Printable ModeIoan, 4
|
4:1 Domnul a aflat ca Fariseii au auzit ca El face si boteaza mai multi ucenici decat Ioan. Domnul. [Femeia samariteanca, Ioan 4,1-42. Vezi harta p. 217;diagramele p. 229, 230] Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre expresia aceasta si ,,Isus”. Fariseii au auzit. Fariseii s-au folosit de gelozia ucenicilor lui Ioan, pricinuita de popularitatea in crestere a lui Isus, cu nadejdea de a crea disensiune intre Ioan si Isus si, prin aceasta, sa stanjeneasca eforturile celor doi. Vezi la cap. 3,25. Mai multi ucenici. Vezi la cap. 3,26.30. Evident, Ioan inca mai predica si boteza, si inca nu fusese intemnitat. 4:2 Insa Isus nu boteza El insusi, ci ucenicii Lui. Isus nu boteza El insusi. Acceptand personal botezul de la Ioan, Isus aprobase ritualul, declarand: ,,Se cade sa implinim orice neprihanire [dreptate]” (Matei 3,15). Mai mult, ucenicii lui Isus savarseau ritualul sub indrumarea Lui (Ioan 3,22; 4,1). Nu ni se spune de ce nu boteza Isus Insusi. Se poate ca scopul Lui sa fi fost de a evita crearea in mintea unora a ideii ca posedau autoritate superioara in biserica datorita faptului ca fusesera botezati de Hristos personal. Comparati disensiunea cu privire la meritele respective ale botezului dat de catre Isus si de catre ucenici (vezi la cap. 3,22; 4,1-3). Urmatoarea mentiune a botezului este in legatura cu insarcinarea evanghelica din Matei 28,19.20. Isus se poate sa fi intrerupt ritualul pentru un timp din cauza conflictului pricinuit de el. 4:3 Atunci a parasit Iudea, si S-a intors in Galilea. A parasit Iudea. Aceasta avea loc cam prin luna decembrie, anul 29 d.Hr. Motivul acestei retrageri temporare din Iudea era de a evita un conflict fara rost cu Fariseii pe de o parte si cu Ioan si ucenicii lui pe de alta parte. Decizia de a parasi Iudea era determinata nu de teama, ci de prudenta (cf. Matei 10,23). Pentru o discutare a cadrului cronologic al acestei retrageri din Iudea vezi Nota aditionala la Luca 4; diagrama p. 229. S-a intors in Galileea. Pentru vizita anterioara in Galileea vezi cap. 2,1-12. 4:4 Fiindca trebuia sa treaca prin Samaria, Prin Samaria. Calea directa spre Galileea mergea prin Samaria. Totusi, din cauza animozitatii dintre iudei si samariteni, peregrinii galileeni care calatoreau spre Ierusalim pentru marile sarbatori nationale preferau calea mai ocolita pe valea Iordanului (vezi Luca 9,51.52; vezi la cap. 2,42). La data aceasta Samaria si Iudea erau o singura unitate politica administrata de un procurator roman, Pilat din Pont (vezi p. 46, 47; harta din fata pag. 321; diagrama p. 234). Cu privire la samariteni vezi vol. III, p. 69; vol. V, p. 18, 45; vezi la 2 Regi 17,23-34. 4:5 a ajuns langa o cetate din tinutul Samariei, numita Sihar, aproape de ogorul, pe care-l daduse Iacov fiului sau Iosif. Sihar. Probabil modernul ‘Askar. Desemnarea ,,cetate” este folosita indeobste in Evanghelii pentru orase mici ca si pentru orasele mai mari. Ogor. [,,O parcela de pamant”, KJV]. Vezi Geneza 33,19; 48,22; Iosua 24,32. 4:6 Acolo se afla fantana lui Iacov. Isus, ostenit de calatorie, sedea langa fantana. Era cam pe la ceasul al saselea. Fantana lui Iacov. Fantana aceasta este situata la o departare de zece minute de mers pe jos mai jos de satul ‘Askar, pe drumul catre Ierusalim. Nici un alt loc legat de viata lui Isus nu este identificat cu mai multa certitudine ca fantana aceasta, care inca ofera apa pentru gradina unei manastiri la picioarele muntelui Garizim. Numeroasele izvoare din regiune fac sa para ciudat ca cineva sa-si dea osteneala sa sape o fantana. Dar Iacov era strain in tara si se poate ca el ar fi sapat fantana pentru a evita cearta cu privire la drepturile asupra apei (cf. Geneza 26,17-22). Ostenit. Isus si ucenicii fusesera probabil pe drum din zorii zilei si se poate sa fi facut 15 sau 20 de mile. Ioan pomeneste adesea emotiile si limitarile fizice ale lui Isus ca om intre oameni (vezi cap. 1,14; 11,3.33.38; 12,27; 13,21; 19,28; vezi la cap. 4,7). Isus nu a savarsit niciodata o minune pentru satisfacerea nevoilor Sale personale sau pentru a alina propriile Sale chinuri pricinuite de sete sau foame (vezi la Matei 4,3.6). Langa fantana. Adica, pe bordura de piatra a fantanii. Ceasul al saselea. Nu este sigur ce fel de sistem de calculare a timpului folosea Ioan (cf. cap. 1,39; 4,52; 19,14). Totusi, in general se crede ca ,,ceasul al saselea” ar fi la amiaza (vezi DA 183). Daca ar fi fost seara, probabil ca Isus i-ar fi insotit pe ucenici la Sihar sau ar fi continuat drumul spre Sihem, la o scurta distanta mai departe, pentru a gasi adapost pentru noapte. De asemenea, dimineata si seara erau timpurile obisnuite pentru a scoate apa si fara indoiala ar fi fost si altii la fantana. 4:7 A venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Da-Mi sa beau, i-a zis Isus. O femeie din Samaria. Adica, o femei dintre samariteni (vezi la v. 4), nu o femeie din cetatea Samaria, care era la o departare de peste doua ore. Da-mi sa beau. Ne imbarbateaza sa stim ca Isus a incercat lucruri de felul acesta ca sete, foame, oboseala si durere ca si noi (vezi la v. 6). El S-a facut una cu noi, pentru ca sa ne mangaie in orice imprejurari s-ar ivi (vezi la cap. 1,14). Procesul castigarii femeii din Samaria merita studiul cel mai atent din partea tuturor acelora care cauta sa castige pe altii la Hristos. Au fost patru stadii principale in proces: 1) Trezirea unei dorinte pentru ceva mai bun, v. 7-15; 2) Trezirea unei convingeri cu privire la o nevoie personala, v. 16-20; 3) Apelul pentru o hotarare de a recunoaste pe Isus ca Mesia, v. 21-26. 4) Stimularea la actiune corespunzatoare cu hotararea, v. 28-30; 39-42. Pentru comentariu la treptele detaliate in fiecare din aceste patru stadii ale procesului vezi la v. 7.16.21.28. Isus a castigat atentia femeii cu cererea: ,,Da-mi sa beau”. Raspunsul ei este evident in intrebarea din v. 9: ,,Cum Tu…?” Dupa ce i-a castigat in felul acesta intreaga atentie, Isus a trezit interesul ei pentru oferirea ,,apei vii” (v. 10). Reactia ei apare in intrebarea ,,de unde” obtinea El o astfel de apa (v. 11) si de vreme ce El pretindea sa fie ,,mai mare” decat Iacob, care sapase fantana (v. 12). De la atentie si interes, Isus a condus-o mai departe la dorinta dupa ,,apa vie”, declarand ca aceia care o beau nu le va mai ,,fi sete” (v. 14). Ea a raspuns cu cererea: ,,Doamne,…da-mi aceasta apa” (v. 15), desi ea inca nu prea intelegea ce cerea. 4:8 Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate sa cumpere de ale mancarii. Cetate. Adica, Sihar, cam la 2/3 mile mai departe pe drumul catre Sihem. De ale mancarii. Gr. trophe, ,,hrana”, ,,alimente” (vezi la Matei 3,4). 4:9 Femeia Samariteanca I-a zis: Cum Tu, Iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie Samariteanca? Iudeii, in adevar, n-au legaturi cu Samaritenii. Cum Tu? Ura rasiala tinea atat de departe pe iudei si pe samariteni incat ei evitau contactul social, daca aceasta era posibila. Pentru obarsia samaritenilor vezi la 2 Regi 17,23-29. Pentru originea antipatiei dintre iudei si samariteni vezi vol. III, p. 69; vezi la Ezra 4,1-3, 17-23; Neemia 2,10; 4,1.2. Pentru un raport contemporan despre cearta dintre iudei si samariteni vezi Iosif, Antichitati, xx. 6.2. Iudeii…n-au legaturi. Acesta pare sa fie un comentariu explicativ adaugat de Ioan pentru folosul cititorilor neiudei, nu o afirmatie facuta de femeie lui Isus. Totusi, pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea acestei propozitii. Cererea lui Isus a pus in uimire femeia; ce ar fi putut fi mai straniu decat o astfel de cerere venind de la un iudeu? 4:10 Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau! tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie. Darul lui Dumnezeu. Adica, Isus Insusi, asa cum lamureste propozitia urmatoare. El pare sa nu fie mai mult decat un calator obosit si insetat, dar in oferirea apei vii este inclus mai mult decat pricepe acum femeia. Ori cat de ciudata era cererea lui Isus, exista ceva si mai misterios. Faptul insemnat cu privire la Isus nu era acela ca El era iudeu, ci ca El era si este ,,darul lui Dumnezeu” (vezi Ioan 3,16; 2 Corinteni 9,15). Cine este? Isus este pe punctul de a Se prezenta femeii ca Mesia (vezi v. 25.26) si aici o conduce cu tact mai departe pentru a vedea ca propunerea Lui cuprinde mai mult decat apare la suprafata. Isus vrea sa spuna: ,,Tu poti sa satisfaci setea mea fizica, dar Eu pot sa satisfac setea sufletului tau”. Apa vie. Gr. hudor zon, ,,apa proaspata”, ,,apa curgatoare” sau ,,apa [datatoare de] viata” (cf. Ezechiel 47,9). Isus Se refera aici la Sine Insusi (vezi Ioan 7,37; cf. cap. 6,27.51). Profetul Ieremia vorbea de Domnul ca fiind ,,izvorul de apa vie” (cap. 2,13; 17,13; cf. Isaia 12,3; Apocalipsa 22,1). Femeia se gandea ca Isus Se referea la apa de izvor, in contrast cu apa relativ statuta a fantanii. Dar daca Isus avea acces la ,,apa vie” de ce i-ar mai fi cerut sa-I dea sa bea? 4:11 Doamne, I-a zis femeia, n-ai cu ce sa scoti apa, si fantana aste adanca; de unde ai putea sa ai dar aceasta apa vie? Doamne. Gr. Kurios, ,,doamne”, ,,domnule”, aici in sensul din urma, ca un titlu de respect. Ceva din glasul si comportarea lui Isus a impresionat-o pe femeie si vorba ei nepasatoare, ,,tu, iudeu” (v. 9) se preschimba acum intr-o forma de adresare reflectand respect. De unde? Femeia tot se mai gandeste ca Isus vorbeste de apa literala. Dar evident El nu Se refera la aceasta fantana care era la adancime de 100 sau mai mult de picioare – pentru ca El nu avea uneltele ca sa scoata apa din ea. 4:12 Esti Tu oare mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat fantana aceasta, si a baut din ea el insusi si feciorii lui si vitele lui? Esti Tu oare mai mare? Cuvantul ,,tu” este emfatic. Cine Se face Isus ca este? Comparati cap. 8,53. Parintele nostru Iacov. Samaritenii pretindeau ca sunt descendenti ai lui Iacov, prin Iosif si priveau pe Iacov ca ,,tatal lor” ca in acelasi fel cum iudeii il priveau pe Avraam (vezi cap. 8,33). Locul unde Isus si femeia stateau era atribuit fiilor lui Iosif (Iosua 24,32). 4:13 Isus i-a raspuns: Oricui bea din apa aceasta, ii va fi iarasi sete. Verset ce nu a fost comentat. 4:14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica. Oricui va bea. Literal, ,,oricine va bea [odata]”. Faptul ca au baut odata din ,,apa vie” pe care Isus o are de oferit, va da satisfactie permanenta pentru sufletele insetate (vezi la cap. 7,38). O voi da Eu. Cuvantul ,,Eu” este emfatic si traseaza un contrast puternic intre ,,apa vie” si aceea din fantana lui Iacov. In veac nu-i va fi sete. [,,Nu va inseta niciodata”, KJV]. Literal, ,,nu [ou] nu [me] va inseta in veci [eis ton aiona]”. In traducerea engleza cele trei expresii ou, me si eis ton aiona sunt toate combinate in cuvantul ,,never” – ,,niciodata”. Textul grec este mult mai emfatic de cum arata traducerea engleza. Expresia eis ton aiona este tradusa ,,in veac” in cap. 6,51.58 si niciodata in 8,51.52; 10,28; 11,26. Pentru cuvantul grec aion vezi la Matei 13,39. In el in izvor. [,,In el un izvor”, KJV]. Natura figurata a ,,apei vii” pe care Isus o oferea femeii este acum pe deplin evidenta. Apa aceasta satisface setea sufletului dupa lucruri mai bune decat poate oferi viata aceasta. In viata vesnica. Gr. eis zoen aionion (vezi la cap. 3,16). Pentru aionios, ,,vesnic” vezi la Matei 25,41. Rezultatul bautului din ,,apa vie” (vezi la Ioan 4,10) este o viata care nu se sfarseste niciodata. 4:15 Doamne, I-a zis femeia, da-mi aceasta apa, ca sa nu-mi mai fie sete, si sa nu mai vin pana aici sa scot. Da-mi sa beau. Dandu-si slab seama in cele din urma de cele ce Isus are sa-i ofere, femeia raspunde cu ravna la fagaduintele din v. 14, ca daca bea din ,,apa vie” nu va ,,inseta in veac” si cu adevarat va primi ,,viata vesnica”. Totusi ea inca mai leaga oferta de ,,apa vie” cu apa literala, gandind ca odata ce va fi capatat ,,apa vie” nu va mai avea nevoie sa faca zilnic drumul la fantana lui Iacov. Poate crede ca ,,apa vie” este numai pentru ea personal si ca tot va avea nevoie sa vina sa ia apa pentru ,,barbatul” ei (vezi v. 16). Dar, asa cum Hristos Se grabeste sa explice, aceasta ,,apa vie” o priveste si pe sotul ei ca si pe ea. 4:16 Du-te, i-a zis Isus, de cheama pe barbatul tau, si vino aici. Cheama pe barbatul tau. Dupa ce trezise pe deplin dorinta dupa ,,apa vie” (v. 15), Isus schimba brusc subiectul convorbirii. Obiectivul Sau in v. 16-20 este de a trezi in femeie o convingere in ce priveste nevoia ei disperata de aceasta apa (vezi la v. 7). El face lucrul acesta concentrand atentia la secretele vietii ei. Ea inca nu este gata sa primeasca ,,apa vie” pe care o cere atat de la intamplare (v. 15). Mai intai, trebuie sa fie indepartate apele statute ale pacatului. Vechea viata de pacat trebuie mai intai sa moara inainte ca sa inceapa viata noua a neprihanirii; cele doua nu pot sa existe una langa alta (cf. Iacov 3,11.12). Dar femeia pareaza privirea lui Isus in viata ei, tagaduind ca are barbat. Ea prefera sa nu discute cu un strain treburile ei particulare. Isus recunoaste acuratetea afirmatiei ei (v. 17), dar da dovada ca cunoaste mai multe decat ea fusese dispusa sa descopere (v. 18). Astfel o convinge ca este proroc (vezi la v. 10) si ca ea este o mare pacatoasa. Ea pareaza cu indemanare atacul mai strans abatand conversatia de la sine la Isus (v. 19) si apoi la o discutie generala asupra religiei (v. 20). Ca fiecare suflet invinuit de greseala sau de pacat, ea cauta sa fuga. Incercarile de a abate conversatia de la un adevar neplacut la subiecte religioase controversate sau inconsecvente sunt dovezi ca se va cere o schimbare in felul de gandire si de umblare. Se depun eforturi disperate pentru a evita adevarul sau pentru a gasi motive spre a-l ignora sau a-l respinge. Ce este necesar, totusi, nu este o clarificare a punctelor aduse in discutie. Isus nu a irosit timpul nici pentru a discuta situatia Sa ca ,,proroc” si nici a problemei unde trebuie sa se inchine. In schimb, El a indrumat simplu atentia femeii 1) la spiritul inchinarii adevarate si 2) la Sine ca Hristos. Acestea sunt exact punctele necesare pentru a aduce pe oameni la o hotarare astazi (vezi la v. 21). 4:17 Femeia I-a raspuns: N-am barbat. Isus i-a zis: Bine ai zis ca n-ai barbat. N-am barbat. Aceasta este prima incercare a femeii de a tine ascunse tainele vietii ei (vezi la v. 16). 4:18 Pentru ca cinci barbati ai avut; si acela, pe care-l ai acum, nu-ti este barbat. Aici ai spus adevarul. Cinci barbati. Isus descopera acum pe deplin trecutul ei, dand dovada ca pentru El secretele vietii sunt o carte deschisa (vezi la cap. 1,48). Ea este o femeie pacatoasa, avand dureroasa nevoie de ,,apa vie” pe care El i-o ofera in mod generos. 4:19 Doamne, I-a zis femeia, vad ca esti proroc. Esti prooroc. Femeia evita o discutare a propriei sale vieti schimband subiectul discutiei la un fir de gandire care nu are implicatii personale. Daca poate sa prinda pe Isus intr-o disputa religioasa, aceasta ar cruta-o de rusinea de a marturisi faptele intunecoase ale propriului ei trecut. 4:20 Parintii nostri s-au inchinat pe muntele acesta; si voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa se inchine oamenii. Muntele acesta. Adica, Muntele Garizim, la piciorul caruia se afla Siharul si fantana lui Iacov. Samaritenii ridicasera un templu pe Garizim cam prin anii 432 i.Hr., dar acesta se afla in ruine de la distrugerea lui de catre Ioan Hircanul prin anul 129 d.Hr. (vezi p. 33). Pentru comentariul asupra samaritenilor si religiei lor vezi p. 18, 45. Trebuie sa se inchine. Pentru femeia aceasta, ca si pentru cei mai multi iudei si samariteni, religia consta in esenta din forme legate de inchinare. Ea nu-si dadea seama ca ,,adevaratii inchinatori” sunt aceia care ,,se vor inchina Tatalui in duh si adevar” (v. 23). 4:21 Femeie, i-a zis Isus, crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti inchina Tatalui, nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim. Femeie, …crede-Ma. Aceasta este unica folosire in NT a expresiei ,,crede-ma”. Comparati afirmatia solemna ,,adevarat, adevarat” (vezi la cap. 1,51). Isus face apel solemn la femeie sa uite formele de inchinare si controversa traditionala dintre iudei si samariteni cu privire la locul in care ar trebui sa fie practicate formalitatile acestea. Vine ceasul. Vezi p. 23. Voi. In textul grec cuvantul este la plural, in felul acesta cuprinzand pe toti samaritenii care se inchina cu adevarat lui Dumnezeu. Nici pe muntele acesta. Inchinarea fata de Dumnezeu nu urma sa fie restransa la o anumita localitate – Iudea, Samaria sau alta parte. Dupa ce trezise in femeie o dorinta dupa ,,apa vie”, indiferent care ar fi fost aceasta si o convingere cu privire la propria ei nevoie de ea, Isus trece acum la conducerea ei la punctul de hotarare (v. 21-27). El aduce gandurile ei ratacitoare la un punct focal definind adevarata religie (v. 21-23), ii face o invitatie de a deveni un inchinator adevarat (v. 23,24) si apoi o conduce la punctul hotararii indentificandu-Se ca Mesia (v. 26) si astfel ca unul care vorbeste cu autoritate spirituala. El a dezarmat pe deplin prejudecata ei si i-a infrant incercarea de a fugi de problema, aratandu-i clar ca El nu impartasea inclinatia religioasa care despartea pe iudei de samariteni. Si unii si altii puteau sa devina ,,adevarati inchinatori”. Cu timpul urmeaza sa fie numai o ,,turma” (cap. 10,6). Ea raspunde cu o declaratie sincera de credinta in nadejdea mesianica, pe care o impartaseau si samaritenii. Actiunea ei prompta (cap. 4,28.29) marturisea in chip elocvent cu privire la hotararea ei. Aici Isus prevede o zi cand iudeii vor inceta sa fie popor al lui Dumnezeu. 4:22 Voi va inchinati la ce nu cunoasteti; noi ne inchinam la ce cunoastem, caci Mantuirea vine de la Iudei. Mantuirea. Literal, ,,mantuirea”, insemnand unica mantuire care exista (vezi Fapte 4,12). Religia samaritenilor era o combinatie de religie ebraica apostaziata si paganism (vezi p. 18.45). Samaritenii luasera Pentateucul drept Biblie a lor si pretindeau ca sunt mai ortodocsi ca iudeii, dar ei se inchinau lui Dumnezeu orbeste –nu stiau la ce sa se inchine – si de acea I se inchinau ,,degeaba” (vezi Marcu 7,9). In providenta lui Dumnezeu iudeii fusesera facuti martorii Lui pentru natiunile pamantului (vezi vol. IV, p. 26-30). Ei au devenit primitorii si pastratorii alesi ai voii Lui descoperite (vezi Romani 3,1.2; 9,3-5). De aceea Isus afirma superioritatea absoluta a religiei iudaice, intrucat deja lamurise faptul ca superioritatea nu este in nici un caz in legatura cu locul inchinarii (Ioan 4,21). Superioritatea iudaismului consta din faptul ca Dumnezeu alesese poporul evreu pentru a fi reprezentantii Sai pe pamant, ca El le incredintase cuvintele dumnezeiesti si ca Mesia urma sa fie un iudeu (Romani 1,4-5). 4:23 Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Acum a si venit. ,,Ceasul” din v. 21, cand locul de rugaciune inceteaza sa mai fie o chestiune de importanta, sosise acum. Nu este necesar sa se straduiasca mai departe pe fagasul trecutului. Nu este necesar sa adopte vreun timp viitor pentru a intra in adevarata inchinare pentru a primi ,,apa vie”. Ierusalimul a fost locul randuit pentru inchinare (vezi v. 21) si urma sa mai ramana asa pentru inca un scurt timp, dar adevarata inchinare poate incepe ,,acum”. In realitate conteaza nu unde, ci cum se inchina cineva. Inchinatorii adevarati. Adica, aceia a caror inchinare este din inima si nu o inchinare care consta mai ales din forme rituale savarsite intr-un anumit loc. In duh si adevar. Adica, cu toata sinceritatea, cu cele mai inalte facultati ale mintii si emotiilor, aplicand principiile adevarului la inima (vezi la Matei 5,3.48; 7,21-27; Marcu 7,6-9). Aceasta este inchinarea adevarata, zice Isus; orice altceva este fals. Aceeasi deosebire facuta aici intre inchinarea adevarata si formele inchinarii este enuntata lamurit de prorocul Mica (cap. 6,7.8). Doreste si Tatal. [,,Tatal cauta”, KJV]. Tatal nu este o divinitate indepartata, nepreocupata de copiii ei, ci este interesat de fiecare in parte (vezi Isaia 57,15). El nu numai ca primeste pe ,,inchinatorii adevarati”, dar ,,cauta” cu ravna pe aceia care sunt doritori sa se inchine Lui ,,in duh si adevar”, si-i imbarbateaza sa vina la El (vezi Ezechiel 18,31.32; Ioan 3,16; Fapte 17,24-31; 2 Petru 3,9). Mantuirea nu este rezultatul slabelor stradanii ale omului de a cauta un Dumnezeu indiferent, ci al straduintelor neobosite ale Parintelui ceresc care, cu compasiune atenta, cauta pe copiii Sai pierduti (vezi la Matei 18,12-14; Ioan 10,1-21), in repetate randuri Ioan scoate in evidenta aceste adevar (vezi Ioan 3,16; 6,44; 15,16; 1 Ioan 4,10). Comparati parabolele cu oaia pierduta, banul pierdut si fiul pierdut (Luca 15,1-32). 4:24 Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa I se inchine in duh si in adevar. Dumnezeu este Duh. Literal, ,,Dumnezeu [este] duh”. Ca o fiinta spirituala infinita, Dumnezeu nu este supus acelorasi limitari ca si fiintele materiale finite si, in consecinta, nu este atat de mult preocupat de locuri si forme de inchinare vizibile, cat de spiritul in care oamenii I se inchina (vezi la v. 22). 4:25 Stiu, i-a zis femeia, ca are sa vina Mesia, (caruia I se zise Hristos); cand va veni El, are sa ne spuna toate lucrurile. Stiu. In mintea femeii adevarata inchinare este legata corespunzator de ganduri despre Mesia care trebuia sa vina. Samaritenii isi intemeiau nadejdile lor mesianice pe prezicerea din Deuteronom 18,15.18. Ei se refereau indeobste la Mesia ca Taheb, insemnand ,,Cel care vine” sau ,,Restauratorul”. I se zice Hristos. Aceasta este evident o expresie explicativa adaugata de Ioan spre folosul cititorilor sai neiudei (vezi la cap. 1,38). 4:26 Isus i-a zis: Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela. Eu Cel care vorbesc. Calea fusese pe deplin pregatita pentru aceasta uimitoare descoperire, care a dus conversatia la o incheiere brusca. Si nu Isus manifestase o cunostinta supranaturala a vietii ei (vezi la v. 17-19) si nu-L recunoscuse ea deja ca ,,proroc”? Gandindu-se la Deuteronom 18,15.18. Ea isi exprimase credinta ca atunci cand Mesia avea sa vina, El ,,are sa ne spuna toate lucrurile” ( Ioan 4,25) si iata ca ,,prorocul” Se declara ca este Mesia. In chip firesc ea a tras concluzia: El nu este numai ,,un proroc”, ci Prorocul pe care-l prezisese Moise. 4:27 Atunci au venit ucenicii Lui, si se mirau ca vorbea cu o femeie. Totusi nici unul nu I-a zis: Ce cauti? sau: Despre ce vorbesti cu ea? Se mirau. Sau ,,erau surprinsi”. La iudei era socotit un lucru cu totul nepotrivit pentru un barbat si sub demnitatea unui rabin sa converseze cu o femeie in public. O veche lucrare literara iudaica, Aboth R, N. 2 (1-a), sfatuieste: ,,Nimeni sa nu vorbeasca cu o femeie pe strada, nu nici cu propria sa sotie” (citat in Strack si Billerbeck, vol. 2, p. 438). In Misna, barbatii sunt indemnati: ,,Nu va angajasi in prea multa conversatie cu femeile” (Aboth 1.5, ed. Socino a Talmudului, p. 4; cf. Talmudul Erubin 53b, ed. Socino, p. 374). Nici unul nu I-a zis. Din respect pentru Invatatorul lor ucenicii nu I-au spus nimic nici Lui si nici femeii. 4:28 Atunci femeia si-a lasat galeata, s-a dus in cetate, si a zis oamenilor: Si-a lasat galeata. [,,Si-a lasat vasul de apa”, KJV]. Ea era pe punctul de a pleca, galeata ei fiind plina (DA 183), cand ucenicii s-au inapoiat din sat cu hrana pentru Isus. Ea era doritoare sa ajunga in sat si sa spuna altora de marea ei descoperire si nu o mai interesa sa fie intarziata de galeata grea. Ea experimentase dorinta, convingerea, si hotararea (vezi la v. 7) si pasul logic urmator era actiunea – s-a dus sa spuna altora de marea ei descoperire. Aceasta marturisea despre realitatea hotararii ei. Galeata in asteptare era dovada fara grai a intentiei ei de a se intoarce fara intarziere. 4:29 Veniti de vedeti un om, care mi-a spus tot ce am facut; nu cumva este acesta Hristosul? Tot. [,,Toate lucrurile”, KJV]. Vestirea femeii era oarecum exagerata. Ea pare ca rationa ca daca Isus cunostea tainele adanci, intunecoase ale vietii ei, nimic altceva nu putea fi ascuns de El. Acesta este Hristosul? Pentru legatura dintre dovezile prezente – cunostintele supranaturale ale lui Isus – si concluzia ca El trebuie sa fie Hristosul vezi la v. 26. Cu tact femeia expune descoperirea ei in forma unei intrebari si invita pe sateni sa vina si sa cerceteze ei insisi dovezile. Comparati invitatia lui Filip facuta lui Natanael: ,,Vino si vezi” (vezi cap. 1,46). 4:30 Ei au iesit din cetate, si veneau spre El. Ei au iesit. Relatarea femeii i-a impresionat pe sateni si i-a imboldit sa cerceteze. La inceput credinta lor era intemeiata pe relatarea femeii, dar dupa cuvenita cercetare, pe propria lor experienta (vezi v. 39.42). 4:31 In timpul acesta, ucenicii Il rugau sa manance, si ziceau: Invatatorule, mananca! Invatatorule, mananca. Fiind grijulii pentru binele Invatatorului lor (vezi v. 6), ucenicii Il crutasera de osteneala care nu era necesara de a cumpara hrana. Ei faceau ceea ce puteau pentru a-I usura povara. Pentru comentariul la cuvantul ,,Invatator”, rhabbi, vezi la cap. 1,38. 4:32 Dar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare, pe care voi n-o cunoasteti. Mancare. Gr. brosis, ,,hrana” de orice fel (cf. la v. 8). Raspunsul grabnic al femeii era mai inviorator pentru sufletul lui Isus decat ar fi putut sa fie hrana pentru trupul Sau. Lucrurile materiale sunt de mai mica insemnatate in aprecierea tuturor acelora care devin cu adevarat conlucratori cu Hristos. Importanta relativa pe care lucratorii crestini o atribuie lucrurilor materiale in comparatie cu cele spirituale este un semn al consacrarii lor (vezi la Matei 20,15). 4:33 Ucenicii au inceput sa-si zica deci unii altora: Nu cumva I-a adus cineva sa manance? I-a adus cineva? Forma intrebarii in textul grec anticipeaza un raspuns negativ. Ucenicii nu cred de fapt ca Isus mancase, dar sunt pusi in incurcatura gasindu-L ca nu mai este flamand (vezi v. 6). 4:34 Isus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis, si sa implinesc lucrarea Lui. Mancarea Mea. Vezi la v. 32. Isus traia pentru unicul scop de a face voia Tatalui Sau (vezi la Matei 4,4; Luca 2,49; Ioan 6,38). Cei mai multi oameni traiesc ,,pentru hrana pieritoare” (Ioan 6,27), dar Isus nu avea apetit pentru nimic altceva decat pentru ,,mancarea care ramane pentru viata vesnica”. Cerintele materiale ale vietii erau numai incidentale fata de marele Sau obiectiv al realizarii mantuirii omului (vezi la Matei 6,24-34; Ioan 6,26-58). Celui ce M-a trimis. Pentru sensul in care Tatal a ,,trimis” pe Isus in lume vezi la cap. 3,17. Ioan Il citeaza adesea pe Isus cu privire la misiunea Lui divina (Ioan 3,17; 5,30.36.37; 6,38.44; 7,18.28.33; 8,16.18.26.29; 9,4; 10,25.32.37; 12,44.49; 13,20; 14,10.24.31; 15,21; 16,5; 17,4; vezi la Luca 2,49). Sa savarsesc lucrul Lui. Adica, ,,lucrul” pentru care Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau in lume (vezi la Matei 1,21; Ioan 17,4). 4:35 Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni pana la seceris? Iata, Eu va spun: Ridicati-va ochii, si priviti holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceris. Seceris. In Palestina cerealele erau semanate toamna si erau secerate primavara (vezi vol. II, p. 108-110). Intrucat secerisul in regiuni ca Sihar avea loc in aprilie sau mai, acum era probabil cam luna decembrie sau ianuarie (vezi nota aditionala la Luca 4; diagrama 6, p. 229; cf. DA 191). Priviti holdele. Ucenicii ii puteau vedea pe sateni facandu-si drum prin holdele de cereale in crestere (DA 191) spre fantana. Samanta adevarului semanata in inima acestei femei din Samaria incepuse deja sa dea roade si urmatoarele doua zile au vazut o recolta bogata (vezi v. 39-42). 4:36 Cine secera, primeste o plata, si strange rod pentru viata vesnica; pentru ca si cel ce seamana si cel ce secera sa se bucure in acelasi timp. Secera. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,deja” din v. 35 cu v. 31. Atunci v. 36 ar incepe astfel: ,,Deja cel care secera primeste rasplata”. Pentru femeia samariteanca, semanarea semintei de abia fusese facuta cand timpul glorios pentru recolta sosise (cf. Iacov 5,7). Strange roada. Vezi la Matei 13,30. Viata vesnica. Vezi la cap. 3,16. Sa se bucure in acelasi timp. [,,Se bucura impreuna”, KJV]. Vezi Psalmii 126,5.6; Isaia 9,3; vezi la Luca 15,7. 4:37 Caci in aceasta privinta, este adevarata zicerea: Unul seamana, iar altul secera. Unul seamana. Poate Isus Se gandeste la Sine ca fiind semanatorul si la ucenici ca fiind seceratorii (vezi Ioan 4,38; cf. Matei 9,37.38; 10,1) si priveste la secerisul mai mare din Samaria de dupa invierea Sa (vezi la Fapte 8,6-8.14.25). La recoltarea de suflete adesea este adevarat ca cel ce seamana semintele Evangheliei nu este acelasi cu cel care are privilegiul de a strange recolta (cf. 1 Corinteni 3,6.7). Pentru Isus ca semanator al semintei celei bune vezi la Matei 18,3-8.18-23. 4:38 Eu v-am trimis sa secerati acolo unde nu voi v-ati ostenit; altii s-au ostenit, si voi ati intrat in osteneala lor. V-am trimis sa secerati. Isus pare ca Se refera la lucrarea iudeana mentionata pe scurt in cap. 3,22. Intr-un anumit sens Isus si ucenicii Sai adunau recolta semintei semanata de Ioan Botezatorul. Dupa inviere ucenicii urmau sa adune o recolta bogata din seminte semanate in timpul lucrarii lui Isus (vezi Fapte 2,41.47; 5,14). 4:39 Multi Samariteni din cetatea aceea au crezut in Isus din pricina marturiei femeii, care zicea: Mi-a spus tot ce am facut. Multi samariteni. Aceasta a fost cea dintai grupa de convertiti. In cursul urmatoarelor doua zile a fost o a doua recolta (v. 41). In cursul misiunii lor cei saptezeci au vizitat multe localitati din Samaria si li s-a facut o primire cordiala (vezi DA 488). Dupa inviere a mai fost o recolta. (vezi la v. 38). Marturia femeii. Vezi la v. 29. Cei care o cunosteau trebuie sa fi presupus ce trebuie sa fi fost cuprins in declaratia ei cu privire la faptul ca Isus i-a spus ,,toate lucrurile” pe care le facuse ea. Era de ajuns ca sa atraga atentia oricui ca o persoana asa cum era ea, sa aiba o convingere profunda despre lucruri spirituale. Ioan face adesea observatia multi ,,credeau” in Isus (vezi cap. 7,31; 8,30; 10,42; 11,45; 12,42; vezi la cap. 1,12). 4:40 Cand au venit Samaritenii la El, L-au rugat sa ramana la ei. Si El a ramas acolo doua zile. Doua zile. Adica, restul zilei aceleia si intreaga zi urmatoare (v. 43; vezi vol. I p. 181, 182; vol. V, p. 248-250). Aceste doua zile au fost un timp placut de semanare a semintelor spirituale si de seceris. 4:41 Mult mai multi au crezut in El din pricina cuvintelor Lui. Mult mai multi. Comparati v. 29. Au crezut. Vezi la cap. 1,12. Din pricina cuvintelor lui. Cei care nu fusesera convinsi de cuvantul femeii, fara indoiala punand sub semnul intrebarii tot ce ar fi putut spune ea si fiind poate mai precauti cu privire la acceptarea oricarui lucru fara ca mai intai sa fi facut o cercetare personala, acum au crezut. De asemenea, se poate ca unii sa nu fi fost de fata pentru a auzi marturia femeii. 4:42 Si ziceau femeii: Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricina ca L-am auzit noi insine, si stim ca acesta este in adevar Hristosul, Mantuitorul lumii. IND=200 42. L-au auzit. Ei erau martori care au auzit. Nici o dovada nu este mai convingatoare decat dovada experientei personale. Acesta este in adevar. Promptitudinea acestor samariteni de a crede dovada ca Isus era ,,Prorocul” despre care vorbea Moise (vezi la v. 26) sta in contrast viu cu incertitudinea cu care L-au primit iudeii (vezi la cap. 1,10.11). Viata si solia Lui constituiau o dovada convingatoare pentru samariteni ca profetia lui Moise se implinise in persoana lui Isus din Nazaret (vezi la Matei 1,23; cf. DA 407). Hristosul. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre pastrarea sau omiterea acestor cuvinte. Mantuitorul. Vezi la Matei 1,21. 4:43 Dupa aceste doua zile, Isus a plecat de acolo, ca sa se duca in Galilea. Dupa aceste doua zile. [,,Dupa doua zile”, KJV]. [Fiul Slujbasului imparatesc, Ioan 4,43-54. Vezi harta p. 217; diagrama p. 230; despre minuni p. 208-213]. Adica ziua de dupa evenimentele relatate in v. 5-39 (vezi la v. 40). Calatoria din v. 3-5 este acum reluata./IND 4:44 Caci El insusi spusese ca un proroc nu este pretuit in patria sa. In patria sa. Adica, Nazaret (vezi la Marcu 6,1.4; cf. DA 196), nu Galileea (vezi Ioan 4,45). Ioan insereaza comentariul acesta ca explicatie pentru faptul ca Isus S-a dus direct la Cana, cam la 8 mile mai spre nord (vezi la cap. 2,1). 4:45 Cand a ajuns in Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care vazusera tot ce facuse la Ierusalim in timpul praznicului; caci fusesera si ei la praznic. Galileenii. Vezi la Matei 4,13. Notati, insa, ca Matei 4,13 se refera la deschiderea formala a lucrarii galileene cu vreo sase luni mai tarziu (vezi Nota aditionala la Luca 4). Vazusera. Probabil o referire la intamplarile din cap. 2,13-23, mai ales la minunile din v. 23. Curatirea Templului (cap. 2,13-22) a dus la raspandirea unui zvon ca Isus Se declarase Mesia (vezi DA 196). Fusesera si ei. Asa cum faceau toti iudeii evlaviosi (vezi la Exod 23,14-17; Deuteronom 16,16). 4:46 Isus S-a intors deci in Cana din Galilea, unde prefacuse apa in vin. In Capernaum era un slujbas imparatesc, al carui fiu era bolnav. Cana. Vezi la cap. 2,1. Prefacuse apa in vin. Vezi la cap. 2,1-11. Isus era acum printre prieteni care deja fusesera martori ai puterii divine la lucru prin El. Slujbas imparatesc. [,,Om de neam mare”, KJV]. Literal, ,,[om] al imparatului”, adica un slujbas imparatesc, aici probabil un curtean al lui Irod Antipa, tetrarh al Galileii si Pereii. Acest ,,slujbas imparatesc” era iudeu, probabil un irodian (cf. la Marcu 3,6). Unii au sugerat identificarea acestui ,,slujbas imparatesc” cu Cuza (Luca 8,3) sau Manaen (Fapte 13,1), slujbasi ai lui Irod care au devenit crestini. In Capernaum. Hristos si ,,slujbasul imparatesc” erau in Cana, iar fiul la Capernaum, cam la aproximativ 16 mile departare. Isus vizitase Capernaumul aproximativ cu un an inainte de acest timp (cap. 2,12), dar nu exista nici o relatare cu privire la vreo lucrare publica savarsita acolo atunci. 4:47 Slujbasul acesta a aflat ca Isus venise din Iudea in Galilea, s-a dus la El, si L-a rugat sa vina si sa tamaduiasca pe fiul lui, care era pe moarte. A aflat. [,,Cand a aflat”, KJV]. Rapida raspandire a vestii revenirii lui Isus in Galileea marturiseste despre popularitatea Lui (vezi Ioan 4,45; Marcu 3,7-12). L-a rugat. Aceasta este cel dintai caz relatat despre o cerere de vindecare desi fusesera deja pomenite minuni in general (cap. 2,23). Sa vina. [,,Sa coboare”, KJV]. Vezi la cap. 2,12. Pe moarte. Intelepciunea si iscusinta omeneasca nu puteau face mai mult si ca o ultima incercare tatal a facut drumul la Cana in nadejdea de a-L convinge pe Isus sa Se reintoarca de indata cu El la Capernaum (vezi la v. 49). Gasind pe Isus inconjurat de o multime de oameni, a facut aranjament pentru o intrevedere particulara cu El (vezi DA 197). 4:48 Isus i-a zis: Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti! Daca nu vedeti. Potrivit cu cele spuse in DA 198, tatal facuse ca primirea din partea sa a lui Isus ca Mesia (vezi la v. 45) sa depinda de implinirea cererii lui, crezand ca Isus va asculta mai degraba pentru a castiga pe ,,un slujbas imparatesc” ca urmas. Dar Isus a descoperit nota de nesinceritate din felul de vorbire si de purtare a slujbasului imparatesc si a inteles ca credinta lui era nedesavarsita. De fapt, el avea deja o masura de credinta sau altminteri nu ar fi venit deloc. Dar o credinta ca a sa este departe de a fi desavarsita si Isus totdeauna cerea credinta lipsita de indoiala si neconditionala inainte ca puterea divina sa fie exercitata. Slujbasul imparatesc avea de gand sa creada daca ar fi putut mai intai sa vada; Isus ii cerea sa creada inainte de a fi putut sa vada. Credinta care este conditionata de implinirea anumitor cereri sta pe o temelie subreda si va da gres in imprejurari cand Dumnezeu vede de bine sa nu acorde ceea ce este cerut. Isus a amanat raspunsul la cererea slujbasului pentru ca slujbasul imparatesc nu era gata sa primeasca lucrul pe care venise sa-l ceara. In starea prezenta a mintii el nu era calificat sa primeasca nimic de la Domnul (vezi Iacov 1,5-7) si Isus nu putea sa faca nimic pentru el pana nu-si va fi dat seama de nevoia lui absoluta si de a fi dispus sa exercite credinta lipsita de indoiala si neconditionata. De aceea Isus nu i-a dat ca raspuns nici Da nici Nu si tatal si-a dat seama ca cererea lui nici nu fusese acceptata si nici respinsa. Semne si minuni. Adica, minuni (vezi p. 208, 209). Nu credeti. Sau ,,nu veti crede de fel”. In textul grec dubla negatie face ca enuntarea sa fie cat se poate de emfatica. Slujbasul imparatesc trebuie sa fi recunoscut aceasta ca o reflectie a propriilor sale ganduri (vezi la cap. 1,47-49). Cuvantul ,,voi” este la plural. Isus Se gandea la conducatorii iudei si la altii a caror atitudine era similara cu aceea a slujbasului imparatesc si-l punea in aceeasi categorie cu concetatenii lui necredinciosi (vezi Ioan 2,18; 6,30; 1 Corinteni 1,22; vezi la Matei 16,1-9). Prin contrast, oamenii din Samaria Il crezusera pe cuvant si-L primisera cu toata inima, in credinta simpla (Ioan 4,41.42). Isus era indurerat ca proprii Sai concetateni erau atat de inceti in a crede (vezi la cap. 1,10.11). El avea un dar mai mare de dat slujbasului imparatesc decat acela pe care el venise sa-l ceara, darul mantuirii, si El nu putea sa acord darul mai mic, vindecarea fiului, fara cel mai mare (vezi p. 209; DA 198). 4:49 Slujbasul imparatesc I-a zis: Doamne, vino pana nu moare micutul meu. Doamne. Gr. kurios, ,,doamne” (vezi la v. 11). Pana nu moare copilul meu. Transformarea necesara a avut loc intr-o clipa. Dandu-si seama ca Isus ii citea inima, tatal si-a dat seama ca motivele lui fusesera egoiste. El si-a dat seama ca unica lui nadejde de salvare a baiatului se gasea in exercitarea unei credinte care nu pune la indoiala, care nu pune conditii si, fara sa ezite, a renuntat la necredinta si la falsa lui mandrie. Aici el se refera plin de afectiune la fiul sau numindu-l ,,copilasul meu” un cuvant grec diferit de acela tradus ,,fiu” in v. 46. 4:50 Du-te, i-a zis Isus, fiul tau traieste. Si omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, si a pornit la drum. Du-te. Odata ce transformarea necesara avusese loc, n-a mai fost intarziere in implinirea cererii, desi intr-un fel in care nu se asteptase tatal. El solicitase pe Isus ,,sa vina” [,,sa coboare”] la Capernaum, dar Isus i-a spus simplu: ,,Du-te”. Astfel, slujbasului imparatesc i s-a cerut sa plece fara dovada ca cererea lui fusese implinita (vezi la v. 48). Credinta lui era pusa la incercare. El trebuia sa ia acel dar, oricum, prin credinta. El trebuia sa actioneze prin credinta, avand increderea ca primise lucrul pentru care venise sa-l ceara. Traieste. Textul grec exprima ideea ca fiul nu numai traieste, dar va continua sa traiasca. Omul acela a crezut. Fusese intentia lui de a vedea inainte de a crede; acum L-a crezut pe Isus pe cuvant. El a actionat in credinta si drept urmare pacea si bucuria i-au umplut inima (vezi DA 198-200). Vezi la cap. 1,12. 4:51 Pe cand se pogora el, l-au intampinat robii lui, si i-au adus vestea ca fiul lui traieste. Se pogora. Distanta nu era mai mare de 16 mile. Cana era cuibarita in muntii Galileii, poate la o inaltime de 850 de picioare, in timp ce Capernaumul se afla pe tarmurile Lacului Galileea, la 685 de picioare sub nivelul marii, aproape la 1500 de picioare mai jos. Calatoria spre casa ar fi luat in mod normal patru sau cinci ore si ar fi putut sa fie facuta usor in aceeasi dupa-amiaza. Oricat de ingrijorat ar fi fost tatal cu privire la viata fiului sau, noua lui credinta a apucat realitatea darului pretios pe care l-a primit si el n-a dat pe fata o graba necorespunzatoare pentru a se reintoarce. L-au intampinat robii lui. Aceasta a fost dimineata urmatoare, pe cand slujbasul imparatesc era inca la o oarecare departare de casa. Fiul lui traieste. Slujitorii repetau chiar cuvintele pe care Isus le rostise ziua trecuta (v. 50). 4:52 El i-a intrebat de ceasul in care a inceput sa-i fie mai bine. Si ei i-au zis: Ieri, in ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile. A inceput sa-i fie mai bine. Literal, ,,avea mai bine” sau cum am spune noi ,,a inceput sa se inzdraveneasca”. Ceasul al saptelea. Adica, pe la orele 1 dupa masa. Comparati cap. 1,39; 4,6. 4:53 Tatal a cunoscut ca tocmai in ceasul acela ii zisese Isus: Fiul tau traieste. Si a crezut el si toata casa lui. Tocmai in ceasul acela. Legatura dintre cauza si efect era evidenta. Daca vindecarea ar fi avut loc mai devreme sau mai tarziu, ar fi ramas o intrebare daca nu cumva ea ar fi trebuit sa fie atribuita unei alte cauze decat voii si cuvintelor lui Isus. A crezut. Cuvantul este folosit aici in sensul absolut. Tatal a acceptat pe Isus ca Mesia sau, asa cum am zice noi, s-a facut crestin. Rezultatele acestei minuni au fost larg cuprinzatoare. Baiatul a fost vindecat si calea a fost pregatita pentru Isus cand la cateva luni mai tarziu, a facut Capernaumul centrul lucrarii Sale in Galileea (vezi la Luca 4,31). 4:54 Acesta este iarasi al doilea semn, facut de Isus, dupa ce S-a intors din Iudea in Galilea. Al doilea semn. [,,A doua minune”, KJV]. Vezi cap. 2,11. Cu privire la buna primire populara facuta lui Isus de popor la Capernaum vezi la Marcu 1,32-37.45. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–42 DA 183–195 2 DA 178 6 PP 204 6, 7 GW 194; 3T 217, 322 7–14 MH 27 9 COL 380 9, 10 GW 194 9–12 DA 184 10 Ev 267; MH 156; TM 226, 390 10–14 6T 64; 7T 152 13, 14 GW 194; ML 139 14 AH 308; CE 14; CH 508; ChS 19; CS 27; CT 342, 528; DA 187, 439, 454, 787; Ed 83, 192; Ev 268, 272, 289, 683; EW 209; FE 127; GW 287; MB 20; MH 157, 496; ML 157, 189, 227; MYP 29, 390; PP 204, 412; SL 61; TM 88, 149, 168, 226, 390; 1T 565, 604; 2T 88; 3T 84, 322, 381; 4T 555, 567, 579; 5T 569, 731; 6T 51, 173, 320, 472; 8T 193; 9T 179 14, 15 DA 454 14–18 DA 187 19–22 DA 188 20 PK 674 21 7T 53 23 CT 259; Ev 377; FE 177; PK 50; 6T 363 23, 24 DA 189; FE 399; 7T 53 24 Ed 75, 175; 8T 247, 263 25–27 DA 190 26 DA 194; MH 28 28–30 GW 195; MH 102 29 AA 106; MH 28; ML 227; 3T 217; 8T 30 29, 30 DA 191 31, 32 DA 190 34 AA 364; COL 283, 403; DA 190; GW 188; ML 230; MM 20; SC 77; SL 13; 2T 269; 4T 227; WM 53, 116 35 RC 67; Te 258; TM 232; 5T 582; 6T 89, 474; 7T 98; 8T 36; 9T 226; WM 80 35, 36 DA 191; FE 201; MH 103; 5T 86, 187; 6T 23, 416 35–37 8T 30 36–38 GW 409 37, 38 DA 192 39 MH 28; ML 227 39–42 AA 19 40–42 8T 30 41 AA 106 41, 42 RC 67 42 DA 193; SL 83; TM 155 43–54 DA 196–200 44, 46 DA 196 47 DA 197 48 DA 198, 315; Ev 594 49, 50 DA 198 51–53 DA 199 53 DA 200 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: