la apele scaldatorii (vezi DA 201).
Involburarea apei era reala (DA 202), dar este o dovada implicita in relatarea legendei ca aceasta credinta populara nu avea o dovada mai profunda a faptelor. Cei mai puternici calcau in picioare pe cei slabi in nerabdarea lor de a ajunge la apa cand era agitata si multi mureau pe marginea scaldatorii (vezi DA 201, 202, 206). Astfel cu cat un om era mai egoist, mai hotarat si mai puternic, cu atat era mai probabil ca va ajunge primul la scaldatoare si va fi vindecat. Cei mai nevoiasi erau cei mai putin in situatia de a avea folos, in timp ce Isus a ales cazul cel mai grav. Cel dintai care ajungea la scaldatoare de fiecare data cand apele erau agitate se pare ca era vindecat, in timp ce darurile lui Dumnezeu sunt indiferent pentru toti aceia care se califica pentru a le primi. De asemenea, vindecarea avea loc numai periodic. Principiile cuprinse in aceasta relatare a celor ,,vindecati” la scaldatoare, par straniu diferite de acele principii pe temeiul carora Isus savarsea minunile Sale (vezi p. 208, 209).