Printable ModeIoan, 5
|
5:1 Dupa aceea era un praznic al Iudeilor; si Isus S-a suit la Ierusalim. Dupa aceea. [Al doilea Paste: Slabanogul de la Betesda, Ioan 5,1-15. Vezi harta p. 217; diagrama p. 229; despre minuni p. 208-213] Literal, ,,dupa aceste [lucruri]”, aceeasi expresie folosita la inceputul capitolelor 6 si 7 (vezi la cap. 6,1). Un praznic. Dovezile textuale sunt impartite intre exprimarea aceasta si ,,praznicul”. Inca din vechime comentatorii au fost impartiti cu privire la identitatea acestei sarbatori. Opinia parintilor bisericesti este impartita intre Paste si Ziua Cincizecimii si cu adevarat un manuscris de la Oxford al Evangheliei din sec. al IX-lea merge pana acolo incat sa insereze ,,sarbatoarea azimilor”, in loc de ,,sarbatoare a iudeilor”, in felul acesta identificand sarbatoarea cu Pastele. Un altul, un manuscris ulterior, prezinta totusi o incercare diferita de identificare inserand dupa ,,iudeilor” cuvantul ,,corturile”. In timpurile moderne unii comentatori au sustinut sarbatoarea innoirii ca fiind cea mentionata aici, iar multi alti sustin ca aceasta sarbatoare trebuie sa fie identificata ca Purim. Astfel, aproape fiecare sarbatoare a anului religios iudaic avut sustinatorul ei. Desi trebuie sa se admita ca nu se poate da un raspuns definitiv la aceasta problema, sunt anumite dovezi care pot fi luate in consideratie pentru ajungerea la o concluzie ipotetica. In capitolul precedent (cap. 4,35) Isus declara ca mai erau patru luni pana la seceris. Intrucat secerisul paioaselor avea loc in Palestina in aprilie si mai, evenimentele din cap. 4 ar parea sa fi avut loc in decembrie sau ianuarie. La data aceasta sarbatoarea innoirii (cunoscuta si sub numele de Hanuca) era tinuta in toate sinagogile din Palestina. Este indoielnic, totusi, ca aceasta era sarbatoarea la care se facea referire aici, nu numai pentru ca nu era una din sarbatorile la care in mod regulat iudeii mergeau la Ierusalim pentru a o celebra (vezi Exod 23,14; Deuteronom 16,16), ci si pentru ca avea loc iarna (vezi Ioan 10,22), un timp cand bolnavii nu ar fi fost in pridvoarele care inconjurau scaldatoarea Betesda. Sarbatoarea urmatoare era Purim, care se tinea la mijlocul ultimei luni a anului iudaic, aproape de intai martie. Desi la data aceasta vremea ar fi fost mai blanda, tot este indoielnic ca Purim este sarbatoarea de care este vorba aici, deoarece, ca si sarbatoarea innoirii, ea nu era una din marile sarbatori pentru care iudeii calatoreau in general la Ierusalim. Celelalte trei sarbatori cu care a fost identificata sarbatoarea din cap. 5,1, Pastele, Ziua Cincizecimii si Corturile, erau toate sarbatorite la Ierusalim si erau in perioade de vreme blanda. Din acestea trei ar parea ca Pastele are dovezile cele mai puternice in favoarea sa ca singura care poate fi luata in consideratie in prezentul pasaj. Ea era identificata in felul acesta inca din secolul al doilea de Irineu (Against Heresies, II. 22, 3 in Ante-Nicene Fathers, vol. I, p. 391). Aceeasi expresie ,,o sarbatoare a iudeilor” este folosita pentru Paste in cap. 6,4; si sarbatoarea din capitolul 5 este prima sarbatoare dupa cap. 4,35 la care Isus, la fel cu iudeii in general, ar fi ,,urcat la Ierusalim”. Vezi p. 192, 193; diagrama 5, p. 229; vezi la Matei 20,17. Minunea aceasta si ducerea lui Isus inaintea Sinedriului, care a urmat (vezi la v. 16,18), marcheaza incheierea lucrarii iudeene. Acum era probabil Pastele din anul 29 d.Hr. (vezi p. 192; diagrama 5, p.229; vezi Nota aditionala la Luca 4), un an dupa prima curatire a Templului (vezi la Ioan 2,13). Lucrarea iudeana a ocupat astfel cam un an, fiind intrerupta temporar de retragerea in Galileea mentionata in cap. 4,1-3. S-a suit la Ierusalim. Vezi la Matei 20,17. 5:2 In Ierusalim, langa Poarta Oilor, este o scaldatoare, numita in evreieste Betesda, care are cinci pridvoare. Poarta Oilor. [ ,,Targul oilor”, KJV]. Gr. probatike, un adjectiv care se refera la ceva care are de a face cu oile. Traducatorii difera asupra faptului daca aceasta trebuie sa fie inteleasa aici ca insemnand ,,targul oilor”, ,,scaldatoarea oilor” sau ,,poarta oilor”, care sunt toate interpretari posibile. In favoarea luarii cuvintelor ,,oi” si ,,scaldatoare” impreuna si exprimarii: ,,In Ierusalim este la scaldatoarea oilor [un loc] numit evreieste Betesda”, este faptul ca toti scriitorii crestini pana in secolul al XIII-lea care se ocupa de acest pasaj il inteleg in felul acesta. Pe de alta parte daca ,,oi” si ,,scaldatoare” nu sunt luate impreuna, iar ,,oi” este inteles ca fiind numele prescurtat al unui anumit loc din Ierusalim, ,,poarta oilor” (Neemia 3,1; 12,39) pare sa fie o identificare probabila. Scaldatoare. Desi a fost o oarecare discutie cu privire la amplasarea acestei scaldatori ea este identificata in general cu o scaldatoare dubla, aflata acum sub ruinele bisericii Sfanta Ana, la nord de actuala Via Dolorosa. Scriind in secolul al III-lea, Origen descrie aceasta scaldatoare ca fiind inconjurata de patru pridvoare cu al cincilea taind-o de-a curmezisul, lucru care corespunde cu relatarea lui Ioan. Asa cum exista astazi, este lunga de 55 de picioare si lata de 12 si se afla la cateva picioare mai jos de nivelul terenului pentru ca nivelul terenului este acum mai sus decat in timpurile antice. Ea este acoperita de cinci arcade care sustin podeaua vechii biserici care fusese cladita deasupra ei. Betesda. Numele acestui loc apare folosit in manuscrise ca Bethezda, Bethzata, Belzatha, si Bethsaida, iar dovezile textuale pentru fiecare din exprimarile acestea nu sunt fara importanta. Desi nu se poate lua o decizie finala asupra acestei chestiuni, pare probabil ca exprimarea originara era Bethzata, sau ceva asemanator, intrucat partea de nord-est a cetatii, in care se pare ca a fost situata scaldatoarea aceasta (vezi mai sus la ,,scaldatoare”) era numita Bezetha (vezi Iosif, Razboi, ii.19.4.[530; v. 4,2 [151]), care ar fi putut fi usor o varianta a lui Bethzata. Numele Betesda reiese ca deriva din aramaica (aici numita ,,ebraica”) la fel ca si in alte locuri din Ioan; vezi cap. 19,13.17; 20,16) beth chesda, ,,casa milei”. Se poate ca el sa fi fost introdus in manuscrisele de mai tarziu deoarece era un nume potrivit pentru un loc unde Isus ii vindecase pe bolnavi. Totusi, intrucat Ioan nu face nici o incercare de a talcui numele aici, este evident el nu intentiona sa faca ceva deosebit din insemnatatea cuvantului si traducatorii moderni ar face bine sa urmeze exemplul lui, abtinandu-se de a alegoriza numele. Cinci pridvoare. Vezi mai sus la ,,Scaldatoare”. 5:3 In pridvoarele acestea zaceau o multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, care asteptau miscarea apei. Asteptau miscarea. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru omiterea cuvintelor ,,asteptau miscarea apei” si a intregului verset 4. Astfel intreaga istorisire cu un inger care conferea puteri supranaturale de vindecare apei scaldatorii pare sa nu fi facut parte din textul originar al Evangheliei, ci probabil a fost adaugat intr-o incercare de a explica v. 7. Totusi, faptul ca legenda aceasta era bazata pe o traditie timpurie este indicat de faptul ca Tertulian avea cunostinta de ea la inceputul secolului al III-lea. Nu exista nici o dovada despre inserarea acesta inainte de vremea lui. Avand in vedere v. 7, pasajul acesta pastreaza in mod evident ceea ce era o parere populara cu privire la apele scaldatorii (vezi DA 201). Involburarea apei era reala (DA 202), dar este o dovada implicita in relatarea legendei ca aceasta credinta populara nu avea o dovada mai profunda a faptelor. Cei mai puternici calcau in picioare pe cei slabi in nerabdarea lor de a ajunge la apa cand era agitata si multi mureau pe marginea scaldatorii (vezi DA 201, 202, 206). Astfel cu cat un om era mai egoist, mai hotarat si mai puternic, cu atat era mai probabil ca va ajunge primul la scaldatoare si va fi vindecat. Cei mai nevoiasi erau cei mai putin in situatia de a avea folos, in timp ce Isus a ales cazul cel mai grav. Cel dintai care ajungea la scaldatoare de fiecare data cand apele erau agitate se pare ca era vindecat, in timp ce darurile lui Dumnezeu sunt indiferent pentru toti aceia care se califica pentru a le primi. De asemenea, vindecarea avea loc numai periodic. Principiile cuprinse in aceasta relatare a celor ,,vindecati” la scaldatoare, par straniu diferite de acele principii pe temeiul carora Isus savarsea minunile Sale (vezi p. 208, 209). 5:4 Caci un inger al Domnului se pogora, din cand in cand, in scaldatoare, si tulbura apa. Si cel dintai, care se pogora in ea, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, orice boala ar fi avut. Verset ce nu a fost comentat. 5:5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci si opt de ani. Treizeci si opt de ani. Aceasta afirmatie este o marturie importanta cu privire la natura cu adevarat miraculoasa a vindecarii facute de Isus, pentru ca inlatura orice posibilitate ca omul sa fi suferit de o incapacitate temporara. Pentru afirmatii asemanatoare cu privire la alte minuni vezi Luca 13,11; Fapte 4,22. Acest bolnav sedea singur si fara prieteni, un schilod paralizat (vezi DA 202, 203). Cazul sau era cel mai grav din ale celor adunati pe marginea scaldatorii (vezi DA 206). 5:6 Isus, cand l-a vazut zacand, si, fiindca stia ca este bolnav de multa vreme, i-a zis: Vrei sa te faci sanatos? Vrei? Ar trebui sa fie evitat prea mult accent pe functia vointei implicata in aceasta intrebare, pentru ca textul grecesc prezinta intelesul simplu: ,,Doresti sa fii vindecat?” Intrebarea lui Isus era retorica, pentru ca era evident ca omul dorea sa fie eliberat de boala sa, dar a servit ca sa intoarca atentia suferindului de la boala lui la Isus si la problema vindecarii. 5:7 Doamne, I-a raspuns bolnavul, n-am pe nimeni sa ma bage in scaldatoare cand se tulbura apa; si, pana sa ma duc eu, se pogoara altul inaintea mea. Nu am pe nimeni. Raspunsul patetic al omului suferind descopera o istorie de suferinta fizica, de parasire de catre prieteni si de repetata redesteptare a nadejdii, urmata de fiecare data de o amara dezamagire. La acest punct din naratiune nadejdea lui inca era concentrata la scaldatoarea presupus miraculoasa. Pare ca nu-i venise inca in minte gandul ca Isus l-ar putea vindeca prin alte mijloace. 5:8 Scoala-te, i-a zis Isus, ridica-ti patul si umbla. Scoala-te. Cuvintele lui Isus de aici sunt impresionant de asemanatoare cu acelea din Marcu 2,11. Concizia si caracterul direct trebuie sa fi inspirat incredere bolnavului (vezi DA 202, 203). Pe cat se pare Isus nu a facut nici o incercare de a combate superstitia cu privire la scaldatoare si nici nu a supus cercetarii cauzele bolii omului. Ci, printr-o abordare pozitiva, a prescris omului sa-si demonstreze credinta. Pentru cererile pe care Isus le-a facut celor pe care urma sa-i vindece vezi p. 209. Patul. O saltea de paie care se putea infasura usor si purta pe umeri. 5:9 Indata omul acela s-a facut sanatos, si-a luat patul, si umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat. Indata. Ioan foloseste cuvantul acesta mult mai putin frecvent decat Marcu (vezi la Marcu 1,10) si aici este in contrast izbitor cu cei ,,treizeci si opt de ani” in cursul carora omul fusese bolnav. Umbla. Forma cuvantului folosit aici in textul grec lasa sa se inteleaga nu numai un singur act de umblat, ci o noua capacitate pe care omul a continuat sa o posede. Din punct de vedere fizic el a intrat intr-un nou fel de viata. Sabat. Aceasta este cea dintai din cele sapte minuni savarsite in Sabat relatate (vezi minunile 3,5,6,9,27-29, din lista de la pag. 210-213). Acum pentru prima data Isus a combatut pe fata reglementarile rabinice cu privire la Sabat (vezi la Marcu 1,22; 2,23-28; 7,6-13). Faptul ca El a facut lucrul acesta cand cetatea era plina de vizitatori la sarbatoare si ca El a dramatizat respingerea din partea Sa a unor astfel de traditii prin savarsirea unei minuni si prin publicitatea facuta ei, punand pe om sa-si duca patul, demonstreaza importanta pe care El o dadea chestiunii. Vezi la Ioan 5,10.16. 5:10 Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: Este ziua Sabatului; nu-ti este ingaduit sa-ti ridici patul. Nu-ti este ingaduit. [,,Nu e legal”, KJV]. Vezi la Marcu 2,24. Iudeii pareau sa fie preocupati nu de faptul ca omul fusese vindecat in Sabat, ci ca ducea o povara, patul sau, in acea zi. Legea traditiei iudaice prevedea reglementari stricte cu privire la purtarea de poveri in ziua de Sabat. Astfel Misna prezinta o lista de 39 de feluri de lucrari care nu pot fi savarsite in ziua de Sabat, ultima fiind ,,transportarea dintr-un loc in altul” (Misna, Shabbath 7, ed. Socino a Talmudului, p. 349). Un alt pasaj misnaic declara ca daca un om duce in loc public ,,o persoana vie intr-un pat, el nu este vinovat nici cu privire la pat, pentru ca patul este subsidiar lui” (Misna, Shabbath, 10, ed. Socino a Talmudului, p. 448), lucru care parea sa lase sa se inteleaga ca purtarea unui pat gol ar fi considerata o incalcare. 5:11 El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, mi-a zis: Ridica-ti patul, si umbla. Cel ce m-a facut. Omul mai inainte invalid pare ca n-a facut nici o incercare de a-si justifica fapta in termenii legii iudaice, ci a apelat in schimb la autoritatea mai inalta pe care experienta sa ii aratase ca o poseda Isus. 5:12 Ei l-au intrebat: Cine este omul acela, care ti-a zis: Ridica-ti patul, si umbla. Cine este omul acela? [,,Care om?”, KJV]. Aceia care au pus intrebarea aceasta stiau foarte bine ca nimeni altul in afara de Isus nu ar fi putut savarsi minunea, dar probabil cautau o dovada directa prin care ei puteau sa-L declare un calcator al randuielilor lor cu privire la Sabat. Asa cum dovedesc evenimentele de mai tarziu (v. 16-47), ei socoteau ca aveau o acuzatie clara impotriva Lui. 5:13 Dar cel vindecat nu stia cine este: caci Isus se facuse nevazut din norodul care era in locul acela. Se facuse nevazut. Gr. ekneuo, ,,a se strecura afara”, ,,a se indeparta pe neobservate”. Scopul lui Isus la savarsirea acestei minuni nu era de a Se prinde intr-o cearta de cuvinte cu iudeii, ci de a demonstra printr-un fapt concret si impresionant natura adevaratei tineri a Sabatului si de arata falsitatea restrictiilor traditionale cu care Fariseii cautau sa lege natiunea lor. Norodul. [,,Multimea”, KJV]. Ierusalimul era deosebit de aglomerat in timpul marilor sarbatori (vezi v. 1) si fara indoiala minunea aceasta a fost savarsita in prezenta multora care urmau sa duca vestea despre ea mult peste granitele Iudeii. E demn de notat ca Isus n-a cerut nici o marturisire de credinta din partea bolnavului inainte de vindecarea lui. Evident, insa, credinta lui s-ar urcat la nivelul cerut de ocazie. 5:14 Dupa aceea, Isus l-a gasit in Templu, si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos; de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau. IND=200 14. Isus l-a gasit. [,,Isus il gaseste”, KJV]. Se pare ca Isus l-a cautat pe om pentru ca influenta spirituala a vindecarii nu ajunsese inca sa actioneze asupra lui. Desi scopul mai mare al minunii pare sa fi fost de arata iudeilor lipsa de insemnatate a traditiilor lor (vezi la v. 10), Isus nu a neglijat mantuirea celui pe care El il vindecase. Templu. Gr. hieron, un cuvant care se refera la intregul complex al Templului si nu la sanctuarul propriu zis (vezi la Matei 4,5). Isus l-a gasit probabil pe om in una din curtile Templului. Sa nu mai pacatuiesti. Sau ,,sa nu pacatuiesti mai departe”. Isus a indreptat mintea omului de la bunastarea lui fizica, la nevoia lui de igiena spirituala. Raspunsul lui la Betesda la porunca lui Isus: ,,Scoala-te, ridica-ti patul si umbla”, fusese un raspuns al credintei, inceputul atat sanatatii spirituale, cat si fizice. Acum indemnul mai departe al lui Isus, ,,Sa nu mai pacatuiesti”, lasa sa se inteleaga atat ca viata lui anterioara fusese o viata de pacat (vezi DA 202), cat si ca pacatele acelea fusesera iertate. Legatura intima dintre vindecarea fizica si iertarea pacatelor fusese demonstrata in vindecarea paraliticului (Marcu 2,5-12). Ceva mai rau. Aceasta ar putea sa fie inteleasa ca o recadere intr-o boala si mai rea decat aceea de care suferise omul mai inainte, poate o boala acuta in locul infirmitatii cronice de care suferise atat de mult timp. Totusi, din pasajul acesta n-ar trebui sa se traga concluzia ca boala constituie o pedeapsa divina pentru o viata nelegiuita din partea celui atins, sau ca boala in mod necesar urmeaza dupa o viata de pacat. Istoria vietii lui Iov si cuvintele lui Isus cu privire la omul orb (cap. 9,2.3) arata lamurit primejdia asumarii unei astfel de legaturi. Vezi la Iov 42,5; Psalmii 38,3; 39,9. 5:15 Omul acela s-a dus, si a spus Iudeilor ca Isus este Acela care-l facuse sanatos. A spus iudeilor. Se pare ca omul l-a identificat pe Binefacatorul sau iudeilor deoarece cauta sa-si usureze condamnarea din partea lor prin conlucrare, raspunzand la intrebarea lor (vezi v. 1013) si, de asemenea, pentru ca acum dorea sa vesteasca cunoasterea aceluia care-l vindecase./IND 5:16 Din pricina aceasta, Iudeii au inceput sa urmareasca pe Isus, si cautau sa-L omoare, fiindca facea aceste lucruri in ziua Sabatului. Sa urmareasca pe Isus. Isus a fost dus inaintea Sinedriului si acuzat de calcarea Sabatului (vezi DA 204) si la acuzatia aceasta a fost adaugata aceea de hula (v. 18). Conducatorii natiunii cautau sa contracareze marea influenta de netagaduit a lui Isus asupra poporului (vezi la cap. 2,23). De asemenea, ei au pus spioni sa-L urmareasca pe cat se pare pentru a construi o acuzatie, asa incat sa-L poata osandi la moarte (vezi DA 213). Prin actiunea lor de a-L cenzura public pe Isus in primavara anului 29 d.Hr., conducatorii iudei au cautat sa submineze autoritatea si influenta Lui fata de popor (DA 213). Ei au dat o proclamatie publica avertizand natiunea contra Lui intr-un efort de a gasi o cauza de actiune juridica impotriva Lui. In deplina cunostinta ca opozitia lor fata de El era fara scuza, ei au devenit si mai inversunati contra Lui de acum inainte si au inceput sa faca planuri cum sa-I poata lua viata. Ei au izbutit sa puna in aplicare planul acesta doi ani mai tarziu, la Pastele din anul 31 d.Hr. In primavara anului 29 d.Hr. ei au avut dovezi depline cu privire la mesianitatea Lui – aveau cunostinta de vedenia lui Zaharia (Luca 1,5-20), de vestirea pastorilor (Luca 2,8-12), de venirea magilor (Matei 2,1.2), de vizita lui Isus la Templu la varsta de 12 ani (Luca 2,42-50), de marturia lui Ioan Botezatorul cu privire la Hristos ca Mesia (Ioan 1,19-34). Mai de curand ei avusesera dovezi in plus cu privire la desavarsirea vadita in caracterul lui Isus, cu privire la temeinicia invataturilor Lui si cu privire la caracterul divin al minunilor Lui. Pe langa toate acestea ei aveau profetiile. Iudeii ar fi trebuit sa fie impresionati ca acestea se implineau in evenimentele care aveau loc atunci. In ziua Sabatului. Iudeii pare sa nu-l fi pedepsit pe om pentru faptul ca si-a carat patul in Sabat, in afara de mustrarea lui publica. Dar pe Isus, autorul minunii, ei cautau sa-L omoare, probabil atat pentru ca vindecase pe om, cat si pentru ca ii poruncise sa-si dupa patul in Sabat (vezi la cap. 7,22-24; 9,6.14). In timp ce era permis de legea iudaica sa se trateze un om care era bolnav acut, tratarea unui caz cronic ca acesta era interzisa. Astfel un vechi comentariu iudaic, scris la multe secole dupa timpul lui Isus, dar care fara indoiala reflecta situatia de pe vremea Lui, declara: ,,Este ingaduit unei persoane sa vindece in Sabat? Invatatorii nostri au invatat: Primejdia de moarte depaseste Sabatul, dar daca este indoielnic ca el [un om bolnav] isi va recastiga sanatatea sau nu, nu ar trebui sa seincalce Sabatul [din cauza lui]” (Tanchuma B citat in Strack si Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. I, p. 624). In cazul de fata alegerea de catre Isus a unui om care fusese bolnav de 38 de ani pare sa fi fost facuta intentionat pentru a demonstra falsitatea unor astfel de restrictii legale. 5:17 Dar Isus le-a raspuns: Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu de asemenea lucrez. Lucreaza pana acum. Literal, ,,lucreaza pana acum”. Prin cuvintele acestea Isus asigura pe ascultatorii Sai ca Dumnezeu, care crease lumea, inca mai lucra activ in mijlocul lor, chiar si in ziua de Sabat (vezi EGW Material suplimentar la Fapte 17,28). Aceasta era o contrazicere a vederii deiste din unele cercuri ale iudaismului care tindeau sa Il faca pe Dumnezeu atat de distant de lume, incat sa nu aiba contact cu ea. Chiar si mai mult decat atat, cuvintele lui Isus erau o sustinere ca faptele Sale, asa cum erau descoperite in minunea de vindecare pe care tocmai o savarsise, erau intr-adevar o lucrare a lui Dumnezeu. Gandul exprimat aici este fundamental pentru cuvantarea lui Isus din Ioan 5,19-47. Si Eu. Sau ,,Eu de asemenea”. Folosirea emfatica a pronumelui cu conjunctia coordonatoare lasa sa se inteleaga egalitatea dintre Isus si Dumnezeu. 5:18 Tocmai de aceea cautau si mai mult Iudeii sa-L omoare, nu numai fiindca dezlega ziua Sabatului, dar si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, si Se facea astfel deopotriva cu Dumnezeu. Tatal Sau. Literal, ,,Propriul Sau Tata”. A vorbi despre Dumnezeu ca ,,Tata” nu era ceva cu totul strain de uzanta iudaica. Ocazional in literatura intertestamentala (vezi p. 84-86) Dumnezeu este numit Parintele iudeilor (vezi Jubilee 1,24.25.28; Tobie 13,4). De cateva ori in rugaciuni El este numit ,,Tatal meu” (vezi Eclesiasticus 23,1.4; Intelepciune 14,3). Nu pentru o astfel de expresie Il acuzau acum iudeii pe Isus de hula. Fara indoiala, dandu-Si seama ca ei nu aveau replica la apararea Lui pentru vindecarea facuta in ziua de Sabat (vezi la Ioan 5,17), ei au trecut la contestarea pretentiei Lui de egalitate cu Dumnezeu, pe care o recunosteau ca implicita in declaratia Lui: ,,Tatal Meu lucreaza pana acum si Eu lucrez”. Ioan lamureste distinctia din mintea iudeilor dintre vorbirea despre Dumnezeu ca Tata al cuiva si pretentia implicata a lui Isua ca Dumnezeu era propriul Sau Tata intr-un inteles special. Deopotriva cu Dumnezeu. [,,Egal cu Dumnezeu”, KJV]. Vezi la Filipeni 2,6; vezi la Ioan 1,1. Recunoasterea aici ca legatura Tata –Fiu dintre Dumnezeu si Hristos este una de egalitate este deosebit de insemnata. A fost uneori prezentat argumentul ca Isus era Fiul lui Dumnezeu numai in acelasi sens cum toti oamenii sunt fii ai lui Dumnezeu si anume, in virtutea creatiunii si ca Parinte spiritual. S-a aratat ca termenul ,,fiu al lui Dumnezeu” era adesea folosit in lumea greco-romana ca titlu pentru imparati, ca erau semi-zei, dar nu ca in mod necesar posedau divinitate deplina. Totusi, relatarea lui Ioan arata ca iudeii intelegeau clar cuvintele lui Isus ca fiind o declaratie a egalitatii cu Cel Prea Inalt. 5:19 Isus a luat din nou cuvantul, si le-a zis: Adevarat, adevarat va spun, ca, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand; si tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai. Fiul. Desi Isus S-a referit adesea la Sine numindu-Se Fiul Omului, un titlu care scotea in evidenta natura Lui omeneasca si probabil lasa sa se inteleaga mesianitatea Sa (vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10), in contextul prezent titlul absolut de ,,Fiu” inseamna clar ,,Fiul lui Dumnezeu”. Lucrul acesta este evident atat din faptul ca El il foloseste in legatura cu Tatal, cat si din referirea Lui la Fiul lui Dumnezeu in Ioan 5,25. Este un lucru semnificativ ca atunci cand iudeii Il acuzau pe Isus ca pretinde divinitatea, El a staruit sa explice si sa amplifice pretentia aceea si nu sa o minimalizeze in nici un fel. Vezi Nota aditionala la capitolul 1. De la Sine. Adica, din propria Sa parere, din propria Sa initiativa. Vede pe Tatal facand. [,,Vede pe Tatal ca face”, KJV]. Literal, ,,vede pe Tatal facand”. Faptele lui Isus erau in completa armonie cu felul in care Tatal il trateaza pe om. Mai mult decat atat, ele erau expresia suprema din partea lui Dumnezeu a grijii Sale iubitoare pentru om. Faptul ca Isus putea sa exprime atat de complet caracterul Tatalui era posibil numai pentru ca Fiul dadea ascultare deplina voii Tatalui. 5:20 Caci Tatal iubeste pe Fiul, si-I arata tot ce face; si-I va arata lucrari mai mari decat acestea, ca voi sa va minunati. Iubeste pe Fiul. Vezi cap. 3,35. Tot. [,,Toate lucrurile”, KJV]. Aici Isus afirma perfecta Lui intelegere a voii Tatalui. Numai cineva care era El Insusi Dumnezeu putea sa ridice in mod cinstit o astfel de pretentie. Lucruri mai mari. Adica, mai mari decat minunile de vindecare pe care Isus le savarsise (vezi la v. 21). Taria declaratiei lui Isus este mai remarcabila prin faptul ca era facuta in fata condamnarii pentru minunea pe care chiar o savarsise. 5:21 In adevar, dupa cum Tatal invie mortii, si le da viata, tot asa si Fiul da viata cui vrea. Dupa cum Tatal. Comparatia este in ea insasi o implicatie a egalitatii Fiului cu Tatal. Iudeii credeau pe buna dreptate ca invierea mortilor era o prerogativa divina; pretinzand ca are aceeasi putere, Isus afirma divinitatea Sa. Fiul da viata. Fara indoiala aceasta se aplica atat la puterea Lui de a invia mortii ,,la trambita din urma” (1 Corinteni 15,52), cat si la puterea Lui de a da o viata noua fiecarui crestin care incearca nasterea din nou (vezi cap. 3,3). De abia mult mai tarziu literatura iudaica arata ca invierea era considerata a fi o lucrarea a lui Mesia; in cuvantarea de fata, totusi, Isus nu scotea in evidenta mesianitatea Lui, ci mai degraba divinitatea Lui. 5:22 Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului, Tatal nici nu judeca. Tatal a incredintat in mainile Fiului realizarea cu succes a lucrarii de rascumparare. Tatal nu a devenit om, El nu Si-a dat viata ca sa-l mantuiasca pe om; dar Fiul, care cu adevarat S-a facut om si Si-a dat viata pentru neamul omenesc, este Cel indreptatit ca sa judece pe aceia care L-au lepadat. Numai El cunoaste deplina putere a ispitei. Numai El a purtat pacatele lumii. Vezi la Ioan 5,27.29; Evrei 4,15. 5:23 pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul, nu cinsteste pe Tatal, care L-a trimis. Sa cinsteasca. [,,Sa onoreze”, KJV]. In cadrul lor imediat, cuvintele lui Isus ii indemnau pe ascultatorii Sai, care marturiseau ca Il onoreaza pe Dumnezeu, ca exact pentru acelasi motiv sa Il onoreze si pe Fiul. Este cu neputinta, de fapt, sa-L onorezi pe Dumnezeu fara sa-L onorezi pe Fiul, pe care El L-a trimis. 5:24 Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele, si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica, si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. Adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Cine aude. Versetul acesta este semnificativ in ce priveste stransa legatura pe care o demonstreaza intre auzire si credinta. De fapt cele doua acte sunt exprimate in textul grecesc prin participii care au un articol comun, lasand sa se inteleaga ca auzirea nu are insemnatate decat daca cineva si crede. Vezi la Matei 7,24. Aici Isus accentueaza mai departe supunerea Sa fata de Tatal, deoarece solia Fiului (,,cuvantul Meu”) este destinata sa aduca pe oameni sa creada in Tatal si sa-si puna increderea in El. Are viata vesnica. [,,Are viata vesnica”, KJV]. Declaratia aceasta este mai mult decat o fagaduinta cu privire la viata vesnica viitoare; ea este o asigurare ca credinciosul poate incepe sa se bucure acum si aici de viata care este vesnica in calitate, deoarece este unit spiritual cu Domnul Sau, de Carui viata se impartaseste. ,,Duhul lui Dumnezeu primit in inima, este inceputul vietii vesnice” (DA 388). Vezi Ioan 6,47; 1 Ioan 5,11.12; vezi la Ioan 3,16. Nu vine la judecata. [,,Nu vine la condamnare”, KJV]. Vezi Ioan 3,18; Romani 8,1. A trecut. [,,E trecut”, KJV]. Literal, ,,a trecut”. Trecerea de la moarte la viata nu este numai o transformare corporala la invierea viitoare, ci si o experienta prin care fiecare crestin adevarat a trecut deja si de ale carei roade continua sa se bucure. Din punct de vedere spiritual, schimbarea cruciala de la moarte la viata are loc atunci cand un om este nascut din nou (vezi Efeseni 2,5; Coloseni 2,13; 3,1; vezi la Ioan 1,13; 3,5). 5:25 Adevarat, adevarat va spun, ca vine ceasul, si acum a si venit, cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta, vor invia. Adevarat. Vezi la Matei 5,18; Ioan 1,51. Vine ceasul si acum a si venit. In timp ce expresia ,,vine” se aplica lamurit la invierea literala din viitor (vezi v. 28), cuvintele ,,acum a si venit” par sa se refere la experienta la care Isus chiar S-a si referit mai inainte, cand crestinul ,,a trecut din moarte la viata” (v. 24). In felul acestea ele sunt o reamintire ca o inviere spirituala este de indata disponibila pentru oricine, care, desi mort spiritual, va auzi ,,glasul Fiului lui Dumnezeu”. Vezi folosirea similara a acestor expresii in cap. 4,21.23. De asemenea, este adevarat ca versetul prezent pare sa vorbeasca numai de o inviere partiala, in timp ce v. 28 declara lamurit ca la invierea viitoare ,,toti cei din morminte vor auzi glasul Lui”. Astfel inteles, v. 25 poate fi vazut ca referindu-se la invierea speciala a multor ,,sfinti care murisera”, dar au inviat la invierea lui Hristos ca primele roade ale biruintei (vezi Matei 27,52.53). 5:26 Caci, dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata in Sine. Caci dupa cum…tot asa. Vezi la v. 21. A dat si Fiului. Vezi la cap. 6,37. Viata in Sine. ,,In Hristos este viata, originala, neimprumutata, nederivata” (DA 530). Totusi ca Fiu intrupat care Se ,,golise pe Sine” (Filipeni 2,7, RSV) de exercitare a prerogativelor Sale divine, vorbind de existenta Sa pe pamant ca om intre oameni, Hristos putea sa Se refere la faptul ca El poseda viata ca un dar de la Dumnezeu. ,,Divinitatea lui Hristos este asigurarea credinciosului de viata vesnica” (DA 530). Vezi Nota aditionala la capitolul 1. 5:27 Si I-a dat putere sa judece, intrucat este Fiu al omului. IND=200 27. Putere. [,,Autoritate”, KJV]. Insarcinand pe Fiul sa execute planul de rascumparare pentru mantuirea omului si slava lui Dumnezeu, Tatal I-a incredintat de asemenea executarea judecatii. Ca lucrurile trebuia sa fie asa este ceva logic, pentru ca Fiul lui Dumnezeu, o fiinta divina, este si Fiul omului, o fiinta omeneasca, care a rezistat la ispita (Evrei 4,15), a purtat ca inlocuitor pacatul si a gustat moartea. Totusi este biruitor in lupta cu Satana. Nici o alta fiinta din univers nu este calificata in felul acesta sa pronunte judecata vesnica asupra oamenilor si nici o alta fiinta nu poate sa proslaveasca si sa indreptateasca pe Dumnezeu prin judecata aceea. Vezi la v. 22. 5:28 Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, Vine ceasul . Vezi la v. 25. Toti. Aceasta este o referire la invierea celor morti la sfarsitul lumii, fara a face o distinctie intre invierea prima si a doua (vezi Apocalipsa 20,5.6). Gandirea iudaica pe vremea lui Isus era impartita in ce priveste chestiunea invierii. Saducheii tagaduiau ca mortii ar invia vreodata, in timp ce Fariseii sustineau cu putere ca ei vor invia. Chiar si intre iudei care sustineau doctrina invierii, pare, de asemenea, ca exista o impartire cu privire la cine urma sa fie cuprins in ea, unii sustinand ca numai cei drepti urmau sa invie, altii sustinand ca atat cei drepti, cat si cei nelegiuiti urmau sa iasa din mormintele lor. In sensul acestei vederi din urma, un document de la sfarsitul secolului al II-lea si inceputul secolului al III-lea i.Hr. ii prezinta pe patriarhi declarand: ,,Atunci si noi vom invia, fiecare din noi in semintia sa, inchinandu-ne Imparatului cerului. Atunci, de asemenea, toti oamenii vor invia, unii spre salva si unii spre ocara” (The Testament of Benjamin, 10.7.8, RH Charles, The Apocripha and Pseudoepigrapha, vol. 2, p. 359). Isus, in acord cu practica Lui obisnuita, nu a intrat in discutie cu privire la diferitele vederi sustinute de iudei cu privire la inviere, ci doar a anuntat adevarul ca ,,toti cei din morminte…vor iesi afara din ele”./IND 5:29 si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata. Cei ce au facut binele. Nu trebuie sa se deduca din aceste cuvinte ca mantuirea este castigata prin ,,facerea de bine”. Faptele bune si faptele rele sunt la fel o reflectare a starii spirituale a omului. Pomii pot fi judecati buni sau rai dupa roadele lor si, in consecinta, vrednici de cultivare sau de distrugere, desi bunatatea sau rautatea intrinseca a pomului nu rezida in roadele lui. La fel, oamenii s-ar putea sa fie categorisiti dupa felul faptelor lor, desi faptele sunt doar semne exterioare ale starii lor spirituale launtrice, care este factorul determinant in mantuirea lor. Vor invia pentru viata. [,,Invierea vietii”, KJV]. Adica o inviere care este caracterizata prin sau are ca rezultate viata vesnica; o inviere, intr-adevar, care este cu adevarat viata insasi datorita faptului ca este efectuata de viata lui Hristos de care credinciosul se impartaseste. ,,Hristos S-a facut o carne cu noi, pentru ca noi sa putem deveni un spirit cu El. Datorita acestei uniri noi vom iesi din mormant – nu numai ca o manifestare a puterii lui Hristos, dar pentru ca, prin credinta, ,,viata Lui a devenit viata noastra” (DA 388). Judecata. [,,Damnatie”, KJV]. Gr. krisis, ,,judecata”. Contrastul acestui cuvant cu ,,viata” arata ca el trebuie sa fie inteles in sensul de ,,judecata adversa”. Acesta este acelasi cuvant tradus ,,judecata” in v. 24 si 22; toate acestea parand sa arate ca judecata la care se face referire acolo ca fiind incredintata lui Hristos este in primul rand judecata celor nelegiuiti. Vezi la cap. 9,39. 5:30 Eu nu pot face nimic de la Mine insumi: judec dupa cum aud; si judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a trimis. Nu pot sa fac nimic. Vezi v. 19; cap. 6,38. Dupa cum aud. Adica, de la Tatal. Judecata. Gr. krisis, vezi la v. 29. Avand in vedere contextul, cuvintele lui Isus de aici sunt o enuntare a dreptatii condamnarii din partea Sa a pacatosilor la judecata finala. Vezi la v. 22.27. Tatalui. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 146) omiterea acestui cuvant. 5:31 Daca Eu marturisesc despre Mine insumi, marturia Mea nu este adevarata. Marturisesc despre Mine. In ce priveste marturia juridica privitoare la anumite faze, cel putin, a vietii personale a cuiva, Misna declara: ,,Nimeni nu poate depune marturie cu privire la sine” (Misna Kethaboth 2.9, ed. Socino a Talmudului, p. 151). Afirmatia lui Isus din versetul de fata era intentionata probabil sa faca apel la acest tip de gandire printre ascultatorii Sai. La prima vedere cap. 8,14 pare sa fie o contrazicere a declaratiei sale de aici. Totusi, in fiecare caz, cuvintele lui Isus au fost potrivite ca sa se potriveasca gandirii ascultatorilor Sai. In cap. 8,14 discutia nu era cu privire la legatura Lui cu Tatal, ci mai degraba la declaratia Lui: ,,Eu sunt lumina lumii”, pe care Fariseii o respinsesera pentru ca El o spunea cu privire la Sine. La obiectia aceasta Isus a insistat totusi ca cuvintele Sale sunt adevarate. In pasajul de fata, insa, cadrul este diferit: aici, Isus a cautat sa demonstreze dependenta Lui de Tatal Sau atragand atentia la lucrarile pe care El era imputernicit sa le savarseasca drept dovada a pretentiilor Sale (cap. 5,36.37). Pentru a impune sustinerea Sa, El pare sa fi reamintit ascultatorilor Sai de principiul iudaic ca marturia privitoare la propria umblare a cuiva nu era considerata valabila. 5:32 Este un Altul, care marturiseste despre mine; si stiu ca marturisirea, pe care o face El despre Mine, este adevarata. Un Altul. Din vechime comentatorii au inteles versetul acesta in doua feluri. Unii au luat cuvintele ,,un altul” ca referindu-se la Ioan Botezatorul, avand in vedere contextul imediat (v. 3335), si fara indoiala ascultatorii de atunci L-au inteles in felul acesta (vezi la v. 34). Astfel, recunoscand ca propria Sa autoritate nu era acceptata (v. 31), Isus a dezvoltat propria Sa argumentatie printr-un apel la patru marturii diferite: 1) la marturia lui Ioan (v. 32-35); 2) la minuni (v. 36), pe care iudeii nu le puteau trece cu vederea; 2) la marturia Tatalui (v. 39); si 4) la Scripturi (v.39) si indeosebi la scrierile lui Moise (v. 45-47), pe care iudeii il recunosteau ca fiind autorul lor cel mai de frunte. In timp ce nu tagaduiesc impatrita argumentare a lui Isus, multi alti interpreti au inteles ca versetul de fata se aplica mai degraba la Tatal, in anticipare fata de v. 37. Ei au atras atentia la faptul ca v. 32 este la timpul prezent, o exprimare corespunzatoare a marturiei continue a Tatalui cu privire la Fiul Sau, in timp ce v. 33-35, care se aplica deslusit la Ioan, sunt la trecut, intrucat lucrarea lui in timpul de fata se terminase. 5:33 Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit pentru adevar. Voi ati trimis. Aceasta este probabil o referire la incidentul relatat in cap. 1,19-27. 5:34 Nu ca marturia, pe care o primesc Eu, vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca sa fiti mantuiti. Marturia…de la un om. [,,Marturie de la om”, KJV] Cand Isus a declarat ca era un altul care dadea marturie despre El (v. 32) multi dintre iudei s-au gandit fara indoiala imediat ca El Se referea la Ioan Botezatorul (vezi cap. 1,7.8.15-18.26.27.29-36). Isus a mers mai departe spre a arata ca Ioan daduse intr-adevar marturie cu privire la adevar, dar ca valabilitatea propriilor Sale pretentii nu statea sau cadea datorita unei astfel de marturii omenesti. Ca sa fie mantuiti. Desi recunoscand ca adevarul cuvintelor Sale nu depindea de faptul ca Ioan marturisea cu privire la ele, Isus a reamintit cu toate acestea iudeilor ca Ioan marturisise cu privire la Sine, pentru ca un mare numar de oameni credea in Ioan (vezi Matei 21,26). Apeland la o astfel de marturie, Isus putea incuraja pe unii sa creada in El si in felul acesta putea sa-i salveze. 5:35 Ioan era lumina, care este aprinsa si lumineaza, si voi ati vrut sa va inveseliti catava vreme la lumina lui. Lumina. Gr. luchnos, ,,o lampa” (vezi la cap. 1,9). Apostolul Ioan declara cu privire la Botezatorul ca ,,nu era el Lumina” (v. 8). Ca Ioan Botezatorul era o lampa in comparatie cu Hristos care era ,,adevarata Lumina” (v. 9). Asa cum lampa nu mai este de trebuinta cand s-a aratat lumina zilei, tot asa lucrarea lui Ioan a fost depasita de aceea a lui Isus. Cuvantul tradus ,,aprinsa” este o forma a verbului kaio, ,,a fi aprins” si in felul acesta poate lasa sa se inteleaga ca Ioan era doar o lumina secundara, ea insasi ,,aprinsa” de la Lumina mai mare. Voi ati vrut. Cu privire la popularitatea lui Ioan vezi Matei 3,5-7; 21,26. Catava vreme. La data cuvantarii de fata lucrarea publica a lui Ioan ajunsese deja la sfarsit si separe ca el era in temnita (vezi la Luca 3,19.20). 5:36 Dar Eu am o marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrarile, pe care Mi le-a dat Tatal sa le savarsesc, tocmai lucrarile acestea, pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimis. Decat a lui Ioan. Avand in vedere contextul din v. 34 pare clar ca Isus vrea sa spuna aici ca El are o marturie mai insemnata decat oricare marturie pe care o putea da Ioan despre El. Lucrarile. Acestea nu cuprind numai minunile lui Isus ci intreaga Lui lucrare pentru oameni: viata Lui lipsita de pacat, invatatura Lui, faptele Lui de indurare, moartea Lui si invierea Lui. Luate laolalta faptele acestea constituie o marturie cu privire la adevarul pretentiilor Lui, o marturie de care nici o declaratie omeneasca nu se poate apropia in insemnatate. ,,Dovada cea mai de seama ca El a venit de la Dumnezeu este ca viata Lui descoperea caracterul lui Dumnezeu” (DA 407). 5:37 Si Tatal, care M-a trimis, a marturisit El insusi despre Mine. Voi nu I-ati auzit niciodata glasul, nu I-ati vazut deloc fata; Tatal. Marturia suprema cu privire la adevarul care este in Hristos nu se gaseste nici in marturia omeneasca, nici in lucrarile lui Hristos, ci in glasul lui Dumnezeu vorbind inimii omenesti. Cand crestinul cunoaste in propria sa inima ca ,,Tatal …a marturisit El insusi despre” Hristos, el poseda o certitudine care intrece toate celelalte asigurari. Poate Isus se gandea si la glasul din cer de la propriul Sau botez (vezi la Matei 3,17). Voi nu…aici. Ascultatorii lui Isus auzisera marturia lui Ioan si vazusera lucrarile lui Isus, dar in ce priveste al treilea fel de marturie, marturia Tatalui descoperita inimii, ei nu stiau nimic, pentru ca, asa cum le spunea Isus, ,,nu credeti in Acela pe care L-a trimis El” (v. 38). Desi auzirea marturiei omenesti si observarea faptelor lui Isus s-ar putea sa vina inaintea credintei, dovada suprema a mesianitatii si divinitatii lui Hristos poate fi avuta numai dupa ce credinta a inceput sa creasca in inima. Numai cu urechea si ochiul credintei poate sa fie auzit si vazut Tatal si cuvantul Sau, pe care-l rosteste despre Isus Hristos, poate sa ramana in om si sa fie inteles de el. Dar cand acest cuvant ramane inauntru si este inteles, nu exista certitudine mai mare. 5:38 si Cuvantul Lui nu ramane in voi, pentru ca nu credeti in Acela, pe care L-a trimis El. Verset ce nu a fost comentat. 5:39 Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. Cercetati Scripturile. Pasajul acesta poate fi tradus fie ca o simpla afirmatie: ,,Voi cercetati Scripturile”, fie ca o porunca: ,,Cercetati Scripturile”. Contextul pare sa arate ca aceste cuvinte sunt cel mai bine intelese ca o declaratie simpla a lui Hristos facuta iudeilor: ,,Voi cercetati Scripturile fiindca ganditi ca aveti viata vesnica intr-insele, dar ele sunt marturiile privitoare la Mine!” Era o veche parere a iudeilor ca o cunoastere a Legii va asigura prin ea insasi cuiva viata vesnica. Astfel, se spune ca Hilel, un rabin al secolului I i.Hr., a declarat: ,,Cine si-a agonisit cuvinte din Tora, si-a agonisit viata lumii viitoare” (Misna, Aboth, 2,7, ed. Socino a Talmudului, p. 17). Isus Se foloseste aici de credinta aceasta pentru a reaminti iudeilor ca Scripturile in care ei credeau ca afla viata vesnica, erau chiar scrierile care marturiseau despre El (vezi PP 367). Pasajul acesta a fost folosit de asemenea cu efect ca un indemn la studierea Scripturilor (2T 121). Daca iudeii ar fi cercetat Scripturile cu ochii credintei, ar fi fost pregatiti sa-L recunoasca pe Mesia cand a stat in mijlocul lor. Un pasaj aproape identic cu acesta apare intr-o evanghelie apocrifa descoperita in Egipt pe un papirus scris cel mai tarziu pe la anul 150 d.Hr. El zice: ,,Intorcandu-Se catre mai marii poporului, El a spus cuvantul acesta: ,,Voi cercetati Scripturile; [acele Scripturi] in care voi credeti ca aveti viata, ele sunt acelea care marturisesc despre Mine” (Papirusul Egerton, 2, randurile 5-10; textul grec in H. Idris Bell si T. C. Skeat, Fragments of un Unknown Gospel [ Londra, 1935, p. 8.9]). Pasajul acesta pare sa fi fost intemeiat pe Evanghelia dupa Ioan si in consecinta este o importanta marturie cu privire la existenta acelei Evanghelii in cursul primei jumatati a secolului al II–lea. Faptul ca acest papirus evanghelic apocrif a fost descoperit in Egipt arata ca Evanghelia dupa Ioan pare sa fi circulat acolo – la o distanta considerabila de Efes, locul ei probabil de origine – pentru un oarecare timp inainte de a fi fost folosita la alcatuirea unui raport apocrif al lui Hristos. Acesta, impreuna cu Papirusul Rylands al lui Ioan, este o dovada insemnata cu privire la valabilitatea datarii traditionale a celei de a patra Evanghelii aproape de sfarsitul secolului I d.Hr. (vezi p. 179-181). 5:40 Si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata! IND=200 40. Sa veniti la Mine. In doua cuvantari ulterioare Isus a aratat clar ca a veni la El este sinonim cu a crede in El (cap. 6,35; 7,37.38). Desi iudeii au venit la El de repetate ori, ei nu au venit in credinta sau cu un simt al propriei lor nevoi de puterea Lui de a mantui. Ca sa aveti viata. Vezi la cap. 3,16; 10,10. 5:41 Eu nu umblu dupa slava care vine de la oameni. Slava care vine de la oameni. [,,Onoarea de la oameni”, KJV]. Succesul final al lucrarii lui Isus nu a depins de faptul ca conducatorii iudei L-au recunoscut ca Mesia. Scopurile soliei si lucrarii Lui depaseau orice aprobare pe care o puteau da fiintele omenesti. Scopul Lui final era biruirea imparatiei raului pentru proslavirea lui Dumnezeu./IND 5:42 Dar stiu ca n-aveti in voi dragoste de Dumnezeu. IND=200 42. Iubirea lui Dumnezeu. Adica, iubirea oamenilor pentru Dumnezeu, nu iubirea lui Dumnezeu pentru oameni. Dumnezeu i-a iubit pe Farisei, dar mult prea adesea ei nu raspundeau iubirii Sale (vezi 1 Ioan 4,10.11.19). 5:43 Eu am venit in Numele Tatalui Meu, si nu Ma primiti; daca va veni un altul, in numele lui insusi, pe acela il veti primi. Nu Ma primiti. Vezi cap. 1,5.10.11. Daca va veni un altul. Unii comentatori au inteles lucrul acesta ca o aluzie istorica directa la Bar Coheba, conducatorul insurgent iudeu care a fost salutat ca Mesia in decursul celei de a doua revolte, anii 132-135 d.Hr. (vezi p. 79). Respingand posibilitatea unei preziceri profetice reale, ei au prezentat interpretarea pe care o dadeau acestui verset ca o indicatie ca Evanghelia dupa Ioan nu ar fi putut fi scrisa inainte de a doua revolta. O astfel de interpretare trebuie sa fie respinsa pe temeiul a doua motive: 1) Dovada este clara ca Ioan a fost scrisa inainte de data aceea (vezi la v. 39; vezi de asemenea p. 179, 181); 2) Afirmatia lui Isus nu este in nici un caz o declaratie ca cineva va veni pretinzand in propriul sau nume ca este Mesia, ci o enuntare ipotetica cum ca daca cineva ar fi facut lucrul acesta, iudeii ar fi fost dispusi sa-l primeasca. In acelasi timp este adevarat ca Bar Coheba a fost primit ca Mesia, chiar de catre conducatorul iudeu Akiba si in felul acesta adevarul afirmatiei lui Isus a fost demonstrat./IND 5:44 Cum puteti crede voi, care umblati dupa slava, pe care v-o dati unii altora, si nu cautati slava care vine de la singurul Dumnezeu? Slava. [,,Onoarea”, KJV]. Literal, ,,gloria”, ,,buna reputatie”. Multi din iudei se judecau pe ei prin ei insisi; ei considerau reputatia unui om ca buna sau rea dupa propriile lor traditii, in loc de a privi la Dumnezeu si la caracterul Lui ca ideal al lor dupa care sa se masoare. In consecinta ei nu erau in stare sa creada in Hristos. De la singurul Dumnezeu. [,,Numai de la Dumnezeu”, KJV]. Mai bine, ,,de la singurul Dumnezeu”. Faptul ca Dumnezeu este unul si absolut inseamna ca exista numai un singur standard adevarat pentru judecarea caracterului - caracterul lui Dumnezeu Insusi, asa cum este descoperit in Legea Sa. Principiul unicitatii lui Dumnezeu era o doctrina principala a credintei iudaice, dar iudeii L-au tagaduit prin faptele lor prin aceea ca judecau pe oamenii lor dupa standardele traditiei omenesti. 5:45 Sa nu credeti ca va voi invinui inaintea Tatalui; este cine sa va invinuiasca: Moise, in care v-ati pus nadejdea. Moise. [,,Chiar Moise”, KJV]. Pentru iudei Legea lui Moise era temelia religiei si de fapt a vietii ca un tot. Acum Isus atrage atentia iudeilor la faptul important ca daca ei ar fi inteles bine Legea aceea, L-ar fi vazut descoperit in ea. Astfel ei se gaseau condamnati de cel mai mare proroc al lor. Intr-un manuscris al unei evanghelii apocrife din secolul al II-lea d.Hr. apare un pasaj mult asemanator cu acest verset. El zice: ,,Sa nu ganditi ca am venit sa va invinuiesc inaintea Tatalui Meu; invinuitorul vostru este Moise, in care v-ati pus nadejdea” (Papirusul Egerton 2 [vezi la Ioan 5,39], randurile 10-14). Pentru insemnatatea pasajului acestuia si al altora din acest document care sunt comparabile cu Ioan vezi la v. 39. Nadejdea. [,,Increderea”, KJV]. Gr. elpizo, ,,a nadajdui”. Iudeii si-au pus nadejdea pentru viata vesnica intr-o conformare la Legea lui Moise asa cum era interpretata traditional (vezi la v. 39). 5:46 Caci, daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine. El a scris despre Mine. Acesta pe cat pare nu este o referire la nici un pasaj anumit din scrierile lui Moise, decat numai daca ar fi vorba de Deuteronom 18,15.18 (vezi comentariul acolo), ci mai degraba o aluzie generala la elementele Pentateucului care aratau la Hristos, indeosebi la serviciul sanctuarului si la profetiile lui Iacov (Geneza 49,10) si ale lui Balaam (Numeri 24,17). Daca iudeii le-ar fi inteles cum trebuie pe acestea, ar fi fost pregatiti sa Il accepte pe Hristos cand a venit. In schimb, ei au privit preceptele lui Moise, numai ca baza a unui mod de viata legalist; in consecinta ei nu L-au recunoscut pe Isus ca Mesia si in felul acesta s-au asezat exact sub osanda scrierilor dupa care ei credeau ca traiesc. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–5 MH 81 1–47 DA 201–213 2 DA 201 5–9 DA 202; SC 50 6 DA 203 6, 7 MH 83 8 MH 84 10 DA 203 11, 12 DA 204 14 CT 466; DA 204, 824; MH 113; ML 154 15, 16 DA 204 17 AH 287; DA 206; LS 80; PP 114; 6T 187; 8T 261 17–20 8T 268 18 DA 207 19 CT 410; DA 208, 209; FE 268; SC 75 20–23 8T 269 21 DA 209 22 MB 125; 9T 185 24 COL 38 25 DA 209 28, 29 GC 544 29 GC 482 30 COL 60; CT 410; DA 180, 336, 675; GW 57; FE 347; 3T 107; 8T 334 35 FE 366 38 DA 212 39 COL 39, 111, 128; CSW 17–23, 29, 53, 84, 112; Ev 69, 434; EW 58, 221, 223; FE 164, 182, 309, 382, 391, 404; GC 69; LS 293; ML 28, 73, 97; MYP 257, 259; PP 367; SC 88; 2T 121, 343, 634, 692; 3T 81, 449; 4T 312, 499; 5T 273, 388, 575, 717; 8T 157 40 AA 27; CG 467; CH 211; GC 22; 1T 505; 2T 296, 409; 5T 221, 430 40, 41, 43 DA 212 43 5T 398 46 COL 128 46, 47 DA 213 5:47 Dar daca nu credeti cele scrise de el, cum veti crede cuvintele Mele? Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: