4:21 Femeie, i-a zis Isus, crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti inchina Tatalui, nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim.
Femeie, …crede-Ma. Aceasta este unica folosire in NT a expresiei ,,crede-ma”. Comparati afirmatia solemna ,,adevarat, adevarat” (vezi la cap. 1,51). Isus face apel solemn la femeie sa uite formele de inchinare si controversa traditionala dintre iudei si samariteni cu privire la locul in care ar trebui sa fie practicate formalitatile acestea.
Vine ceasul. Vezi p. 23. Voi. In textul grec cuvantul este la plural, in felul acesta cuprinzand pe toti samaritenii care se inchina cu adevarat lui Dumnezeu.
Nici pe muntele acesta. Inchinarea fata de Dumnezeu nu urma sa fie restransa la o anumita localitate – Iudea, Samaria sau alta parte.
Dupa ce trezise in femeie o dorinta dupa ,,apa vie”, indiferent care ar fi fost aceasta si o convingere cu privire la propria ei nevoie de ea, Isus trece acum la conducerea ei la punctul de hotarare (v. 21-27). El aduce gandurile ei ratacitoare la un punct focal definind adevarata religie (v. 21-23), ii face o invitatie de a deveni un inchinator adevarat (v. 23,24) si apoi o conduce la punctul hotararii indentificandu-Se ca Mesia (v. 26) si astfel ca unul care vorbeste cu autoritate spirituala. El a dezarmat pe deplin prejudecata ei si i-a infrant incercarea de a fugi de problema, aratandu-i clar ca El nu impartasea inclinatia religioasa care despartea pe iudei de samariteni. Si unii si altii puteau sa devina ,,adevarati inchinatori”. Cu timpul urmeaza sa fie numai o ,,turma” (cap. 10,6). Ea raspunde cu o declaratie sincera de credinta in nadejdea mesianica, pe care o impartaseau si samaritenii. Actiunea ei prompta (cap. 4,28.29) marturisea in chip elocvent cu privire la hotararea ei. Aici Isus prevede o zi cand iudeii vor inceta sa fie popor al lui Dumnezeu.