5:39 Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine.
Cercetati Scripturile. Pasajul acesta poate fi tradus fie ca o simpla afirmatie: ,,Voi cercetati Scripturile”, fie ca o porunca: ,,Cercetati Scripturile”. Contextul pare sa arate ca aceste cuvinte sunt cel mai bine intelese ca o declaratie simpla a lui Hristos facuta iudeilor: ,,Voi cercetati Scripturile fiindca ganditi ca aveti viata vesnica intr-insele, dar ele sunt marturiile privitoare la Mine!” Era o veche parere a iudeilor ca o cunoastere a Legii va asigura prin ea insasi cuiva viata vesnica. Astfel, se spune ca Hilel, un rabin al secolului I i.Hr., a declarat: ,,Cine si-a agonisit cuvinte din Tora, si-a agonisit viata lumii viitoare” (Misna, Aboth, 2,7, ed. Socino a Talmudului, p. 17). Isus Se foloseste aici de credinta aceasta pentru a reaminti iudeilor ca Scripturile in care ei credeau ca afla viata vesnica, erau chiar scrierile care marturiseau despre El (vezi PP 367). Pasajul acesta a fost folosit de asemenea cu efect ca un indemn la studierea Scripturilor (2T 121). Daca iudeii ar fi cercetat Scripturile cu ochii credintei, ar fi fost pregatiti sa-L recunoasca pe Mesia cand a stat in mijlocul lor.
Un pasaj aproape identic cu acesta apare intr-o evanghelie apocrifa descoperita in Egipt pe un papirus scris cel mai tarziu pe la anul 150 d.Hr. El zice: ,,Intorcandu-Se catre mai marii poporului, El a spus cuvantul acesta: ,,Voi cercetati Scripturile; [acele Scripturi] in care voi credeti ca aveti viata, ele sunt acelea care marturisesc despre Mine” (Papirusul Egerton, 2, randurile 5-10; textul grec in H. Idris Bell si T. C. Skeat, Fragments of un Unknown Gospel [ Londra, 1935, p. 8.9]). Pasajul acesta pare sa fi fost intemeiat pe Evanghelia dupa Ioan si in consecinta este o importanta marturie cu privire la existenta acelei Evanghelii in cursul primei jumatati a secolului al II–lea. Faptul ca acest papirus evanghelic apocrif a fost descoperit in Egipt arata ca Evanghelia dupa Ioan pare sa fi circulat acolo – la o distanta considerabila de Efes, locul ei probabil de origine – pentru un oarecare timp inainte de a fi fost folosita la alcatuirea unui raport apocrif al lui Hristos. Acesta, impreuna cu Papirusul Rylands al lui Ioan, este o dovada insemnata cu privire la valabilitatea datarii traditionale a celei de a patra Evanghelii aproape de sfarsitul secolului I d.Hr. (vezi p. 179-181).