5:1 Dupa aceea era un praznic al Iudeilor; si Isus S-a suit la Ierusalim.
Dupa aceea. [Al doilea Paste: Slabanogul de la Betesda, Ioan 5,1-15. Vezi harta p. 217; diagrama p. 229; despre minuni p. 208-213] Literal, ,,dupa aceste [lucruri]”, aceeasi expresie folosita la inceputul capitolelor 6 si 7 (vezi la cap. 6,1).
Un praznic. Dovezile textuale sunt impartite intre exprimarea aceasta si ,,praznicul”.
Inca din vechime comentatorii au fost impartiti cu privire la identitatea acestei sarbatori. Opinia parintilor bisericesti este impartita intre Paste si Ziua Cincizecimii si cu adevarat un manuscris de la Oxford al Evangheliei din sec. al IX-lea merge pana acolo incat sa insereze ,,sarbatoarea azimilor”, in loc de ,,sarbatoare a iudeilor”, in felul acesta identificand sarbatoarea cu Pastele. Un altul, un manuscris ulterior, prezinta totusi o incercare diferita de identificare inserand dupa ,,iudeilor” cuvantul ,,corturile”. In timpurile moderne unii comentatori au sustinut sarbatoarea innoirii ca fiind cea mentionata aici, iar multi alti sustin ca aceasta sarbatoare trebuie sa fie identificata ca Purim. Astfel, aproape fiecare sarbatoare a anului religios iudaic avut sustinatorul ei. Desi trebuie sa se admita ca nu se poate da un raspuns definitiv la aceasta problema, sunt anumite dovezi care pot fi luate in consideratie pentru ajungerea la o concluzie ipotetica. In capitolul precedent (cap. 4,35) Isus declara ca mai erau patru luni pana la seceris. Intrucat secerisul paioaselor avea loc in Palestina in aprilie si mai, evenimentele din cap. 4 ar parea sa fi avut loc in decembrie sau ianuarie. La data aceasta sarbatoarea innoirii (cunoscuta si sub numele de Hanuca) era tinuta in toate sinagogile din Palestina. Este indoielnic, totusi, ca aceasta era sarbatoarea la care se facea referire aici, nu numai pentru ca nu era una din sarbatorile la care in mod regulat iudeii mergeau la Ierusalim pentru a o celebra (vezi Exod 23,14; Deuteronom 16,16), ci si pentru ca avea loc iarna (vezi Ioan 10,22), un timp cand bolnavii nu ar fi fost in pridvoarele care inconjurau scaldatoarea Betesda. Sarbatoarea urmatoare era Purim, care se tinea la mijlocul ultimei luni a anului iudaic, aproape de intai martie. Desi la data aceasta vremea ar fi fost mai blanda, tot este indoielnic ca Purim este sarbatoarea de care este vorba aici, deoarece, ca si sarbatoarea innoirii, ea nu era una din marile sarbatori pentru care iudeii calatoreau in general la Ierusalim.
Celelalte trei sarbatori cu care a fost identificata sarbatoarea din cap. 5,1, Pastele, Ziua Cincizecimii si Corturile, erau toate sarbatorite la Ierusalim si erau in perioade de vreme blanda. Din acestea trei ar parea ca Pastele are dovezile cele mai puternice in favoarea sa ca singura care poate fi luata in consideratie in prezentul pasaj. Ea era identificata in felul acesta inca din secolul al doilea de Irineu (Against Heresies, II. 22, 3 in Ante-Nicene Fathers, vol. I, p. 391). Aceeasi expresie ,,o sarbatoare a iudeilor” este folosita pentru Paste in cap. 6,4; si sarbatoarea din capitolul 5 este prima sarbatoare dupa cap. 4,35 la care Isus, la fel cu iudeii in general, ar fi ,,urcat la Ierusalim”. Vezi p. 192, 193; diagrama 5, p. 229; vezi la Matei 20,17.
Minunea aceasta si ducerea lui Isus inaintea Sinedriului, care a urmat (vezi la v. 16,18), marcheaza incheierea lucrarii iudeene. Acum era probabil Pastele din anul 29 d.Hr. (vezi p. 192; diagrama 5, p.229; vezi Nota aditionala la Luca 4), un an dupa prima curatire a Templului (vezi la Ioan 2,13). Lucrarea iudeana a ocupat astfel cam un an, fiind intrerupta temporar de retragerea in Galileea mentionata in cap. 4,1-3.
S-a suit la Ierusalim. Vezi la Matei 20,17.