4:48 Isus i-a zis: Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti!
Daca nu vedeti. Potrivit cu cele spuse in DA 198, tatal facuse ca primirea din partea sa a lui Isus ca Mesia (vezi la v. 45) sa depinda de implinirea cererii lui, crezand ca Isus va asculta mai degraba pentru a castiga pe ,,un slujbas imparatesc” ca urmas. Dar Isus a descoperit nota de nesinceritate din felul de vorbire si de purtare a slujbasului imparatesc si a inteles ca credinta lui era nedesavarsita. De fapt, el avea deja o masura de credinta sau altminteri nu ar fi venit deloc. Dar o credinta ca a sa este departe de a fi desavarsita si Isus totdeauna cerea credinta lipsita de indoiala si neconditionala inainte ca puterea divina sa fie exercitata.
Slujbasul imparatesc avea de gand sa creada daca ar fi putut mai intai sa vada; Isus ii cerea sa creada inainte de a fi putut sa vada. Credinta care este conditionata de implinirea anumitor cereri sta pe o temelie subreda si va da gres in imprejurari cand Dumnezeu vede de bine sa nu acorde ceea ce este cerut. Isus a amanat raspunsul la cererea slujbasului pentru ca slujbasul imparatesc nu era gata sa primeasca lucrul pe care venise sa-l ceara. In starea prezenta a mintii el nu era calificat sa primeasca nimic de la Domnul (vezi Iacov 1,5-7) si Isus nu putea sa faca nimic pentru el pana nu-si va fi dat seama de nevoia lui absoluta si de a fi dispus sa exercite credinta lipsita de indoiala si neconditionata. De aceea Isus nu i-a dat ca raspuns nici Da nici Nu si tatal si-a dat seama ca cererea lui nici nu fusese acceptata si nici respinsa.
Semne si minuni. Adica, minuni (vezi p. 208, 209).
Nu credeti. Sau ,,nu veti crede de fel”. In textul grec dubla negatie face ca enuntarea sa fie cat se poate de emfatica. Slujbasul imparatesc trebuie sa fi recunoscut aceasta ca o reflectie a propriilor sale ganduri (vezi la cap. 1,47-49). Cuvantul ,,voi” este la plural. Isus Se gandea la conducatorii iudei si la altii a caror atitudine era similara cu aceea a slujbasului imparatesc si-l punea in aceeasi categorie cu concetatenii lui necredinciosi (vezi Ioan 2,18; 6,30; 1 Corinteni 1,22; vezi la Matei 16,1-9). Prin contrast, oamenii din Samaria Il crezusera pe cuvant si-L primisera cu toata inima, in credinta simpla (Ioan 4,41.42). Isus era indurerat ca proprii Sai concetateni erau atat de inceti in a crede (vezi la cap. 1,10.11). El avea un dar mai mare de dat slujbasului imparatesc decat acela pe care el venise sa-l ceara, darul mantuirii, si El nu putea sa acord darul mai mic, vindecarea fiului, fara cel mai mare (vezi p. 209; DA 198).