3:2 Acesta a venit la Isus, noaptea, si I-a zis: Invatatorule, stim ca esti un Invatator, venit de la Dumnezeu; caci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el.
A venit la Isus. Vizita aceasta a avut loc pe Muntele Maslinilor (DA 168; cf. p. 685, 686), probabil nu la mult timp dupa prima curatire a Templului, relatata in cap. 2,13-17. Nicodim fusese martor la intamplarea aceea dramatica (vezi DA 168) si fara indoiala Il auzise pe Isus si fusese martor la unele din minunile lui Mesia (cap. 2,23). Cu siguranta el impartasea impreuna cu alti iudei nadejdea unui Mesia politic care sa elibereze natiunea din catusele Romei (vezi la Luca 4,19) si trebuie sa fi fost pus in nedumerire cand Isus i-a explicat natura spirituala a imparatiei Lui. Nicodim era din fire precaut si nu s-a declaratpe fata ca urmas al umilului Nazarinean decat dupa crucificare (Ioan 19,39; cf. DA 177). Samanta sadita cu ocazia aceasta a cazut in pamant roditor, pentru ca sa aduca mai tarziu o recolta bogata.
Noaptea. Dandu-si si seama de atitudinea generala a conducatorilor fata de Isus, Nicodim a considerat ca este intelept sa nu-si compromita reputatia sau pozitia ingaduind sa se stie ca Il lua destul de mult in serios pe Isus pentru a cauta o intrevedere personala cu El. Precautia aceasta a dat greutate eforturilor lui Nicodim de a-i abate pe conducatori de la scopul lor de a-L aresta pe Isus.
Invatatorule. Vezi la cap. 1,38.
Stim. Nicodim era satisfacut cu dovada aprobarii divine ce reiesea din cuvintele si faptele lui Isus. Ceilalti conducatori se bucurau de acelasi prilej de a observa si a considera natura imputernicirilor lui Isus (vezi cap. 2,18-20) si fara indoiala stiau tot atat de bine ca si Nicodim concluzia la care aratau dovezile, dar ingamfarea si stricaciunea inimii i-a impiedicat sa recunoasca temeinicia ei, asa cum a facut Nicodim. El era unul din acei ,,multi” din cap. 2,23 care ,,au crezut”.
Un invatator. Gr. didaskalos (vezi la cap. 1,38), un titlu de respect. Nicodim insusi era ,,invatator [didaskalos] al lui Israel” (cap. 3,10), dar era gata sa-L accepte pe Isus – care nu avea o educatie formala si nici o permisiune oficiala de a-i invata pe altii – ca egal al sau. Singura explicatie a acestei vizite era ca el simtea in propria inima faptul ca Isus era mai mult decat un simplu invatator. La inceput, totusi, mandria l-a impiedicat sa dea pe fata gandul sau cel mai intim, ca Isus ar putea sa fie Mesia. Dar cand reactia lui este pusa in contrast cu aceea a celorlalti conducatori ai natiunii, masura in care dorinta aprinsa dupa adevar a biruit mandria este surprinzatoare.
De la Dumnezeu. Cuvintele acestea sunt in pozitia emfatica in textul grecesc. Prin ele Nicodim recunoaste ca minunile lui Isus constituiau imputerniciri care depaseau orice autoritate omeneasca.
Nimeni. Minunile (vezi cap. 2,23) constituiau dovada puterii divine ce nu putea fi tagaduita. La ocazii ulterioare Isus a indreptat atentia conducatorilor iudei la semnificatia minunilor Sale ca atestand minunea Sa divina (vezi cap. 5,36; 10,38; cf. DA 406; vol. V, p. 209).
Pe care le faci Tu. Pronumele personal ,,Tu” este emfatic. Minunile lui Isus difereau de acelea alea altor oameni; ele dadeau dovada ca erau autentice.
Daca nu este Dumnezeu cu el. Minunile atestau aprobarea si recunoasterea divina. Nicodim urmarea dovezile pana la concluzia lor logica.