3:16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.
Atat de mult a iubit Dumnezeu. Cuvantul englezesc ,,love” este cu totul necorespunzator pentru a exprima adancimea interesului preocupat exprimat de cuvantul grecesc agape, ,,iubire”, si agapao, ,,a iubi” (vezi la Matei 5,43). Iubirea este atributul suprem al Creatorului cu privire la fapturile Sale. Ea este forta care domina in carmuirea divina. ,,Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4,8).
Ioan vorbeste despre sine ca fiind ,,ucenicul pe care il iubea Isus” (cap. 21,7; cf. cap. 13,23; 19,26; 20,2; 21,20), adica, il iubea mai presus de orice. Motivul era pur si simplu acela ca Ioan, mai mult decat oricare din ceilalti ucenici colegi cu el, se supunea influentei vietii desavarsite a lui Isus si cu timpul a ajuns sa inteleaga si sa reflecteze desavarsirea acelei vieti mai deplin ca ei (vezi p. 891, 892). Ioan era astfel mai bine calificat decat ceilalti ucenici sa aprecieze marimea si maretia iubirii divine si sa o explice semenilor sai. Lucrul acesta incearca sa-l faca in Ioan 3,16 – ,,Atat de mult a iubit Dumnezeu”. In 1 Ioan 3,1 el explica din nou: ,,Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal”. Cuvintele ii lipsesc ca sa exprime adancimea acelei iubiri vesnice, neschimbatoare si Ioan pur si simplu ii invita pe oameni sa ,,o vada [,,priveasca”]. Expresia suprema a iubirii divine este darul Tatalui in Fiul Sau (Ioan 3,16), prin care se ajunge sa fie posibil ca noi ,,sa ne numim copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3,1). ,,Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai” (Ioan 15,13).
Lumea. Gr. kosmos, lumea ca o entitate creata si organizata (vezi la Matei 4,8). Iubirea lui Dumnezeu cuprinde toata omenirea, dar trag folos direct numai aceia care raspund la ea (vezi la Ioan 1,12). Iubirea cere reciprocitate pentru a fi pe deplin eficienta. Dar lucrul plin de insemnatate, iubirea lui Dumnezeu cuprinde atat pe aceia care o resping, cat si pe aceia care o primesc. Nimeni din cei pierduti nu Il poate acuza pe Dumnezeu ca nu i-a iubit. A afirma ca Dumnezeu a predestinat anumite persoane sa se piarda indiferent de propria lor alegere in chestiune inseamna a spune ca El le uraste. Inseamna a-L stigmatiza ca nedrept si a arunca asupra Lui vina sortii lor. Vezi Romani 5,8; 2 Corinteni 5,19; vezi la Ioan 3,17-20.
Ca a dat. Iubirea este adevarata numai cand este in actiune. Iubirea lui Dumnezeu pentru pacatosi L-a determinat sa dea tot ce a avut pentru mantuirea lor (vezi Romani 5,8). Esenta iubirii este jertfirea de sine pentru altii; egoismul este antiteza iubirii.
Singurul Sau Fiu. [,,Singurul nascut Fiul al Sau”, KJV]. Literal, ,,singurul Sau Fiu” (vezi Nota aditionala la capitolul 1; vezi la Luca 1,35; Ioan 1,14).
Oricine. Nu exista limite la iubirea lui Dumnezeu. Nu exista nimeni caruia El sa-i refuze arbitrar beneficiile harului mantuitor. Exista doar o singura conditie - credinta in Hristos si conlucrarea binevoitoare cu El (vezi la cap. 1,12). Bunatatea lui Dumnezeu este ceea ce conduce la pocainta (Romani 2,4). Lumina dragostei Lui topeste inimile impietrite, aduce inapoi pe cei pierduti si face sfinti din pacatosi.
Crede. Vezi la cap. 1,12.
Piara. Gr. apollumi, ,,a nimici cu totul”, ,,a sterge”, ,,a se topi in nefiinta”. ,,Plata pacatului este moartea” (Romani 6,23). Opusul ,,vietii vesnice” nu este chin vesnic, ci desfiintare vesnica. Pacatul are in sine semintele nimicirii. Moartea are loc, nu doar pentru ca Dumnezeu o vrea, ci pentru ca pacatosul alege sa se desparta de Dumnezeu care este izvorul vietii.
Viata vesnica. Gr. zoe aionios. In Ioan adjectivul aionios, ,,vesnic” apare numai cu cuvantul zoe, ,,viata” (cap. 3,15.16.36; 4,14.36; 5,24.39; 6,27.40.47.54.68; 10,28; 12,25.50; 17,2.3). Pentru insemnatatea cuvantului zoe vezi cap. 1,4 si a lui aionios, vezi al Matei 25,41. Textul grec la Ioan 3,16 zice literal ,,sa poata starui in viata vesnica”. ,,Viata vesnica” este viata care dainuieste pururi, viata care nu are sfarsit. Ea devine posibila numai prin legatura neintrerupta cu Izvorul vietii.
In 1 Ioan 5,11 evanghelistul subliniaza faptul ca Dumnezeu ne-a dat ,,viata vesnica” [zoen aionion]. Darul vietii vesnice a fost adus atunci cand Dumnezeu a dat darul de neexprimat al Fiului Sau. Este privilegiul crestinului sincer sa se bucure ca are ,,viata vesnica” acum, ca dar de la Dumnezeu si ca ,,viata aceasta este in Fiul Sau” (1 Ioan 5,11; cf. cap. 3,2), ,,Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata” (1 Ioan 5,12). Posedarea vietii vesnice este conditionata de ramanerea lui Hristos in inima prin credinta. Cel care crede are viata vesnica si a ,,trecut de la moarte la viata” (vezi la Ioan 5,24.25; 6,54; 8,51).