5:24 Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata.
Adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51.
Cine aude. Versetul acesta este semnificativ in ce priveste stransa legatura pe care o demonstreaza intre auzire si credinta. De fapt cele doua acte sunt exprimate in textul grecesc prin participii care au un articol comun, lasand sa se inteleaga ca auzirea nu are insemnatate decat daca cineva si crede. Vezi la Matei 7,24. Aici Isus accentueaza mai departe supunerea Sa fata de Tatal, deoarece solia Fiului (,,cuvantul Meu”) este destinata sa aduca pe oameni sa creada in Tatal si sa-si puna increderea in El.
Are viata vesnica. [,,Are viata vesnica”, KJV]. Declaratia aceasta este mai mult decat o fagaduinta cu privire la viata vesnica viitoare; ea este o asigurare ca credinciosul poate incepe sa se bucure acum si aici de viata care este vesnica in calitate, deoarece este unit spiritual cu Domnul Sau, de Carui viata se impartaseste. ,,Duhul lui Dumnezeu primit in inima, este inceputul vietii vesnice” (DA 388). Vezi Ioan 6,47; 1 Ioan 5,11.12; vezi la Ioan 3,16.
Nu vine la judecata. [,,Nu vine la condamnare”, KJV]. Vezi Ioan 3,18; Romani 8,1.
A trecut. [,,E trecut”, KJV]. Literal, ,,a trecut”. Trecerea de la moarte la viata nu este numai o transformare corporala la invierea viitoare, ci si o experienta prin care fiecare crestin adevarat a trecut deja si de ale carei roade continua sa se bucure. Din punct de vedere spiritual, schimbarea cruciala de la moarte la viata are loc atunci cand un om este nascut din nou (vezi Efeseni 2,5; Coloseni 2,13; 3,1; vezi la Ioan 1,13; 3,5).