3:17 Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El.
Dumnezeu, in adevar, n-a trimis. Echivalent cu ,,Dumnezeu a dat” (Ioan 3,16; cf. Matei 15,24; Marcu 9,37; Luca 4,18.43). Ioan nu este preocupat aici cu legaturile teologice intre Cel trimis si Cel care L-a trimis, ci cu scopul trimiterii (vezi la Matei 1,2.3). Trimiterea lui Isus nu lasa sa se inteleaga nici superioritate in Trimitator, nici inferioritate in Cel trimis. In toata vesnicia trecuta Hristos a fost ,,egal cu Dumnezeu” (Ev 615; vezi la Ioan 1,1).
Fiul Sau. Vezi la Luca 1,35; Ioan 1,14.
In lume. Adica, la intrupare (vezi la cap. 1,14).
Sa judece lumea. [,,Sa osandeasca lumea”, KJV]. Ioan se grabeste sa explice (v. 18.19) ca aceia care nu cred in Fiul ,,au si fost judecati” [,,deja condamnati”], pur si simplu pentru ca refuza sa creada. Scopul lui Dumnezeu in trimiterea Fiului Sau in lume este de a mantui lumea. Daca datorita venirii Mantuitorului, unii semeni au parte de condamnare, Dumnezeu nu poate fi invinovatit. Condamnarea nu rezulta din venirea adevaratei Lumini (vezi la cap. 1,4-9), ci din departarea oamenilor de la Lumina datorita unei preferinta pentru intuneric. Iudeii si-L inchipuiau pe Mesia ca vine ca judecator sa condamne pe necredinciosi (vezi la Luca 4,19) si ca ingerii se bucura de nimicirea celor pierduti (vezi la cap. 15,7). Dar Hristos nu a venit sa condamne lumea, asa cum merita, ci sa o mantuiasca (cf. DA 25).
Prin El. Vezi la Matei 1,21; Luca 19,10. Dumnezeu voia ca toti oamenii sa fie mantuiti si prin marele dar al Fiului Sau S-a ingrijit de mantuirea lor. Dar voia lui Dumnezeu trebuie sa fie confirmata de voia fiecarui om in parte pentru ca ea sa fie lucratoare pentru el. Mantuirea este numai pentru cei care cred si Il primesc pe Hristos (vezi la Ioan 1,12; 3,16).